Arbori monumentali – Partea a-II-a

Gabriela Adina Morosanu, colaboratorul nostru permanent, a revenit cu partea a doua a articolului despre Arbori Monumentali. Pentru cei care au ratat-o pe prima, va invitam cu drag sa o cititi aici.

Se pare ca pe meleagurile noastre titlul de ”Regele brazilor” este detinut de fapt de un molid, si nu un molid oarecare, ci unul in forma de candelabru. Aceasta ciudatenie a naturii poate fi intalnita pe langa soseaua ce leaga Bistrita de Poiana Stampei, mai precis intre localitatile Muresenii Bargaului si Tihuta. Desi un arbore mignon, de doar 25 m inaltime si cu un diametru de 50 cm, aspectul sau nemaiintalnit il face unic printre exemplarele din specia sa. In mod normal, ramurile molidului cresc alternativ pe o parte si pe alta a tulpinii, astfel incat succesiunea lor pe verticala ia forma unui triunghi in plan, insa la acesta ramurele si ramurelele  sunt  dispuse dihotomic, imbracandu-l pana la nivelul solului cu un clopot verde in forma unui candelabru. Motivul pentru care molidul candelabru este protejat nu are legatura nici cu vechimea lui, acesta fiind relativ tanar, nici cu raritatea speciei, sau endemismul lui, insa ceea ce impresioneaza la el este faptul ca, prin aspectul sau, reuseste sa contrazica legile teratologice. Fenomenul care a condus la dispunerea ramurilor in pereche din acelasi punct pe axa lui verticala nu a fost inca lamurit pe deplin. In cinstea anomaliilor ce le prezinta acest exemplar de molid,  locuitorii de pe Valea Staii din Muntii Bargaului organizeaza in fiecare penultima duminica a lunii iulie, la umbra cetinilor acestui arbore concursuri de cantece, joc si port popular, castigatorii primind medalii si diplome, pe care poate fi recunoscut simbolicul  “rege al padurii” cu brate de ace.

Un alt conifer care merita toate stradaniile noastre de a-l proteja cat mai mult este Tisa de la Capul Campului. La doar 10 km de Gura Humorului, se inalta un exemplar femel de Tisa cordata, ostoit de secole de existenta, dar inca viguros la cei peste 200 de ani ai sai. Penetrand cu trunchiul sau masiv de 1,2 m grosime cerul, aceasta se ridica trufasa de pe relieful accidentat al Subcarpatilor Moldovei. Acest conifer, dar si multi alti indivizi ai speciei de Tisa cordata, sunt foarte atent ingrijiti, chiar si fara interventia legii, deoarece pe teritoriul Romaniei in ultimele secole s-au diminuat extrem de mult suprafetele acoperite cu arborii de tisa, din doua motive. O data din cauza lemnului sau pretios, din care se pot confectiona obiecte artizanale sau se realizeaza diferite constructii, iar pe de alta parte, din cauza faptului ca acele sale sunt toxice pentru oi, padurile de tisa fiind masiv defrisate de secole pentru a inlatura pericolul otravirii animalelor in timpul pascutului in nordul Carpatilor Orientali. Tisa europeana (Taxus baccata) are un trunchi masiv si seamana cu coniferele doar prin silueta simetrica a coloanei si prin forma aciculara a frunzelor, insa e diferita de celelalte rasinoase prin faptul ca nici lemnul, nici coaja sa nu contin rasina. O alta particularitate a ei este felul cum este fructul dispus. Daca la celelalte gimnosperme, semintele sunt neacoperite de fruct, ilustrand caracterul de relicte ale evolutiei plantelor, florile arborelui de tisa  nu se prezinta sub forma de conuri, ci de boabe rosii si carnoase. Supranumit ”arbore al mortii si al resurectiei”, datorita multiplelor ei valente medicinale, dar si a armelor de lupta realizate din scoarta ei, tisa este conservata ca monument al naturii si in alte rezervatii, precum cele de la Tudora-Botosani si Cenaru-Vrancea.

Frate de dincolo de curbura Carpatilor cu molidul candelabru, dar care de data aceasta atrage privirile prin dimensiunile sale, este Uriasul Molizilor. Cunoscut nu numai la noi in tara, dar si in Europa, molidul nostru se poate mandri cu locul I pe intregul continent la acest capitol. Crestetul lui se inalta la nici mai mult nici mai putin de 60 m, iar in diametru masoara 2,2 m. Molidul urias din judetul Buzau de pe valea Hategului spune o poveste de trainicie si maretie si totodata reprezinta o punte de trecere intre cognoscibil si necunoscut, avertizand ca mai exista in spatiul carpato-danubiano-pontic un nume purtator de alte valori decat cele cultural-istorice din traditionala Tara a Hategului din Transilvania.

Desi conisderat o raritate pe teritoriul tarii noastre, Bradul Alb (Abies alba) de pe paraul Artagului, afluent al Teleajenului, satul Cheia, judetul Prahova, pare a fi cel mai inalt din Europa, la cei 62 de metri ai sai. Contrar numelui sau, aceasta superba specie de brad nu este de fapt alba, aceasta culoare fiind caracteristica bradului argintiu, mai putin frecvent in Romania. Frunzele bradului alb, aciculate, sunt de un verde-inchis pe fata, iar pe dos au cate doua dungi albicioase. Privit din departare, insa, nu se distinge prin culoare de restul speciilor de brad. Apropiindu-ne de un exemplar, observam, totusi, conurile lui  cilindrice.  Desi o specie de umbra, este putin rezistent la ger si ingheturi tarzii si este sensibil la seceta, fum si gaze. Dintre conifere, acesta coboara cel mai mult in altitudine. Preferand solurile profunde, bradul argintiu este des intercalat cu exemplarele de foioase din etajul fagului.

De ce protejam zambrul?

Zambrul sau Pinus cembra nu este intrutotul autohton, ci provine de pe crestele vantuite ale regiunilor alpine din Europa si nordul Asiei. I se mai spune la noi in tara ”tisar” sau chiar ”zambrisor”. Este o specie rasinoasa, aflata in regim de protectie pe intreg cuprinsul tarii, datorita lemnului sau foarte pretios – tare si trainic, bogat in rasina. Cu timpul, insa, oamenii de stiinta au mai adaugat un motiv pentru care acest conifer merita protejat, acesta fiind numarul din ce in ce mai redus de exemplare, din cauza defrisarilor pentru scopuri economice. Silvicultorii il considera arbore de marimea a doua, caci abia pe la 150-200 de ani atinge inaltimea de 25 m si 1-1,5 m diametru. Are tulpina conica, cu scoarta brun-cenusie.

Frunzele, cate 5 la un loc, sunt subtiri, rigide si in trei muchii. Longevitatea arborelui este foarte mare, putand depasi 1000 de ani. Desi lasat sa vegeteze in regim natural, ar fi un arbore cu o durata a vietii foarte mare, insa nu multe exemplare au ajuns la ”senectute”, intrucat locuitorii din apropierea padurilor il taiau cu securea pentru a-i valorifica lemnul. Introdus in activitatile umane din timpuri istorice, in ultimele decenii botanistii si alti practicieni ai stiintelor naturii au semnalat posibilitatea ca acesta sa dispara definitiv, daca nu se iau masuri imediate de punere in regim de protectie. In ciuda eforturilor de reimpadurire, numarul exemplarelor nu a crescut foarte mult, existand inca pericolul ca acesta sa dispara sau sa ramana o specie relicta. Aceasta specie de pin marcheaza limita superioara a padurii, de unde incepe domeniul rasinoaselor taratoare, ca jnepenul si ienuparul. La noi creste spontan in palcuri sau izolat la marginea padurilor de molid (care nu rezista atat de bine la frig), ori mai sus, in domeniul rasinoaselor taratoare. Poate fi recunscut de departe, deoarece portul sau inalt, cu coarne rotunjite, domina tufele de jnepen. Vegeteaza. insa, prosper in Siberia, iar de acolo pe masura ce se intinde spre vest, urca la inaltimi tot mai mari in cautare de aer rece si umed. Se intalneste ici-colo si in Muntii Alpi, insa la noi in tara este inca cel mai rar intalnit, vegetand numai in cele mai inalte masive, in jurul circurilor glaciare din: Muntii Retezat, Muntii Iezer – Papusa, Muntii Rodnei, Muntii Fagarasului, Muntii Calimani.

Obiectul acestui articol l-au constituit coniferele care, desi se dezvolta foarte  rar in regim natural in zonele de campie si de deal, in altitudine, domina etajul intre 1200-1850 m, la latitudinea tarii noastre neexistand decat paduri montane de conifere. Aflati ”la discretia omului” intr-o mai mica masura decat speciile de foioase, care sunt caracteristice zonelor si etajelor situate la altitudini mai mici,  unde interventia antropica se resimte din plin, rasinoasele raman totusi la fel sau chiar mai vulnerabile, suportand indirect schimbarile de mediu provenite de la altitudini mai mici. Referirile facute la cele cateva conifere monumentale sunt putine in comparatie cu numarul mare de exemplare protejate pe tot cuprinsul tarii. Protejand, insa, cate un exemplar singular, biogeografii studiaza de fapt intregul etaj al coniferelor, in felul acesta monitorizand schimbarile climatice si cele declansate de presiunea umana, vizibile prin ridicarea limitei dintre padurile de foiase si cele de conifere, cu efecte negative nu numai asupra lumii vegetale, ci si a celei animale.

Despre autor
Acest user este dedicat tuturor colaboratorilor Greenly! Studenti, masteranzi, doctoranzi sau pur si simplu oameni din intreaga tara, din intreaga lume care impart aceeasi pasiune, ecologia. Si isi doresc sa-si imparteasca ideile prin intermediul revistei Greenly. Le multumim din toata inima!
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2014 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress