Lacul Karachay este poziţionat în partea sud-vestică a Rusiei, la sud de Munţii Ural, aşa cum se poate vedea din Foto nr.1.
Însă de ce este atât de special acest lac? Multe articole au fost scrise pe seama acestuia şi nu de puţine ori a fost denumit iadul de pe Pământ. Această afirmaţie nu este aruncată întâmplător, ci chiar avem motive întemeiate să credem cele spuse. Şi asta pentru că lacul reprezintă cel mai poluat loc de pe Glob, potrivit unui raport întocmit de Institutul Mondial al Deşeurilor Nucleare din Washington DC. Cuveta lacustră a suportat în anul 1951 revărsările deşeurilor radioactive provenite de la Mayak (Foto nr.2), o unitate de depozitare şi reprocesare a deşeurilor radioactive, plutoniu în special, folosite pentru fabricarea armelor nucleare, din vecinătatea oraşului Oyorsk (Chelyabinsk), aflat în apropierea graniţei cu Kazahstan. Potrivit măsurătorilor din anul 1990, lacul suporta un amalgam de substanţe mortale, printre care se numără Cesiu-137, Stronţiu-90, într-o concentraţie atât de mare, încât o simplă plimbare de o oră în preajma lacului era suficientă pentru a ucide un om într-o oră. Astfel, în acea perioadă a crescut numărul de cazuri de bolnavi de cancer cu 21%, cu 41% în cazul celor bolnavi de leucemie şi cu 25% numărul de nou-născuţi cu malformaţii.
În anii ‘60, în urma unor secete, care au redus suprafaţa lacului până aproape de secare, vânturile au purtat praful încărcat de particule nocive la mari distanţe, aşa încât numărul îmbolnăvirilor a crescut cu jumătate de milion. Cu toate că lacul a fost acoperit în perioada 1978-1986 de aproximativ 10 000 de blocuri de beton, pentru a împiedica împrăştierea sedimentelor periculoase, iradierea nu a fost oprită, şi nici în ziua de azi poluarea nu a fost stopată, deoarece substanţele periculoase s-au infiltrat în apa freatică. Astfel, regiunea Chelyabinsk rămâne în continuare nelocuită (Foto nr.3).
Uzina de la Mayak a fost construită în 1951, dar existenţa sa a fost dezvăluită abia în 1990, odată cu dosarele persoanelor înregistrate, care au fost afectate de poluarea radioactivă. Cum era de aşteptat, în incinta uzinei au avut loc mai multe accidente, între care cel mai grav, soldat cu 270 000 de persoane iradiate, a fost ţinut departe de atenţia publică. Râul Techa, din apropiere, a fost atât de poluat în anii aceia, încât peste jumătate din populaţia din preajma lacului a fost afectată. Doctorii erau nevoiţi să păstreze secretul şi notau în rapoartele lor că oamenii respectivi sufereau de o boală specială. Efectele expunerii la radiaţii sunt leziunile cutanate, leziuni oculare, sterilitate temporară sau definitivă, malformaţii congenitale (retard mintal sever) şi cancer (Foto nr.4). Abia în 2003 uzina a rămas fără licenţă, dar din păcate asta nu a însemnat şi stoparea poluării cu izotopi radioactivi.
Articol scris de noul redactor al revistei, Mirela Micu, studentă în anul al III-lea la specializarea Geografie, Facultatea de Geografie.
Referinţe:
http://en.wikipedia.org/wiki/Lake_Karachay
