Mănăstirea Caraiman – lăcaș ce ascunde viața starețului Gherontie Puiu

Mănăstirea Caraiman este o mânăstire ortodoxă aflată în localitatea Bușteni, fiind ridicată într-o poiană la poalele masivului Caraiman, la o altitudine de aproximativ 900 m.

Mănăstirea Caraiman a fost înființată în anul 1998, la inițiativa preacuviosului părinte Gherontie Puiu. Părintele Stareț Gherontie  Puiu s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru împlinirea unei sfinte misiuni: înălțarea unei mănăstiri, departe de tumultul deșertăciunilor omenești. Întregul său destin seamănă cu cel al unui martir, însă credința nestrămutată și rugăciunea l-au ajutat să împlinească faceri de bine, sub îndrumarea Maicii Domnului, care i s-a arătat de mai multe ori în vis, fiindu-i aproape în toate clipele grele.

Originar din Todirești, județul Iași, părintele Gherontie a fost crescut de o familie adoptivă; a intrat în viața monahală ca frate, la îndemnul părintelui stareț Pâslaru de la Mânăstirea Neamț. Vremurile și politica anti-creștină a regimului comunist l-au împiedicat pe tânărul frate să fie primit în rândul monahilor. În anul 1959, sosește decretul de alungare a monahilor din mănăstiri. Documentul a vizat o “reformă monahală”, hotărâtă de Guvern, în mod independent față de Sinodul Bisericii Ortodoxe. Aplicarea acestui decret, între anii 1959-1964, prin forță și amenințări, constituie o perioadă de doliu pentru monahismul românesc și pentru Biserică. Aceasta presupunea ca așezămintele fără vechime și prea puțin cunoscute să fie desființate pur și simplu, iar mănăstirile istorice, precum Neamțul, să fie păstrate, dar obligate să-și micșoreze vizibil obștea, alungând toți frații tineri.

Pentru încercarea de a fugi, părintele Gherontie Puiu va fi acuzat de tentativă de evadare și agresare a organelor de miliție, iar în urma unui proces este condamnat la 15 ani de muncă și ajunge în lagărul de exterminare de la Periprava. Când reușește să scape din acest calvar, începe să traiască o viață de pustnic într-o grotă din Bucegi. Părintele Gherontie Puiu a trăit ca un sihastru timp de zece ani, într-o peșteră, până în vara lui 1970. Timp de zece ani, în fiecare noapte, el a privit crucea cea mare de pe Caraiman. Atunci, spune el , “i-am jurat Măicuței Domnului că, dacă mă voi întoarce cu bine în lume, jos, voi construi o mânăstire cu hramul  Înălțarea Sfintei Cruci, din curtea căreia să poată fi privită crucea de pe vârful Caraimanului”.

Imediat după căderea comunismului, în 1989, el s-a întors la Mănăstirea Neamț. În anul 1995, în timp ce spovedea o credincioasă, părintele Gherontie Puiu, pe atunci preot slujitor la Mănăstirea Cetățuia din Iași, a avut un atac cerebral, în urma căruia nu și-a mai putut mișca jumătate din corp. A fost internat la spitalul din Tătărași și mai apoi transferat la sanatoriul din Sinaia, unde medicii i-au spus că va fi nevoie de ani buni pentru refacere. Acolo a stat însă doar o noapte, timp în care părintelui i s-a arătat Maica Domnului, spunându-i:  ”Te-am adus aici cu o misiune, adu-ți aminte!”. “Cum s-o îndeplinesc, Măicuță, tocmai acum, când sunt paralizat?”, a întrebat părintele. “Trezește-te că nu ești bolnav” i s-a spus. După cum își aduce aminte părintele: “Apoi a rostit mai apăsat: Vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo să faci mânăstirea”.

După mai multe căutări, în cele din urma, părintele Gherontie Puiu și-a văzut visul cu ochii, tocmai în Poiana Palanca, unde a început construirea unui lăcaș de cult pentru călugări, precum și a unei biserici. În mijlocul poienii unde a fost ridicată Mănăstirea Caraiman, se află un brad retezat de furtună. În vârful acestuia există o cruce albă ce se aprinde la lăsarea serii, o dată cu iluminatul public al orașului Bușteni. Înăuntrul paraclisului din lemn, construit în jurul copacului minunat, trunchiul este închis între patru pereți din lemn, fiecare latură fiind împodobita cu icoane.

În anul 2000, părintele Gherontie Puiu a început  activitățile de construcție ale mănăstirii, astfel că între anii 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului și un corp de chilii,  iar între anii 2002-2007 s-a construit biserica mare cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci. În ajutorul Starețului Gherontie Puiu, începând cu data de 10 iulie 2010, la mănăstirea Caraiman vine un nou Stareț, în persoana părintelui Protos. David Petrovici a venit de la mânăstirea Crasna-Prahova, pentru a-l ajuta pe părintele Gherontie Puiu să ducă la bun sfârșit construcția mănăstirii.

Echipa Greenly vă urează Paște Fericit și nu uitați:

“Credința face ceea ce omul și legea nu pot face”. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Fotografiile sunt realizate de Bogdan Olariu. Multumiri sincere!

Surse:

http://www.manastireacaraiman.ro/

http://www.manastireacaraiman.ro/ro/content/prezentare/prezentare/parintele-gherontie-puiu

http://www.manastireacaraiman.ro/ro/content/istoric/istoric/istoric

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-caraiman-98127.html

http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gherontie-puiu-136771.html