Arbori monumentali – Partea I

Una dintre cele mai simple cai de a contribui la protectia naturii este sa ne aducem contributia la ingrijirea ei pe arii mai restranse, sau asupra unor elemente singulare cu valoarea si semnificatie ecologica, stiintifica, sau culturala deosebita. Printre monumentele naturii cu valoare de patrimoniu natural se numara si cateva exemplare de arbori de pe teritoriul Romaniei, care sunt tinuti in regim de protectie datorita valorii lor stiintifice si estetice, prin unicitatea sau raritatea lor, datorita varstei seculare, a existentei in istorie a vreunui eveniment la care arborii au jucat un rol cheie, sau, pur si simplu, datorita unor caracteristici rare ale lor in raport de asezarea biogeografica sau de manifestarea diferita a fenofazelor specifice. Ineditul lor sta si in faptul ca, daca nu sunt delimitati de restul exemplarelor din jur si nu sunt marcati cu placute, foarte des putem trece pe langa ei fara sa ii observam. Arborii monumentali, la fel ca alte comori si podoabe ale naturii, nu se lasa decoperiti decat de ochi experimentati. Asemenea monumente ale naturii se intalnesc pe tot cuprinsul tarii noastre, unii dintre ei devenind de-a lungul timpului chiar celebri.

Este adevarat, ei nu pot fi ca varsta sau dimensiuni comparati cu baobabul, sequoia, eucaliptul sau chiparosul, dar in umbra lor s-au tesut legende legate de tara noastra. Fara a urmari o logica spatiala anume,  sa ne incepe itinerariul printre arborii monumentali si ne oprim asupra catorva dintre ei care sunt sau nu inclusi in arii protejate de dimensiuni mai mari.

Parcul Dendrologic din Carei  dateaza de la sfarsitul secolului al XVII-lea si cuprinde peste 250 de specii exotice conservate intr-o sera, si autohtone, unele dintre ele constituind raritati pentru flora dendrologica a tarii, cum sunt Ginkgo Biloba, Bradul Douglas (Pseudotsuga mensiensii), Libocedrul (Libocedrus decurrens). Povestea parcului este legata de un castel unguresc existent in localitatea Carei pe la 1700, in care a fost amenajata o frumoasa gradina in stil baroc. A fost declarat parc dendrologic in 1982, datorita abundentei pe strat a speciilor si subspeciilor arborescente. Emblema parcului nu este insa o specie rara, ci romanescul platan urias care a fost plantat in anul 1810.

Teiul de la Camarzana era pana nu demult un falnic exemplar de Tilia cordata cu inaltimea de 38 m si diametrul terier de 3,50 m. Cu cativa ani in urma, o furtuna napraznica, a reusit sa-l doboare, neramanand din el in  prezent decat partea inferioara a trunchiului  cu o inaltime de 7 m, ocupat de o uriasa scorbura care adaposteste vietuitoare diverse, reprezentand pentru batranul monument al naturii un univers intrinsec nepretuit pentru biologi si geografi. Calculele dendrometrice ii atesta varsta de peste 700 de ani. De atata timp, teiul s-a dezvoltat foarte mult, in faza sa maxima de extensiune, crescandu-i ramuri impresionante ramuri. Situat fiind in mijlocul satului,   pe Dealul Bisericii, in fata intrarii in biserica ortodoxa a reprezentat dintotdeauna un centru de gravitatie al sufletului colectiv al localnicilor. In afara de rolul spiritual al sau, langa el, inspre sud, se gaseste o piatra funerara, de tipul monolitilor, ale carei origini si utilizari nu au fost pe deplin elucidate. Se presupune doar ca provine din timpuri arhaice, jucand pare-se rolul de altar precrestin, piatra de sacrificiu, sau chiar loc de tortura pentru sclavi, dupa alte ipoteze.

Se pare ca teiul este congener cu atestarea documentara a comunei, de unde importanta lui sporita atat pentru locuitorii comunei, cat si pentru turisti.

Stejarul de la Casvana, martorul vremurilor in care a trait Stefan cel Mare, fiind cunoscut in literatura drept ”Stejarul din Borzesti”, se gaseste in judetul Suceava. Supranumit de localnici ”decanul de varsta al arborilor de pe la noi”, stejarul este un arbore batran, care a infruntat timpul, atingand astazi memorabila varsta de 500 de ani si o circumferinta mai mare de 10 m. Solitar si inca in putere, stejarul a scris istorie prin rolul sau de prevestitor al luptelor, dar si prin corolar al faptelor imaginare ale cutezatorilor iubitori de patrie din Moldova feudala. Menit sa poarte pe crengile sale atat victorii, cat si neimpliniri, stejarul de la Casvana ramane acelasi legendar copac pe langa care s-au jucat fiii de razesi si voievozi, dar si testimoniul unei istorii aprigi prin care poporul nostru a trecut.

Panoplia arborilor monumentali nu se termina nici azi, nici aici, pe aceasta pagina virtuala. Inainte insa de a face o pauza din lunga noastra insiruire si caracterizare, trebuie amintit faptul ca dintre toate formele de conservare, arborii sunt cel mai usor de declarat monumente ale naturii. Daca aveti informatii despre un arbore din satul natal, din parcul din apropierea casei, scolii, etc. oricare din nou poate ridica un exemplar la rang de monument al naturii, cu o singura conditie: sa se dovedeasca stiintific si/sau cultural ca acesta prezinta caracteristici unice si ca, in lipsa unei protectii instituita prin lege, exista riscul ca intr-o scurta perioada de timp sa isi piarda valoarea, sa moara, sau chiar sa fie taiat.

Articol realizat de Gabriela Adina Morosanu, studenta in anul II la Geografie Didactica, specializare a Facultatii de Geografie din cadrul Universitatii din Bucuresti.

Despre autor
Acest user este dedicat tuturor colaboratorilor Greenly! Studenti, masteranzi, doctoranzi sau pur si simplu oameni din intreaga tara, din intreaga lume care impart aceeasi pasiune, ecologia. Si isi doresc sa-si imparteasca ideile prin intermediul revistei Greenly. Le multumim din toata inima!
3 comentarii la acest articolScrie-l pe al tau!
  1. Frumos articol!Desi nu este un arbore specific pt Romania, vreau sa va semnalez existenta langa fostul canton silvic Naves, in judetul Caras-Severin (aprox 20 km distanta de Resita), a unui exemplar din specia Sequoia Gigantea.Si pot sa spun ca este cu siguranta unul dintre cei mai mari arbori pe care i-am vazut vreodata!Sincer, nu stiu care este momentan regimul de protectie in care este incadrat, cred si sper totusi ca este declarat monument al naturii, dar poate merita sa va informati.

  2. In padurea satului Plopi, comuna Marasu, din Insula Mare a Brailei, se afla, probabil, cel mai batran plop din insula. De cativa ani a iesit definitiv din vegetatie, insa, chiar uscat, consider ca este o comoara pentru acel district silvic. Are o circumferinta de aprox 10 metri, inalt de max 15 m si dupa forma coroanei trebuie sa fi fost PLOP GRI.
    Un calcul neprofesionist personal estimeaza varsta plopului intre 300-400 ani.
    Merita ingradit si respectat!

    P.S. Probabil ca nu ar fi o greseala daca fiecare fond silvic ar selecta cateva exemplare (doua-trei) care se remarca prin varsta , nu neaparat f inaintata, din padurile administrate si le-ar oferi protectie printr-o imprejmuire necomplicata si atentionarea trecatorilor printr-o tablita ARBORE PROTEJAT. Cea mai mare tampenie este ca nu putem proteja natura asa cum s-ar merita, intrucat orice turist poate , la un moment dat sa faca intentionat o paguba care sa nu se repare niciodata. De exemplu, merge vreun traznit in Piatra Craiului si culege sau rupe garofitele de pe versant (stati linistiti ca nu sunt multe). Sau le distruge radacina. Putem ramane fara ele in 10 minute… Sau merge un necioplit cu drujba in padure, si dupa ce Bunul Dumnezeu a crescut un molid de 150 de ani in … 150 de ani, vine acest intelept si in max 5 minute il da jos. Ideea e urmatoarea: DACA AVEM CEVA VALOROS UNDEVA IN NATURA , flori, copaci sau alte cele, trebuie efectiv monitorizate, pazite intr-un mod serios, inclusiv cu amenzi drastice. Primii care sa se gandeasca cum ar fi cei care se ocupa cu asa ceva, dar si noi ceilalti am putea contribui cumva. In ce priveste pe unii turisti, ei dezvolta un respect fata de natura pentru ca inteleg Cine a creat-o. In Marele Templu al Naturii ei nu pot sa nu fie satisfacuti de miracolul naturii si sa o respecte. Dar ce te faci cu cei care au un alt fel de spirit? Nepotii nostri nu prea vor avea ce sa mai vada …
    Ma bucur de articolul Dvs!
    Cu respect aparte fata de natura, Marian

  3. În satul Rudești, comuna Grămești, jud. Suceava, în curtea bisericii din sat (în cimitir),se află un stejar foarte falnic, viguros, despre care cel ce răspunde de întreținerea cimitirului și a bisericii spune că a fost analizat de specialiști și ar avea peste 600 de ani. Nu cunosc dacă este luat în evidență, dar există riscul să fie tăiat, cu atât mai mult cu cât recent s-a săpat un mormânt la aproximativ 2 m de trunchi. Tot acolo s-a demolat și mormântul aviatorului erou din al doilea război mondial, sublocotenent în rezervă Alexandru Stârcea, mormânt ce se afla în biserică.

1 pingback on this post
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2020 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress