O lume fara oameni (II): lupii radioactivi din Cernobil

Vorbeam saptamana trecuta despre cele cinci extinctii prin care a trecut Terra si despre a sasea, cea pe care specia umana o „creeaza” o data cu propria-i evolutie. Inca incepand cu al Doilea Razboi Mondial, oamenii s-au temut de o apocalipsa nucleara poate mai mult decat de alte dezastre. Si pe buna dreptate. Efectele radiatiilor puternice provenite din diverse surse (arme nucleare, centrale nucleare, deseuri radioactive) sunt extrem de nocive pentru organismele vii, producand mutatii si distrugeri ale celulelor si tesuturilor, in multe dintre cazuri necompatibile cu viata. Insa este corect sa presupunem ca o asa-zisa „iarna nucleara” va duce la sfarsitul lumii? Sau efectele sale sunt mult mai periculoase pentru specia si societatea umana – motiv pentru care ne temem atat de mult de un astfel de eveniment?

Nu sunt singura care si-a pus intrebari in legatura cu efectele concrete ale radioactivitatii asupra populatiilor si ecosistemelor. Ce se întâmplă cu natura după un accident nuclear? Cum abordeaza fauna locala teritoriile mostenite de la oamenii care le-au abandonat?

Accidentul nuclear din 1986 de la Cernobil si efectele sale pe termen lung au reprezentat o ocazie nefericita, dar unica, pentru a observa pe viu, intr-un veritabil laborator in aer liber, schimbarile impuse de un astfel de eveniment, care a determinat abandonul complet al unei suprafete odata puternic antropizate. „Zona de alienatie”, limitata la 30 km de la centrala nucleara, include doua asezari: Pripiat, un oras de 50 000 de locuitori si Cernobil, 15 000 locuitori. Acum, acolo nu mai traieste nici un om… insa locul este departe de a fi pustiu. Surprinzător, această zonă de excludere, sau “zona moarta”, a devenit un fel de Eden post-nuclear, populat de castori şi bizoni, cai şi păsări, peşti şi şoimi – şi condus de lupi. Peisajul, care era puternic antropizat acum 25 de ani, brazdat de canale de irigatii si drumuri si presarat de campuri cerealiere este renaturalizat, iar reaparitia mlastinilor, padurilor si pajistilor a oferit faunei locale un prilej nesperat pentru a se dezvolta.

Accesul in zona este acum permis (limitat), asadar mai multe echipe de cercetatori au profitat de aceasta neasteptata ocazie pentru a monitoriza fauna din perimetru. Lupii sunt principalii pradatori din zona, asadar o stare buna a sanatatii, numarului si populatiei acestora se traduce printr-o stare buna a ecosistemului din care fac parte. În consecinţă, un studiu pe termen lung al lupilor a fost iniţiat de catre cercetatori pentru a determina sănătatea, aria de extindere şi numărul lor.  O parte din munca si rezultatele obtinute au fost prezentate publicului printr-un documentar realizat de PBS, Radioactive wolves, care poate fi vizionat integral aici.

Astfel, cercetatorii au prins cateva exemplare, le-au evaluat starea de sanatate, le-au pus emitatoare pentru monitorizare spatiala si au reusit astfel sa afle informatii esentiale despre obiceiurile, viata si teritoriile acestora. Iar rezultatele au fost uimitoare:

-          În mai puţin de 25 de ani de la dezastru, se estimeaza ca exista peste 300 de lupi in zona moarta, adica o populatie numeric similara cu zonele externe;

-          Starea de sanatate a lupilor este buna: acestia nu sufera de mutatii vizibile, iar faptul ca populatia este atat de puternica reprezinta un indicator bun pentru sanatatea acestora;

-          Sanatatea ecosistemului este indicata si de aparitia altor specii, cum ar fi soimii sau caii salbatici, care nu mai traiau aici cand zona era populata de oameni.

In fine, cladirile si drumurile celor doua orase parasite sunt acum folosite de animale, ca spatii de hranit, cuibarit sau deplasare, sugerand astfel faptul ca nu radioactivitatea reprezinta un pericol si un sfarsit pentru viata salbatica, ci oamenii.

Pentru a fi la curent cu intreaga poveste, vizionati documentarul. Si nu uitati sa va abonati la newsletterul Greenly, pentru mai multe informatii interesante.

Surse info: www.oasishd.ca, http://www.pbs.org/wnet/nature/episodes/radioactive-wolves/introduction/7108/, http://pripyat.com/en.

Surse foto: http://www-tc.pbs.org/wnet/nature/files/2011/10/09_radio_gallery1-610×405.jpg, http://1.bp.blogspot.com/-PplUkpD8y1U/Tpuptz_c7ZI/AAAAAAAAHt4/SezCjf-W2uo/s1600/RadioactiveWolves2.jpg, http://interactive.wxxi.org/files/images/highlights/radioact_wolv_03.jpg

Despre autor
Doctor in Geografie si amenajare teritoriala al Universitatii din Lille, pasionata de natura si de calatorii.
1 pingback on this post
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress