Imaginează-ţi că ai o maşină mică, albastră, nouă. Grozavă maşina asta…merge bine, consuma foarte puţin din canistra din portbagaj…exact ce-ţi trebuia. De fapt, nici nu te-ai putea descurca fără ea! Mai mult, este, de altfel, singurul lucru pe care îl ai: în ea dormi, mănânci, cu ajutorul ei îţi câştigi existenţa. Şi e singura pe care o vei putea cumpăra (de, situaţie de criză) şi trebuie s-o laşi moştenire nepoţilor, pentru că pe vremea lor nu se vor mai face asemenea maşini.
La început, e chiar uşor: doar tu, în maşina ta mică şi albastră…mergând uşor pe drumurile curate ale ţării. La un moment dat, se mai urcă cineva. Totuşi, plimbarea este la fel de plăcută. Cu timpul, însă, maşina ta începe să îmbătrânească, pentru că ai uitat să-i schimbi uleiul şi să îi verifici suspensiile…şi pentru că deja ai patru pasageri la bord…şi iată că se urcă şi al cincilea. E din ce în ce mai aglomerat înăuntru, din ce în ce mai cald şi geamurile nu mai merg pentru că ai stricat din greşeală sistemul. Acum sunt şase oameni înăuntru şi începi să observi că se urcă din ce în ce mai repede…şi deja nu mai e loc.
Ca să poţi să îţi trăieşti viaţa ca până acum trebuie să faci un efort mai mare: să mergi mai repede, să consumi mai puţină benzină, să alegi drumurile mai drepte şi cu mai puţine gropi şi să reuşeşti să menţii ordinea în cadrul pasagerilor tăi care se înghesuie din ce în ce mai mult.
În curând, vor fi 10 oameni în maşina ta mică, albastră, dar nu atât de nouă şi care abia mai face faţă: presiunea mare face roţile să se desumfle şi să tremure, schimbătorul de viteze e blocat într-a cincea, iar aerul e aproape irespirabil. Nu te poţi opri şi nici nu poţi arunca pe nimeni afară.
CE FACI?
Acum, adu maşina la dimensiunile Pământului: lumea noastră mică şi albastră şi puţin cam obosită…şi mai răspunde o dată. 
