Colocviul CAESAR – despăduriri, inundații și torenți

Luni, 25 iunie 2012, la sediul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, avut loc „Colocviul CAESAR – Mediu 2030: Despăduriri, inundații, încălzire globală” organizat de către Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS), în scopul de a pune bazele unui proiect la scară națională pentru evitarea inundațiilor în România până în anul 2030. La acest colocviu, au avut bucuria de a participa si 4 membri ai echipei Greenly (in ordine alfabetica: Valentina Manoiu, Gabriela Morosanu, Razvan Spiridon si Florentina Stan).

În deschidere, Ana Becheru, Coordonator Filiala UK a LSRS a prezentat foarte succint programele LSRS, precizând ca ele sunt de impact, comunicare si educaţie. Colocviul CAESAR aparţine programelor de impact, organizându-se întâlniri, cocktailuri lunare și existând produse pentru comunitate și newsletter-uri lunare. În ce priveşte comunicarea, LSRS are membri în 55 de tari, 22 de filiale și alţi 8 reprezentanţi. Educaţia este bine susţinută, fiind încurajate studiile în afară și revenirea în România, prin programe de mentorat, prezentări, pagini de internet etc.

S-a precizat că despăduririle, inundațiile și încălzirea globală sunt probleme de actualitate, regăsite atât în țările dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate. Astfel, prezentările ulterioare, ținute de specialiști ai ANM București, INHGA, UFB, RNP Romsilva, Ministerul Mediului ș.a., au oferit o imagine mai clară a impactului acestor fenomene asupra României, în special, și asupra Terrei în general.

Inundațiile din România au cauzat pagube de 700 milioane de euro în anul 2011, iar suma totală a pagubelor în urma inundațiilor din țară, din ultimul deceniu, atinge 6 miliarde de euro. Pe fondul acestei vulnerabilități la inundații a României dar și a altor state membre ale Uniunii Europene, a fost emisă Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații. Astfel, prin adoptarea acestei directive, se dorește trecerea de la formele defensive de acțiune împotriva inundațiilor, la cele de gestionare și management al riscului la inundații.

La debutul prezentărilor din cadrul colocviului, Ionuț Cristian Duța, doctorand la Universitatea Transilvania, a arătat ca România ocupa locul 17 in Europa în privinţa suprafeţei acoperită de păduri, dar în schimb este fruntașă la numărul hectarelor de teren degradat: 5,4 milioane hectare, din care 2 milioane hectare în stare avansată de degradare. Doctorandul a mai subliniat că 2/3 din oxigenul planetei este produs de păduri, un arbore producând in 100 de ani oxigenul necesar unui om pentru 20 de ani! Pădurile din România (10% aflate în câmpie, 30% în zona colinară și 60% la munte) produc 30 milioane tone de oxigen și consumă 40 milioane tone dioxid de carbon.

Nu putem vorbi de prevenire sau gestionare în cazul inundațiilor, fără a merge la cauzele acestor fenomene, dinamica și evoluția lor în timp. Creșterea frecvenței inundațiilor, dar și a intensității, impactului acestora a fost corelată cu defrișările necontrolate și iraționale din ultimele decenii. Astfel, dl dr.ing. Nicu Tudose (ICAS Brasov) a adus în atenție situația bazinului hidrogeografic Cârcinov, unde procesele hidrice de versant, declanșate și amplificate de intervenția antropică, au schimbat total morfologia bazinului superior. Pădurile au un rol foarte important în atenuarea viiturilor și diminuarea efectelor inundațiilor. Acestea rețin o bună parte din apa provenită din precipitații, realizează o distribuție uniformă a acesteia la nivelul coronamentului și reduc impactul picăturilor asupra solului, împiedicând astfel deplasarea particulelor de sol și instalarea ravenelor/ogașelor, precursoare ale torenților.

În continuare, dr.ing. Șerban Davidescu (ICAS Brasov) a vorbit despre lucrările hidrotehnice utilizate in amenajarea bazinelor hidrografice afectate de torenți. În 1905, pe Valea lui Bogdan (Suceava), s-au realizat primele lucrări de apărare a liniei de cale ferata împotriva torenților.

La nivelul României, preocupările pentru gestionarea torenților au o vechime de peste 100 de ani, fiind realizate peste 18.000 lucrări hidrotehnice până în prezent. Starea acestora este influenţata de vârsta lucrărilor, de materialele de construcţie dar și de granulometria aluviunilor. Printre metodele clasice de combatere a acestor fenomene se numără împăduririle, realizarea de cleionaje, gabioane, amenajarea bazinelor torențiale prin diguri cu diferite funcții.

În ce privește problema inundațiilor, dr.ing. Șerban Davidescu afirma că „o protecție totală nu este posibilă. Risc 0 nu există, așadar trebuie luat în calcul un risc acceptabil și acceptat; acceptabil din punct de vedere financiar și acceptat de comunitățile locale”. În România, în gestionarea și prevenirea inundațiilor s-au relizat cca 3.500 acumulări (o mare parte dintre acestea au rol de atenuare a viiturilor), mii de kilometri de diguri și derivații la ape mari pentru unele bazine hidrografice (ex: Dâmbovița).

Reprezentantul RNP Romsilva, Pahonțu Ciprian, a prezentat REDD (Reducing Emissions from Deforestation and Forest Degradation), un instrument al Naţiunilor Unite. În fiecare an se pierd 13 milioane hectare de păduri, cele mai afectate fiind America de Sud si Africa. Cauzele acestor pierderi sunt extinderea agriculturii, extracţia lemnului și extinderea infrastructurii.

Evoluția despăduririlor în Borneo și tendențele actuale

REDD, constând în diverse sisteme de monitorizare, este aplicat sub forma unor programe-pilot în țări din Africa, Asia-Pacific și America Latină. Ni s-a reamintit că pădurile sunt protejate prin Codul Silvic (2008), Legea 171/2010 (contravenţii silvice/tăieri ilegale), HG 1076/2010 (paza pădurilor) etc și că Romsilva administrează 4,4 milioane hectare de pădure.

În cadrul colocviului, dr. Nicolae Iordan-Constantinescu (Universitatea Financiar Bancară) a adus în discuție experiențele internaționale de combatere a inundațiilor, mai exact bazinul luxemburgezo-german al Moese-Moselle. Strategia adoptată în cadrul acestui bazin se ghideză după câteva principii importante, dintre care vom aminti:

  • reducerea vulnerabilității persoanelor și bunurilor;
  • încetinirea și atenuarea scurgerilor;
  • valorificarea zonelor inundabile;
  • promovarea creării unei solidarități a bazinului hidrografic în amenajarea terenului;
  • crearea unei structuri de concertare si cooperare.

Dacă principiul pe care s-a mers până acum în gestionarea mediului, așa cum afirma dl Coceac, a fost „încercare – eroare – corectare”, astăzi se pune tot mai mult accent pe noțiunea de „prevenire”. Conform reprezentantului Ministerului Mediului si Pădurilor la acest colocviu, Simona Negru, în prezent, managementul riscului de inundații este orientat pe trei direcții: preventivă, operativă și refacere la starea anterioară. În anul 2010, a fost aprobată Strategia naţională de management al riscului la inundaţii pe teren mediu și lung, care precizează masuri și acţiuni obligatorii până in 2035, iar Directiva Europeană a inundaţiilor a fost transpusă în 2010 în Legea Apelor. Pe 22 martie 2012, s-a realizat prima raportare privind Strategia naţionala de management al riscului la inundaţii, prezentându-se evaluarea preliminara a riscului la inundaţii si identificarea zonelor cu risc. In viitorul apropiat, urmează elaborarea harţilor de hazard si risc la inundaţii.

Problema inundațiilor nu revine doar autorităților statului, ci și comunităților locale, parțial responsabile pentru pagubele materiale rezultate. Astfel, printr-un management defectuos al planificării teritoriale, prin amplasarea locuințelor în zonele cu risc la inundații sau în raza de acțiune a unui bazin torențial activ, este de așteptat să apară daune materiale importante. Un caz binecunoscut este cel al bălților naturale ale Dunării, care aveau un rol bine stabilit în atenuarea viiturilor și echilibrarea nivelului apei. Odată cu scoaterea acestora din funcțiile naturale și desecarea pentru introducerea în circuitul agricol, a „înaintat” și intravilanul localităților învecinate până în aceste zone, altădată ocupate de apă. Astfel, a fost o chestiune de timp ca Dunărea să își reactiveze bălțile, iar în anul 2006 s-au produs unele din cele mai mari inundații cauzate de  fluviu, cu pagubele materiale aferente.

Strategia cu privire la inundații realizată pentru intervalul 2010 – 2035, estimează costuri de aproximativ 17 mld euro pentru managementul inundațiilor din România. Obiectivele majore ale strategiei sunt fragmentate în numeroase obiective secundare, cu termene mai apropiate și costuri, de asemenea, mai reduse. Astfel, putem spune că România înaintează cu pași mărunți dar siguri în acțiunile de prevenire a inundațiilor.

Utilitatea practică a Colocviului a fost dată de cele trei ateliere de lucru – Strategie Națională, Plan de Execuții, Costuri și Resurse – ale căror rezultate au fost conturate sub forma unui proiect final pentru evitarea inundațiilor și despăduririlor din România. Dar despre aceste ateliere, Gabriela Moroșanu vă va prezenta un articol cât de curând! Nu ne ramane decât să vă rugăm să ne urmăriţi și citiţi ca și până acum, dragi prieteni Greenly!

Surse foto:

http://www.ecomagazin.ro/taierile-ilegale-de-paduri-s-au-redus-in-anul-2008/

http://coffeeatbreak.blogspot.ro/2012/01/deforestation.html

http://forestindustries.eu/de/content/deforestation-and-redd-facts-figures

http://freeimagesarchive.com/img-deforestation-698.htm

http://infovoluntari.ro/

http://www.newz.ro/

http://folk4noi.wordpress.com/tag/ploaia/

http://lsrs.ro/

http://mrsstrumfuletz.wordpress.com/

Despre autor
Absolvent al Facultatii de Geografie (UB) - specializarea Stiinta Mediului și al masterului "Evaluarea Integrată a Stării Mediului".
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress