Poveste de iubire (partea a III-a)

Motto :

[…] Ercul Erculean,

Căpitan Râmlean

Îşi repede calul

De răsună malul

Ş-ajunge-ntr-un zbor

La stânca cu dor.

„ – Eşti fată din peatră

Să te văd odată!”

„ – Cum să es din peatră,

Că sunt goală toată

Şi mă tem de soare,

Nu m-a soarbe oare?”

„ – Să n-ai nici o frică,

Fată sălbăţică,

Că te-oi lua-n braţă,

Să mă prind la viaţă

Şi te-oi acoperi

Şi mi te-oi feri

De vânt şi de soare,

De-a lor sărutare.” […]

(„Erculean” – poezie culeasă de Vasile Alecsandri din zona Cerna – Herculane)

Acum câteva luni, dragi prieteni Greenly, am început o serie de articole despre ceea ce am numit eu „Paradisul meu”, adică despre staţiunea Băile Herculane şi împrejurimile ei. Prima oară am vizitat acele locuri binecuvântate de Dumnezeu acum 12 ani, în anul 2000, ulterior revenind ori de câte ori am avut prilejul, pentru a-mi încărca „bateriile” bietului trup muritor cu energie divină. Iubirea şi pasiunea pentru aceste meleaguri-miracol au făcut să le prezint şi în teza mea de doctorat.

Iată-mă ajunsă la partea a III-a a poveştii mele de iubire fără sfârşit. Multe s-au mai întâmplat din mai şi iunie, lunile când am prezentat primele episoade de iubire (le puteţi reciti aici şi aici). Şi, la fel cum s-a petrecut în viaţa Elisabetei, Împărăteasă a Austriei, Regină a Ungariei şi a Bohemiei (n. 1837, München – d. 1898, Geneva), îndrăgostită şi ea pe veci de Herculane, şi în cazul meu aceste luni mi-au reamintit că doar Natura – Creaţie a lui Dumnezeu este pentru totdeauna adevărată, Ea nenăscând decepţii, cum o facem noi, cei muritori. Din mai şi iunie încoace, lecţii de viaţă îmi repetă că dezamăgirile apar când ne amăgim şi că detaşarea este cea mai bună soluţie…Detaşarea nu este o lecţie facilă ci una dificilă, mai ales când este vorba de o pasiune…iar acum vorbesc de draga mea revistă Greenly, care presupune multă muncă. Voi face însă tot ce-mi stă în putinţă ca Greenly să supravieţuiască!

Revenind la „Paradisul” herculean, vă promiteam că voi prezenta traseele parcurse de mine în Munţii Cernei şi Munţii Mehedinţi şi, în episoade din viitorul mai îndepărtat, boli ce pot fi vindecate cu ajutorul darurilor Naturii, pe aceste tărâmuri binefăcătoare.

În acest articol, vă voi prezenta traseul ce pleacă din Băile Herculane şi ajunge la Crucea Albă şi Grota lui Şerban, pe Domogled. Trebuie să fac de la început o precizare importantă: intenţionez să vă vorbesc în această suită de articole DOAR despre traseele efectuate de mine. Sunt multe altele pe care nu le-am realizat şi pot doar spera că Domnul îmi va da forţă, timp şi sănătate să le parcurg în anii ce vin. Aş putea să le descriu „din cărţi”, dar nu vreau să fac acest lucru. Întotdeauna am avut convingerea că informaţiile oferite dintr-o experienţă de viaţă (şi nu una de lectură) aduc frumuseţe, autenticitate şi lasă o „amprentă” unică în sufletul cititorului.

1). Aşadar, pentru a ajunge la Crucea Albă, se pleacă de la Hotelul Cerna, mai precis din spatele lui, de pe strada Domogled, aflată mai sus de vestitul izvor de apă plată, unde lumea savurează lichidul dătător de viaţă şi sănătate. Se urmează traseul marcat cu cruce albastră. Dacă vă uitaţi spre Crucea Albă, din staţiune, pare imposibil să ajungem la ea. Din fericire, nu e aşa!

2). La capătul străzii Domogled, se află DN 67 D, drum naţional pe care mergem aproximativ 50 de metri în amonte, urmărind să descoperim cărăruia desprinsă din şosea, spre dreapta.

3). Urcăm pe aceasta alte câteva zeci de metri, apoi pe nişte trepte de beton şi ajungem în pădurea de fag.

4). Străbatem pădurea vreo 200 de metri, până întâlnim o potecă largă, numai bună de bătut cu piciorul…pardon, cu bocancii.

5). Iniţial, urcăm pe poteca largă, cu serpentine, „blândă” cu turiştii. Ulterior, ne întâmpină cu un „bun venit” subtil pinii negri bănăţeni iar traseul devine ceva mai dificil, urcuşul fiind pieptiş, printre calcare. Atenţie! Cei care au rău de înălţime nu trebuie să privească în jos! De altfel, eu nici nu le-aş recomanda să urce pe un asemenea traseu…Trebuie să vă spun că priveliştea se schimbă la fiecare „buclă” a serpentinei, fiind neasemuit de frumoasă, uneori tăindu-ne respiraţia! Se vede oraşul, surprins din diverse „unghiuri”, se pot admira Munţii Cernei şi Munţii Godeanu! Avem nevoie de aproximativ o oră şi jumătate să ajungem la cruce, aflată la o altitudine de 529 de metri. Încă o dată, atenţie: ne aflăm în plină rezervaţie naturală (Rezervaţia Domogled), deci lăsaţi totul neatins, indiferent dacă frumuseţea florilor vă îmbie la mai mult! Dacă faceţi un popas la cruce, cum de altfel mulţi turişti obişnuiesc, nu aruncaţi în urma dumneavoastră ambalaje, şerveţele, hârtii etc. Respectaţi natura şi toată frumuseţea oferită de ea! [Rezervaţia Naturală Domogled, din perimetrul Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei, este o rezervaţie ştiinţifică mixtă, geologică, geografică (forme carstice, cascade etc), botanică (vegetaţie unică), forestieră (făgete), zoologică (lepidoptere etc), speologică, peisagistică. Are o suprafaţă de 2382,8 ha iar administrator este Romsilva – Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei .]

Traseul este unul dintre cele mai frumoase din Munţii Mehedinţi şi, putem chiar spune, de pe Valea Cernei! Până la Crucea Albă, vara, traseul este accesibil, însă iarna devine dificil, din cauza zăpezii şi a gheţii. Vă pot asigura, însă, că nu e imposibil! Cu bocanci şi cu…atenţie se poate urca şi iarna! Eu nu am urcat iarna, dar soţul meu – da! Şi nici unul din noi nu este alpinist…şi am trecut de multişor şi de 40 de ani! Vă recomand să vă încălţaţi şi vara cu bocanci, mai ales dacă intenţionaţi să nu vă opriţi la Crucea Albă şi să urcaţi mai departe.

Crucea Albă are şi o poveste: în timpul primului război mondial, un ofiţer din regimentul generalului Ioan Dragalina, ce călărea dinspre comuna Podeni spre Herculane, s-a prăbuşit în abisul Domogledului, odată cu un pod, ale cărui picioare fuseseră tăiate de inamici. Crucea este un omagiu adus memoriei acestui erou. O altă legendă a crucii spune că un tânăr din zonă, foarte îndrăgostit, a vrut să-şi impresioneze iubita şi să-i arate cât de mult o iubeşte prin cucerirea Domogledului. A fost, din păcate, foarte atras de peisaj şi…a păşit în gol, trecând în lumea de dincolo! Amândouă legendele se „sprijină” pe…IUBIRE! Iubirea de ţară şi neam sau iubirea pentru femeia inimii!

De la Crucea Albă, urmând traseul marcat cu banda galbenă, ajungem la Peştera lui Şerban sau Peştera de sub Şărban (numită aşa de la Vârful Şărban, aflat în apropiere, ce poartă numele unui fost haiduc). Este un traseu dificil, interzis iarna, desfăşurat pe o potecă abruptă numită „Poteca Pisicii” sau „Cărarea Pisicii”. Eu l-am făcut primăvara, fiind însoţită de soţul meu şi trebuie să vă mărturisesc că nici unul dintre turiştii care au poposit la Crucea Albă nu a vrut să ne însoţească. Şi nici pe traseu nu ne-am întâlnit cu vreun om…Pe traseu există multe porţiuni de grohotiş, care sporesc dificultatea urcuşului. Poteca are pantă accentuată şi este de multe ori îngustă. Însă şi în cazul acestei drumeţii, priveliştea e de vis, neputând fi uitată! De la cruce, se urcă între 30-45 de minute şi se ajunge la Peştera lui Şerban, de 86 metri lungime, aflată la 750 metri altitudine. Urmând mai departe traseul marcat cu banda galbenă, descoperiţi Domogledu Mic şi apoi Domogledu Mare. Eu nu am făcut acest traseu, dar vă pot spune (din relatările soţului meu, care l-a străbătut) că este foarte dificil, deseori urcând pe margini de prăpastie.

Până la următorul episod din povestea mea de iubire, vă doresc, dragi prieteni Greenly, drumeţii minunate, pe trasee sigure, parcurse cu multă grijă şi echipament adecvat! Aveţi grijă de voi!

Fotografii realizate de Vasile-Sorin Mănoiu şi Valentina-Mariana Mănoiu

Bibliografie:

1. Cristescu I. (1996), Miracolele Cernei. Herculane – Model turistic, Editura Hercules Friends, Drobeta Turnu Severin

2. Mănoiu Valentina-Mariana (2005), Structuri geoecologice specifice în depresiuni şi culoare de văi din Carpaţii Meridionali şi Subcarpaţii Getici. Interpretări comparative, Editura Printech, Bucureşti

3. Negrea Şt., Negrea Alexandrina (2002), Ad Aquas Herculi Sacras, Editura Timpul, Reşiţa