Credinte despre aer

In si cu aer existenta umana isi croieste cursul, in si cu aer vietuiesc pasari, gaze, animale. Miscarile lui reprezinta vantul si in aer se formeaza furtunile si curcubeul. El ciopleste in piatra, poarta corabii si energie inmagazinata, ce a fost canalizata la inceputuri pentru punerea in functiune a morilor de vant si astazi pentru turbinele eoliene.

Aerul simbolizeaza intelectul, ideile, intuitia si munca psihica, fiind un mediu al transferului, al calatoriei prin zbor, al eliberarii imaginatiei in toate orizonturile. Nu degeaba putem „vedea dincotro bate vantul”, ne putem lasa imaginatia „sa zboare ca gandul si ca vantul”  sau putem avea „capul in nori”.

Avand in vedere importanta sa vitala in mentinerea vietii, personificarea si zeificarea aerului in mitologia popoarelor antice sunt de la sine intelese. Egiptenii l-au divinizat pe Shu, Cel care rasare, zeu al aerului si al rasaritului si una dintre cele doua prime zeitati create de Atum (autocreatorul si sursa tuturor in mitologia egipteana). El separa cerul de pamant si aducea soarele (Ra) la viata in fiecare dimineata, iar noaptea il pazea.

Una dintre cosmogoniile feniciene, atribuita lui Mochos din Sidon acum mai bine de 3200 de ani, afirma ca la inceputul universului au fost Eterul (ceata raspandita in spatiu) si Aerul (sub forma vantului). Din miscarea aparuta in spatiu s-a nascut zeul Ulmos (Eternitatea) ce a creat Oul cosmic, iar prin spargerea acestuia au fost plamadite Cerul si Pamantul.

Civilizatia sumeriana (ivita in zona Mesopotamiei de Sud pe la 3500 i.Hr.) diviniza aerul sub forma zeului Enlil (en = zeu,domn; lil= aer, furtuna), zeu preluat si in pantenonul asiro – babilonian. Fiu al zeului cerului (Anshar) si al zeitei pamantului (Kishar), Enlil era in acelasi timp zeu binefacator si distrugător. Ca zeu al pamantului si al aerului din jur, Enlil era si zeul vantului si al furtunii, iar ca stapan al oamenilor era cel ce hotara soarta lor si ceasul mortii. Templul sau principal era la Nippur si se numea „casa muntelui”.

Trecand la cultura greaca, ne deplasam catre perceperea aerului ca element primordial si generator al vietii, vazut din perspectiva filozofiei si stiintei. Anaximene din Milet (585 – 525 i.Hr.) a fost un filozof grec presocratic preocupat de cautarea elementului primordial, etern si divin, identificat de el cu aerul. El a considerat ca aerul, cu continutul sau variat, prezenta sa universala, asociatiile sale, in credintele populare, cu fenomenul vietii si al cresterii, este sursa a tot ce există. Totul e aer la diferite niveluri de densitate si, sub influenta caldurii, care produce dilatatie, si a frigului, care produce contracția volumelor, acesta da nastere la diferitele forme ale existentei.

Empedocle (495-435 i.Hr.) admitea existenţa a patru elemente primordiale: Apa, Aerul, Pamantul, Focul, care, după parerea sa, nu se pot transforma unul in altul. Pentru Platon, lumea are ca fundament cinci elemente esentiale: Focul, Aerul, Apa, Pamantul si Universul si el asociaza fiecărui element cate un poliedru regulat inscriptibil in o sfera. Fetele acestor corpuri sunt poligoane regulate izometrice: toate laturile sunt de aceleasi lungimi si toate unghiurile sunt de aceeasi masura, octaedrul fiind asociat cu Aerul.

Platon stabilea locul aerului intre foc si apa, deoarece il considera intermediar ca mobilitate, asprime si abilitate de a penetra. Tot el este acela ce a afirmat ca aerul este alcatuit din componente minuscule, pe care abia le simtim la atingere. Studentul lui Platon, Aristotel (384-322 i.Hr.), a dezvoltat urmatoarea teorie cosmologica, ce cuprinderea aerul ca element fundamental:  In centrul Universului se afla Pamantul, sferic si invaluit de mai multe sfere concentrice. Primele trei sfere sunt formate din apa, aer si foc, iar ultima sfera este invaluita de alte sapte sfere cristaline, in care sunt fixate cele sapte planete cunoscute (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter si Saturn). Dincolo de ultima sfera cristalina se afla firmamentul cu stelele fixe, aflat in miscare permanenta.

Este necesar sa amintesc ca Aether (Æthere, in greaca: Αἰθήρ,), cunoscut si ca Acmon, este una dintre zeitatile grecesti primordiale, personificand aerul limpede si luminos al paradisului – substanta luminii. Reprezinta aerul pur, aflat la altitudini inalte si respirat de zei, in opozitie cu aerul normal (Ἀήρ, aer) respirat de muritori. Lui Aether i s-au construit altare in Hella, dar nu si temple si este improbabil sa fi avut un cult.

Conceptia greaca privind elementele primordiale a trecut mai departe, in Evul Mediu, sub forma alchimiei. Pentru alchimisti, aerul, unul dintre cele patru elemente majore, simboliza caldura, umezeala, fiind asociat cu respiratia, viata, comunicarea, caracterul sangvinic si spiritul. Paraclisus, un alchimist al secolului XVI, a impartit elementele primordiale ale lumii in patru categorii de spirite. Elementalii de aer sau spiritele aerului poarta numele de Silf. In afara creatiei acestor fiinte, in scrierile lui Paraclisus nu mai exista niciun fel de informatii sau legende care sa sustina acest mit.

In Hinduism, Vayu este zeul aerului si a fost pus in atmosfera de catre Brahma, zeul hindus al creatiei. Aerul  (Vāyu) , cunoscut si ca vant (Pavana) este unul dintre cele cinci mari elemente (Pancha mahābhuta). Cuvantul sanscrit „Vāta” inseamna literal „suflat”, „Vāyu” – „suflatorul” si „Prāna” –  „respiratie”. Aceasta terminologie ne trimite catre Vāyu ca zeitate a vietii, numit uneori pentru claritate si “Mukhya-Vāyu” (stapanitorul Vāyu) sau “Mukhya Prāna” (stapanitorul vietii).

In samanismul american, aerul se afla intotdeauna in directia Nordului, precum capetele noastre, care se afla in nordul corpurilor. Nordul si aerul sunt asociate intelepciunii, amintirilor, cunoasterii.

Ar mai fi multe de spus, insa voi lasa totul in aer si voi incheia cu o mica parte din intelepciunea unui ganditor al zilelor noastre, Henry David Thoreau: „Nu te ingrijora daca ti-ai construit castele in aer. Sunt acolo unde ar trebui sa fie. Acum ramane sa le pui fundatia.” (“Do not worry if you have built your castles in the air. They are where they should be. Now put the foundations under them.”)

Webografie (Puteti citi mai multe: )

Aici: Mitologia orientului mijlociu

Aici: Sumer

Aici: The god as old as time

Aici: Aether

Aici: Air – classical element

Aici: Zeii egipteni

Aici: Anaximene

Aici: Vayu

Aici: Elementalul de aer

Surse foto: Wikipedia: ShuAll things healing: Symbol for air element, The Druid of Fisher Street

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Despre autor
Absolventa a specializarii Stiinta Mediului si a masterului Evaluarea Integrata a Starii Mediului din cadrul Facultatii de Geografie (UB).
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2020 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress