Domnule Primar, vreau să trăiesc într-un oraş mai verde!

Domnule Primar,

Vă scriu, chiar dacă nu mă cunoaşteţi personal. Mă vedeţi în fiecare zi pe stradă, mergând la serviciu sau la facultate, oprindu-mă în parc, pe o bancă, apoi mergând la cumpărături sau la o plimbare. Mă vedeţi trăind în oraşul pe care îl îngrijiţi – şi mă întreb dacă vă daţi seama cât de mult noi doi – eu şi oraşul – ne schimbăm unul pe celălalt. În fiecare clipă petrecută împreună, îmi pun amprenta asupra sa, aşa cum face şi el, pentru mine. Semnele pe care i le las sunt, la rândul lor, lăsate de oraş, mie. Relaţia noastră este atât de complexă, încât atunci când cineva mă etichetează, simplu, drept « locuitor », mă simt nedreptăţit: sunt mult mai mult de atât, întrucât fără mine, el nu ar exista. Aşa cum şi eu aş fi cu totul altul, fără el. Şi tocmai pentru că eu şi oraşul pe care îl conduceţi, pe care îl transformaţi şi organizaţi avem o astfel de relaţie, frumoasă şi complexă, vă rog, în aceste câteva rânduri, să nu treceţi cu vederea un aspect esenţial (şi spun asta cu toată modestia aferentă adevărului): pe mine.

Ştiu că sunteţi o persoană ocupată şi plină de griji şi sunt convinsă că vă doriţi un oraş mai bun, pentru oameni mai buni – şi invers. Şi eu îmi doresc acelaşi lucru, aşadar vă răpesc o frântură din zi pentru a vă arăta Oraşul, din punctul meu de vedere: al locuitorului, muncitorului, cumpărătorului, al vecinului, al celui în jurul căruia se ţese acest spaţiu urban.

Mobilierul urban: mult şi durabil!

Mobilierul urban este oferit în atât de multe variante ecologice, încât dificultatea instalării ar trebui să fie tocmai alegerea modelului potrivit. Cu ce să începem ?

Iluminatul stradal sau al parcurilor prin sisteme fotovoltaice este, poate, o prioritate, mai ales deoarece presupune diminuarea costurilor primăriei. Lumina solară este, în fond, gratuită. Însă nu doar lămpile pot fi alimentate astfel: indicatoarele rutiere iluminate, distribuitoarele de bilete de autobuz sau de tichete de parcare, panourile interactive pentru informare sau toaletele comune pot profita şi ele de energia solară.

O idee interesantă şi extrem de utilă: încărcătoarele solare publice pentru telefoane mobile. Dotate cu 1-2 panouri solare şi cu output-uri pentru diferitele mărci, sunt tot ideale pentru cei mai…neprevăzători. În imagini, un astfel de încărcător din Skopje, Macedonia.

Dacă nu vrem soare, putem profita de vânt. Turbinele eoliene cu ax vertical sunt ideale pentru oraşe, având o suprafaţă de rotire mai mică. Acestea pot fi amplasate în spaţiile verzi, în parcări sau pe clădiri şi pot alimenta diferite dispozitive din apropiere. În plus, au capacitatea de a colecta vântul de slabă intensitate, inconstant, sau în rafale, acestea fiind caracteristicile mişcărilor aerului de la înălţime mică.

Nu uitaţi de mobilierul stradal clasic, pe care mi-l doresc la îndemână, în tot oraşul: bănci, coşuri de gunoi, jardiniere, ghivece, pentru confortul tuturor. Şi pentru un oraş curat şi primitor.

Reciclarea, la îndemâna oricui

Ştim cât de important este să reciclezi. Pentru România, nu este doar important, dar şi obligatoriu. Pubelele selective, însă, pot fi uneori greu de găsit. Deşi colectarea selectiva ar trebui făcută de fiecare în parte, mulţi renunţa, deoarece nu au la dispoziţie pubele separate pentru diferitele categorii de deşeuri, sau pentru că sunt descurajaţi de faptul că adesea, deşeurile sunt preluate “la grămadă” de către maşinile de salubritate.

Încercând să ajung la baza problemei, am găsit “Norma de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei” din 1997: Deşeurile urbane trebuie sortate la locul de producere în componente reciclabile şi nereciclabile, care indică, la Art. 39,  faptul că Serviciul de salubritate sau agentul economic care se ocupă de gestionarea deşeurilor va folosi sisteme adecvate de colectare a materialelor reciclabile şi va asigura dirijarea lor spre procesul de reciclare. În acest scop va asigura capacităţi adecvate de sortare şi depozitare: recipiente separate, marcate, pentru colectarea separată de la sursa (sticlă, material plastic, hârtie, deşeuri predominant organice, biodegradabile etc.) Aşadar Serviciul de Salubritate este obligat să asigure containere pentru colectare selectivă, direct de la sursă…adică de acasă?

Oraşul verde : puţin spaţiu, dar multă imaginaţie

Problema spaţiilor verzi este de mult pe lista cu lucruri “de rezolvat” a primăriilor, iar lipsa terenului pentru crearea acestora este unul dintre cele mai complicate aspecte. Noua Carta de la Atena, din 2003, arata că oamenilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi desfăşura activităţile în vecinătatea unui patrimoniu cultural şi natural bine conservat (peisaje semnificative, situri arheologice, monumente, spaţiu rural şi vecinătate tradiţională, parcuri, pieţe şi alte spaţii deschise, mari suprafeţe de apă – lacuri – fluvii – mlastini- ţărmurile mărilor, rezerve naturale). Acelaşi document lansează o provocare: o sarcină importantă o reprezintă găsirea mijloacelor financiare pentru punerea în valoare şi protejarea zonelor naturale şi a biodiversităţii. Nevoia de a avea un mediu durabil presupune totodată o gestiune atentă a spaţiului, pentru care urbanismul şi amenajarea strategică a teritoriului reprezintă unelte esenţiale. Menţinerea agriculturii în marginea oraşului este esenţială pentru echilibrul acestuia.

Spaţiile verzi pot apărea în parcări (pavelele găurite pentru gazon sunt perfecte în acest caz), pe trotuare, de-a lungul străzilor (chiar şi pe deasupra străzilor), în pieţe, în intersecţii…sau pe blocuri. Grădinile suspendate sunt extrem de uşor de creat, însă poate că locatarii ar aprecia un impuls de la primării şi de la celelalte instituţii interesate, de exemplu o mică reducere a taxelor sau a tarifelor pentru apă.

Un alt exemplu pozitiv este dat de Franţa, unde administraţiile multor localităţi oferă oamenilor spaţii unde îşi pot crea grădini comune. Astfel, apar mici plantaţii de legume şi flori, benefice atât celor care le cultiva, cât şi insectelor şi celorlalte animale care pot profita de aceste oaze. Ca să nu mai vorbim de beneficiile aduse de simpla existenţă a acestor spaţii verzi.

În fine, haideţi să profităm de natură, nu să o încercam să o modelăm după bunul plac: plantele ruderale – sau buruienile, aşa cum sunt ele cunoscute tuturor – nu sunt negative! Nici măcar din punct de vedere al aspectului. Terenurile unde sunt lăsate să apară se dezvoltă natural, atât din punct de vedere al solului (aerare, circulaţia apei, textura), cât şi al biodiversităţii. Spaţiul trebuie întreţinut, însă costurile sunt mult mai mici.

Domnule Primar, vă rog să aveţi în vedere nevoile mele atunci când amenajaţi oraşul. Vă rog să îl construiţi pentru mine, aşa cum l-aţi construi pentru Dumneavoastră. Şi vă rog, implicaţi-mă în ceea ce faceţi: aş dori să pot lua şi eu parte la crearea unui oraş mai frumos şi mai verde.

Cu respect şi speranţă,

Omul din oraş

Surse info: Noua carta de la Atena (http://www.rur.ro/carta_atena.pdf), Norma din 23/06/1997 (http://www.scritube.com/administratie/legislatie/Norma-de-igiena-si-recomandari84852.php), http://turbine-eoliene.com.ro/generatoare_eoliene_envergate_eV1200.php.

Surse foto: http://www.gandul.info/reportaj/romanul-care-si-a-plantat-gradina-pe-acoperisul-blocului-de-noua-etaje-6852888, http://erosromania.infoconstruct.ro/clienti/poze/5386dale_pietris.jpg, http://www.casesigradini.ro/imgart/gradina-bloc.jpg, http://www.willgoto.com/pictures/b/Greencity.jpg