Gradinile comunitare: verde si natural in oras!

Aproximativ 70% din populaţia Bucureştiului şi cam jumătate dintre romani locuiesc la bloc, ceea ce înseamnă, pe lângă „vecinul de la 2” cu micile sale probleme şi tabieturi, o adevărată problemă privind lipsa de spaţiu. Mai exact, lipsa posibilităţii de a avea o grădină. Fireşte, tot mai multă lume (a se citi „gospodine”) îşi cultiva câteva ierburi aromatice sau flori pe balcon, însă nu se compară cu a avea o parcelă de pământ de care să profiţi cu adevărat, în care să se prindă cam orice ai planta şi unde, mai ales, să te poţi relaxa sub cerul liber. Însă o grădină la bloc, nu se poate. Sau da?

Ei bine, se poate! Şi există, însă, din păcate, nu şi la noi (aviz întreprinzătorilor!). Conceptul de „gradină comunitară” sau „gradină colectivă urbană” s-a născut în Statele Unite (New York) prin anii ’70 (community gardens), însă a fost dezvoltat şi adus la un nou nivel de către francezi. În Franţa, prima gradina comunitara a fost creată în Lille în 1997 şi doar în regiunea Nord-Pas-de-Calais există actualmente 31 de astfel de grădini. Practic, acestea sunt grădini de care se ocupă, în comun, mai mulţi locuitori ai unui cartier. Ideea a pornit de la necesitatea – sau oportunitatea – de a cultiva frisele urbane sau terenurile abandonate existente în oraşe. Însă aceste grădini înseamnă mai mult decât terenul cultivat propriu-zis, având un important rol social, educaţional şi de conservare a biodiversităţii urbane.

O grădină comunitară înseamnă, înainte de toate, o participare activă a locuitorilor la îmbunătăţirea propriului cadru de viaţă. Permite lucrul împreună, bazat pe valori comune, pentru a obţine un rezultat pozitiv din toate punctele de vedere: o comunitate mai apropiată, mai interactivă, o viaţă mai activă a cartierului, timp liber petrecut în mod productiv şi sănătos, precum şi o recoltă interesantă de fructe, legume şi flori. Fie că vorbim despre un teren utilizat în comun de toţi „grădinarii”, fie că împărţim parcela în suprafeţe de câţiva metri pătraţi, care să fie cultivate separat de persoane sau grupuri de persoane (eventual cu aceleaşi instrumente de grădinărit), grădinile comunitare sunt un pas înainte, indiferent de forma pe care o iau.

• Aduc împreună oameni de toate vârstele, condiţiile şi clasele sociale;
• Permit recreerea şi exerciţiul fizic în aer liber;
• Permit schimburile de cunoştinte şi gusturi, precum şi ajutorul şi asistenţa reciprocă;
• Au ca rezultat obţinerea de produse proaspete;
• Au un important rol în creşterea biodiversităţii urbane (vezi importanţa lor asupra albinelor);
• Duc la creşterea unităţii şi interactivităţii dintre locuitorii aceluiaşi cartier.

Cum să faci o grădină comunitară?

Aşa cum spuneam, acest concept nu există încă în România – cel puţin din câte am aflat noi. În Montreal, de  exemplu, primăria este cea care pune la dispoziţia publicului terenul necesar începerii unei astfel de grădini. Dar, pe de altă parte, programul pentru grădini urbane de acolo durează de 30 de ani şi este condus de administraţia oraşului, care se interesează în mod deosebit de agricultură urbana. Dacă am dori să creăm o grădină colectivă în Paris, ar trebui mai întâi să identificăm un teren potrivit, apoi să ne constituim într-o organizaţie şi să depunem un dosar la Centrul de resurse pentru grădinile urbane, care lucrează cu primăria. Doar bazându-ne pe aceste două exemple, este de remarcat rolul autorităţii publice: nu neapărat în realizarea proiectului, ci mai degrabă în viziunea deschisă (permite utilizarea terenurilor urbane abandonate de către asociaţii) şi încrederea în sectorul privat.

Pentru a face o grădină comunitara într-un oraş din România, putem spune că există două posibilităţi:

• Fie utilizăm un spaţiu privat sau public, pe care îl închiriem în numele unei asociaţii sau al unei persoane dispuse să se implice într-un astfel de proiect;
• Fie găsim organizaţii interesate de acest gen de activitate, care să fie dispuse să creeze cu primăriile un protocol de colaborare. Care să permită, practic, asociaţiilor să închirieze terenuri la un preţ redus, pentru a-l folosi în acest scop precis, eventual cu sprijinul sau îndrumarea unui responsabil din cadrul Direcţiei de parcuri, să spunem.

 Se oferă cineva?

Surse info şi lectură din domeniu:

 http://ville.montreal.qc.ca/portal/page?_pageid=5798,68853571&_dad=portal&_schema=PORTAL, http://fr.wikipedia.org/wiki/Jardin_communautaire, http://agriculturemontreal.com/jardins-collectifs, http://agriculturemontreal.com/pdf/gjc_ac.pdf, http://factsreports.revues.org/113, http://www.paris.fr/pratique/jardinage-vegetation/jardins-partages/comment-creer-un-jardin-partage/rub_9111_stand_10187_port_22123

Surse foto: http://elus-idf.eelv.fr/files/2012/03/jardinpartage.jpg, http://www.lemagazine.info/IMG/index_03-jardin-partage.jpg, http://static.bioaddict.fr/articles/0/15/20/@/4328-jardin-partage-du-chamoine-viollet-370×0-1.jpg, http://jardinons-ensemble.org/IMG/jpg/jardin_partage_ecobox_-_paris_18eme_-_photo_de_laurene_caudal_1_.jpg, http://www.cheminsverts.org/spip.php?article62