Secretul vieții fără apă

Viața și apa sunt inseparabile. Nici un organism cunoscut nu poate trăi fără apă, iar biodiversitatea atât floristică dar și faunistică abundă în locurile unde există apă.

Foarte puține animale, plante și un număr încă necunoscut de bacterii pot supraviețui fără apă mult timp. Acestea se deshidratează și supraviețuiesc de la câteva ore până la zeci de ani, pentru ca la o simplă umezire a corpului să-și activeze din nou funcțiile; de obicei, aceste organisme au dimensiuni reduse.

Deși puțin cunoscute și studiate de către biologi, încadrarea lor taxonomică și ecologică a fost realizată cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. Întrebarea care îi preocupă încă pe oamenii de știință este „Cum pot tolera aceste organisme deshidratarea?”

Pornind de la aceste două întrebări, cu opt ani în urmă, în cadrul Society for Integrative Biology a avut loc un simpozion intitulat Mecanismele comparative și evoluția toleranței la deshidratare pentru animale, microorganisme și plante. Acesta a fost primul simpozion de la apariția geneticii moleculare, simpozion ce și-a propus să compare cele trei grupuri de organisme ce tolerează lipsa apei. Totul s-a desfășurat într-un cadru științific, cu cercetători proveniți din patru continente, în mare parte specialiști în domeniile ecologie și biofizică, cu sprijinul fundației National Science din cadrul Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite.

Una dintre ideile concretizate cu acea ocazie a fost că plantele, față de animale, tolerează mai mult lipsa apei, datorită faptului că genele acestei toleranțe sunt bine păstrate în semințe și spori. Asemănarea dintre biologia și fiziologia moleculară a toleranței în semințe, pe de-o parte și țesuturile vegetative ale angiospermelor pe de altă parte, susține ipoteza că ultimele sunt derivate din primele.

DEȘERTUL MOJAVE

Situat în cea mai mare parte pe teritoriul statului California, Deșertul Mojave se întinde și în spațiul statelor Nevada, Utah și Arizona. Valea Morții (Death Valley) este cea mai joasă, aridă și fierbinte depresiune intramontană din California meridională, fiind parte a deșertului Mojave. Precipitațiile sunt extrem de puține iar temperatura depășește frecvent 49°C (la umbră).

death-valley

Toate aceste condiții, alături de solul sărăturat și vântul uscat împiedică multe plante și animale să trăiască aici. Cu toate acestea, există mai multe plante și animale care rezistă condițiilor atât de aspre și se încăpățânează să trăiască aici. Vom aminti pe scurt, câteva dintre acestea:

1.      Șobolanul cangur

Ca multe alte animale care trăiesc în zone cu temperaturi foarte ridicate, șobolanul cangur este activ mai mult noaptea, ziua dormind sub pământ. Acesta are însă și o adaptare ieșită din comun la mediul înconjurător sărac în precipitații, și anume nu bea niciodată apă.

kangaroo-rat

Șobolanul cangur are niște organe speciale în interiorul nasului, care îi permit să absoarbă umezeala direct din aer, iar rinichii, foarte eficienți, îl țin hidratat. Mai mult, acesta este atât de bine adaptat la climatul uscat, încât și dacă ar trăi în captivitate tot ar refuza să bea apă.

2.      Diverse specii de pești

Deși în Valea Morții nu există întinderi mari de apă, ci cel mult băltoace de 1-2 metri diametru, aici există mai multe specii de pești pupfish, adaptate la condițiile vitrege. Sunt pești colorați, asemănători sardinelor, care supraviețuiesc bând cantități mari de apă. Iar ca să nu fie afectați de sarea din ea, care poate fi și în cantități duble față de cea din apa de mare, acești pești elimină sodiul.

sinkhole_ecosystem_devil_s_hole_pupfish_pupper_fish

Ei se confruntă însă cu probleme de câteva decenii încoace, de când fermierii au început să foreze pentru a stoarce și puținele resurse de apă din această depresiune, ceea ce a dus la scăderea numărului de bălți și, implicit, la amenințarea cu dispariția a unor specii de pești.

Devils Hole pupfish a ajuns aproape de extincție în 2006, când numărul reprezentanților acestei specii a scăzut sub 40. Ulterior, un cazinou din Las Vegas a transferat mai mulți astfel de pești în acvariile lui, ceea ce a dus la salvarea speciei.

3.      Tufa pitică

Solul din Valea Morții este atât de sărat încât ar ucide aproape orice vegetație, însă o tufă pitică a reușit să se adapteze acestui mediu: absoarbe sarea odată cu apa, iar în sezonul de înflorire, care se întinde din ianuarie până în aprilie, aceasta elimină sodiul prin frunzele ei, astfel că ajunge să capete o culoare argintie, care o ajută să reflecte razele solare.

desert-holly

 4.      Geococcyx californianus

Geococcyx californianus este o specie de pasăre, cunoscută și dintr-o serie de desene animate marca Looney Tunes, ale cărei personaje principale sunt o astfel de pasăre și un coiot. În Valea Morții pot fi văzute mai multe astfel de păsări.

Fot8.Geococcyx_californicus

Turiștii care ajung la centrul pentru vizitatori din cadrul Parcului Național Valea Morții pot admira aceste păsări prin ferestre mari, iar angajații parcului emit adesea și sunetul caracteristic păsării din desenul animat – „meep, meep!”, pentru încântarea și mai mare a publicului.

640px-Geococcyx_californianus_-Sonoran_Desert,_Arizona,_USA-8

Exemplarele care fac parte din specia Geococcyx californianus, rezidente ale parcului, se folosesc de viteza mare pe care o pot atinge pentru a vâna șoareci, insecte, șerpi și, în plus, sunt și foarte șirete – au învățat de-a lungul anilor că unele păsări mai mici se lovesc de geamurile mari de la care turiștii admiră valea, astfel că stau la pândă până când cade una, amețită, pe care o devorează sub ochii privitorilor.

5.      Broasca țestoasă de deșert

Această broască evită cât se poate de mult căldura. Mai exact, iarna hibernează, iar vara stă în cea mai mare parte a timpului în vizuină, ceea ce înseamnă că 90% din viața ei nu se mișcă mai deloc. Broasca țestoasă de deșert iese la suprafață doar când plouă, iar atunci își face provizii: mănâncă plante cât mai multe și sapă gropi pentru a colecta apa. Însă cea mai importantă adaptare a ei la zona aridă este legată de vezica urinară.

s1.ziareromania.ro

Aceasta, spre deosebire de cea a multor animale, permite broaștei să reabsoarbă apa din ea în loc să o elimine, astfel că o broască țestoasă de deșert poate supraviețui circa un an fără să consume apă proaspătă.

6.      Vulturul curcan

Acești vulturi, care se hrănesc cu animale aflate în descompunere, se folosesc de un mecanism rar pentru a se răcori: urinează pe picioare, iar urina nu numai că răcorește sângele care circulă prin picioarele lor, dar acționează și ca un dezinfectant, îndepărtând orice germen.

turkey-vulture

 7.      Diverse specii de flori sălbatice

În ciuda uscăciunii din sol, din când în când Valea Morții are parte de milioane de flori sălbatice, impresionante prin colorit. Semințele acestora sunt învelite într-un strat ca de ceară, care le protejează de căldura extremă, iar când plouă suficient pentru ca acest strat să fie îndepărtat, semințele dau naștere la flori care temporar transformă peisajul într-unul foarte plăcut vederii.

s2.ziareromania.ro

 8.      Iepurele cu coadă neagră

Urechile foarte mari ale acestui iepure (au în jur de 18 centimetri lungime) îl ajută să își regleze temperatura corpului în căldura puternică. În plus, acesta mai are o adaptare care îl protejează de mediul adesea ucigător: în timpul lunilor de vară, el consumă foarte mulți cactuși și multe ierburi (cantități de câteva ori mai mari decât greutatea lui) pentru a se menține hidratat.

s3.ziareromania.ro

9.      „Șopârla alergătoare” (The Lizard That Was Born to Run)

Ca o mașină de curse pe apă, degetele șopârlei alunecă atât de ușor deasupra nisipului, încât pare că ea sfidează gravitația. Forma deosebită a solzilor de la picioare permite reptilei să alerge de-a lungul dunelor, mai rapid decât mulți dintre prădătorii săi. Dar viteza nu este singurul atu al șopârlei; aceasta poate să dispară într-o clipă, scufundându-se în nisip. Datorită solzilor speciali care îi protejează nările, ochii și urechile, șopârla poate păstra nisipul pe suprafața pielii, reușind în acest fel să evite prădătorii.

1580-02-fringe-toed-lizard

Înțelegerea mecanismelor și a evoluției toleranței organismelor la deshidratare constituie un pas important pentru oamenii de știință, cu atât mai important cu cât încălzirea globală este o realitate. Din păcate, nici un animal și nici o plantă folosită de om în alimentație nu tolerează uscăciunea, iar seceta constituie astăzi principala cauză a foametei la nivel mondial.

Surse info: http://icb.oxfordjournals.org/content/45/5/683.full; http://www.ziare.com/life-style/animale/animale-si-plante-care-rezista-in-valea-mortii-prin-adaptari-uimitoare-galerie-foto-1186612; http://www.mentalfloss.com/blogs/archives/138557; http://en.wikipedia.org/wiki/Mojave_Desert

Surse foto: http://www.mentalfloss.com/blogs/archives/138557; http://sinkholereport.com/nevada-devils-sinkhole-unique-ecosystem-devils-hole-pupfish; http://ibc.lynxeds.com/photo/greater-roadrunner-geococcyx-californianus/bird-ground-0; http://en.wikipedia.org/wiki/File:Geococcyx_californianus_-Sonoran_Desert,_Arizona,_USA-8.jpg; http://www.ziare.com/life-style/animale/animale-si-plante-care-rezista-in-valea-mortii-prin-adaptari-uimitoare-galerie-foto-1186612; http://dansuzio.photoshelter.com/image/I0000dOgF1sRV5Uw; http://www.flickr.com/photos/love_birds/577641944/

Despre autor
Absolvent al Facultatii de Geografie (UB) - specializarea Stiinta Mediului și al masterului "Evaluarea Integrată a Stării Mediului".
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2018 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress