Viaţa … de toamnă

Săptămâna aceasta, profitând de vremea bună, m-am gândit ca ar prinde bine o tură la munte, cum se zice. Așa că fără prea mari planificări, doar cu un rucsăcel în spate și aparatul foto bineînțeles, am pornit la drum împreună cu un amic. Nu mai vazusem de mult Bucegii în culorile toamnei, așa că ne-am ales ca destinațe turistică poate cel mai căutat masiv din țară. Cu toate că unii spun că a devenit banal, poate chiar plictisitor, prea aglomerat, prea antropizat, pentru mine ca și pentru mulți alți iubitori de natură, rămâne un masiv deosebit, imaginile ce vor urma vorbind de la sine…

Am plecat dimineața, devreme, din Sinaia spre platoul Bucegi. Deși cerul era înnorat, ne-am gândit că totuși crestele trebuie să fi fost în soare, așa că nu ne-am descurajat și am pornit pe traseul ce urcă din drumul de cotă spre Poiana Stânii, marcat cu bandă albastră, supranumit și Drumul reginei. Poteca pietruită șerpuiște domol printre frunzele căzute și arborii înalți, iar coloritul de toamnă al frunzelor combinat cu aburii dimineții dau un farmec deosebit traseului…

În poiană, peisajul ne încântă privirile, Bucegii arătându-și grandoarea în bătaia primelor raze ale dimineții. Zăbovim aici un timp pentru o sesiune foto.

Apoi urcăm ușor spre etajul subalpin, însă nu înainte de a surprinde o altă scenă de toamnă…

Până aici traseul a fost pustiu, nici țipenie de om. La Piatra Arsă, însă, tronează un complex hotelier imens, fiind plin de sportivi și turiști străini, veniți aici cel mai probabil cu mașinile pe noul drum asfaltat. Pornim mai departe urmând acum banda galbenă, spre cabana Babele, unde dăm de câțiva turiști veniți cu telecabina din Bușteni. Domină o atmosferă liniștită, parcă în amorțire, pregătită să intre în lunga și singuratica iarnă. Aici peisajul ne încântă și în același timp ne dezamăgește. Deși puternic modificat, cu poteci peste tot, garduri aiurea, clădiri izolate și părăsite, resturi de construcții și tot felul de amenajări hidoase, peisajul are totuși puterea de a mai arăta ceva frumos, ceva care încă ne mai încântă… mă întreb cu o ușoară tristețe – oare până când…?

Fotografiem babele și alte stânci asemănătoare, după care pornim către Crucea Eroilor Neamului de pe Vârful Caraiman (2291 m), ridicată în 1928 în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Pe traseu ne întâmpină câteva capre negre, care se lasă fotografiate fără nicio problemă.

Odată ajunși la monument, încântarea nu cunoaște margini. Marea de nori ce se așterne de la baza munților până departe la orizont ne inspiră libertate, bucurie, o clipă de fericire … Cu adevărat este spectaculos, cu adevărat plini de farmec, sursă de viață și libertate sunt acești munți, iar pentru cine caută acestea, Bucegii sunt răsplată și bucurie.

Închei mica excursie digitală cu un îndemn pentru toți cei care ne citesc, să caute natura, să o respecte, să o înțeleagă nu doar cu mintea, ci și cu sufletul, iar mai apoi s-o îndrăgească, căci nu mică e bucuria ce-o avem când ne aflăm în armonie cu ea.

Foto: Bogdan Olariu și Florin Unguroiu

Despre autor
Specialist în conservare și protecția mediului
5 comentarii la acest articolScrie-l pe al tau!
  1. Superbe imagini…parca desprinse din irealitate…

  2. Imagini inedite…parca desprinse din tablouri…

    • Multumim pentru aprecieri ! :D

  3. Ieșim pe teren, cercetăm spațiul, dar deseori uităm tocmai de latura sa estetică, aceea care ne face inima să crească. Bogdane, încep să înțeleg mai bine atașamentul tău pentru munții de aici.

    • Te astept la o tura pe munte Cezare!

Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2018 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress