Situat în Indonezia, în vestul insulei Java, râul Citarum este foarte important pentru cei aproximativ 5 milioane de oameni care locuiesc în bazinul acestuia. Agricultura, pescuitul, industria, electricitatea și alimentarea cu apă a zonei depind întru totul de existența și calitatea apelor acestuia. În satul Ciwalengke, de exemplu, fermierii care utilizează această apă pentru irigații au declarat că producția de orez are o calitate mult mai slabă din cauza poluării apei, iar mulți dintre ei vând produsele la jumătate de preț.
La începutul anilor 80’, însă, zona a intrat într-un proces de industrializare rapidă iar astăzi peste 500 de întreprinderi își descarcă deșeurile în acest râu, alături de apele uzate (neepurate) orășenești și alte deșeuri menajere. Practic, râul a devenit „coșul de gunoi” al tuturor.
Cu toate acestea, apa este încă folosită pentru irigarea culturilor de orez, pentru consum, pentru prepararea mâncării și alte întrebuințări în gospodării.
În 2008, Asian Development Bank a alocat 500 milioane ioani pentru curățarea râului. Impactul ecologic al poluării acestui râu nu se limitează însă doar la spațiul Indoneziei, ci afectează deopotrivă și Oceanul Pacific, Citarumul fiind responsabil pentru alimentarea așa-numitei „supe de plastic” (Great Pacific Garbage Patch) – o masă imensă de deșeuri care plutește în derivă între curenții din Pacificul de Nord. În total, sunt 5 astfel de „continente” formate din deșeuri.
Impactul poluării asupra sănătății umane, asupra mediului și economiei locale au fost rareori luate în considerare sau compensate, pentru că autorii/responsabilii poluării, câteodată, sunt greu de identificat; apoi, sunt greu de constrâns să elimine poluarea. Ca urmare, responsabilitatea apasă pe umerii contribuabililor, declara Ahmad Ashov Birry, Greenpeace.
Surse info: greenpeace, bytesdaily, wikipedia, thejakartapost
Surse foto: bytesdaily
