Cu o desfășurare pe trei continente, susținând o populație de 507 milioane locuitori (2010), un patrimoniu natural și cultural extrem de bogat și accesibil, întreaga zonă mediteraneană devine o ecoregiune, în care dezvoltarea umană și cea economică este dependentă de resursele din ce în ce mai rare și de un mediu vulnerabil.
Iubite, dar în același timp intens exploatate pentru bunurile și serviciile pe care le oferă, pădurile resimt astăzi presiunea umană, iar răspunsul acestora îl găsim în degradarea peisajului ce odinioară era încrezător în ajutorul omului.
Desigur, situația diferă de-a lungul regiunii. În nord, suprafața forestieră este din ce în ce mai extinsă, datorită abandonării terenurilor neproductive precum și a campaniilor de împădurire, în timp ce în sudul și estul regiunii, presiunea antropică are drept principală consecință degradarea terenurilor. Ecosistemele forestiere sunt amenințate, în special în Maghreb, din cauza defrișărilor pentru extinderea culturilor și a suprapășunatului. Astfel de activități tradiționale, ce stau la baza economiei regionale, sunt abandonate în nord, dar rămân esențiale pentru dezvoltarea umană în sud. În ambele cazuri, însă, pădurile sunt amenințate, fiind necesare noi strategii de susținere a ecosistemelor.
În 2010, suprafața acoperită de păduri în regiunea mediteraneană era de peste 85 milioane hectare, reprezentând 2% din suprafața totală a Europei (4 033 milioane ha, FAO 2010.), distribuită neuniform în bazinul mediteranean, cu diferențieri semnificative între țări.
Climatul pronunțat specific mediteranean, cu alternanța a două sezoane, precum şi variabilitatea geografică și topografică au influențat puternic bogăția de specii și distribuția lor în regiunea mediteraneană, cunoscută ca fiind o zonă hot-spot cu un grad ridicat de endemism.
Regiunea mediteraneană a fost un refugiu pentru fauna și flora europeană, nord-africană și cea a Orientului Apropiat în timpul Cuaternarului. Speciile ce au nevoie de condițiile bioclimatice mediteraneene aflate în aceasta regiune s-au dezvoltat în timp îndelungat și erau deja prezente în ultima fază glacială a Pleistocenului.
25% din cele aproximativ 200 de animale terestre găsite în regiune sunt endemice, iar varietatea păsărilor include 350 de specii. Diversitatea vertebratelor este puternic influențată de schimbările climatice ce au avut loc încă din Pleistocen, cu precădere în ultimii ani, precum și de presiunea antropică. Există mai mult de 25 000 de specii de plante în regiunea mediteraneană, comparativ cu cele 6000 de specii găsite în nordul și centrul Europei, pădurile mediteraneene având aproape dublul numărului de specii lemnoase din nordul și centrul Europei.
Majoritatea speciilor europene sunt întâlnite în pădurile mediteraneene și în ce cele mai multe cazuri pot fi deosebite subspecii și varietăți ale acestora. Păduri de fag, stejar și castani, foarte bine reprezentate în zonă, au o importanță economică ridicată și o gamă largă de utilizări. Pădurile de castan (Castanea sativa) acoperă câteva milione de hectare în țările mediteraneene şi reprezintă o sursă valoroasă de hrană, nutreț și lemn. Păduri formate din specii de Quercus, Acer, Cotoneaster, Prunus, Pyrus, Salix, Fraxinus excelsior, ocupă un rol important în economia locală. Pădurile de Liquimbar orientalis, un relict preglaciar, sunt întâlnite pe suprafețe restrânse în Turcia. Argania spinosa și Accacia gummifera sunt specii endemice reprezentative pentru pădurile africane, de asemenea, valorificate în dezvoltarea economiei locale.
Cu toate acestea, biodiversitatea din regiunea mediteraneană este puternic amenințată de degradarea habitatelor. 386 de specii în pericol și 142 de habitate degradate au nevoie de protecție, conform Directivei Habitatelor. Presiunea antropică, fragmentarea habitatelor, degradarea peisajului, incendiile, eroziunea solurilor și schimbările climatice sunt câțiva din precursorii pierderii biodiversității în regiune.
În 2010, aproape 8,5 milioane hectare de pădure au fost desemnate pentru conservarea biodiversității, ceea ce înseamnă 10% din aria totală împădurită. În medie, suprafața de pădure desemnată pentru conservarea biodiversității a crescut cu 3 procente în perioada 1990-2010.
Deși impactul activităților umane, strâns legate de ecosistemele forestiere mediteraneene, diferă între nordul și sudul regiunii, modelul actual de dezvoltare produce dezechilibre ireversibile la nivel regional.
Pierderea biodiversității are repercusiuni asupra potențialului economic, cu amprentă vizibilă asupra bunăstării umane. Presiunea asupra mediului este în creștere, ca rezultat mai ales al turismului, al concentrării urbane în zonele de coastă, al agriculturii intensive, supraexploatării resurselor naturale, suprapășunatului și abandonului practicilor tradiționale în agricultură.
Efectele unora dintre presiuni, cum ar fi modificările în covorul vegetal și degradarea habitatelor, pot fi estimate, însă altele sunt greu de evaluat. Studiile arată că numai 5% din vegetația inițială rămâne neatinsă de mâna omului. Conform listei roșii IUCN, 124 din speciile de plante sunt amenințate de extincție. Spre exemplu, două specii endemice de stejar, Quercus pauciradiata şi Q. orocantabrica, sunt în pericol critic.
Pădurile mediteraneene și-au deschis inima în fața omului, oferindu-i cu dărnicie și credință tot ceea ce îi era necesar supraviețuirii acestuia. Descrise încă din antichitate ca fiind o parte importantă a culturii mediteraneene, pădurile au crescut și au împărtășit oamenilor beneficiile, puterea și frumusețea fără margini. Cred că astăzi puține dintre ele mai respiră, altele încă privesc neputincioase adânc în sufletul omului, în timp ce în aerul pur, pe care ele îl oferă zi de zi, plutește întrebarea: când vom reuși să privim pădurea cu ochii inimii?
Surse foto:
http://www.123rf.com/photo_10062566_forest-muniellos-asturias-spain.html
http://foretdesoignes-luc.blogspot.it/2009_11_01_archive.html
http://www.panoramio.com/photo/45651274
Sursă text: http://www.fao.org/forestry/en/ – State of Mediterranean Forests 2013 Report
