„Cât de bătrân ai fi dacă nu ai ști ce vârstă ai?” – Satchel Paige

„Hărăziţi-vă gânduri măreţe, căci niciodată nu veţi putea fi mai presus de gândurile voastre” – Benjamin Disraeli

Cuvintele ce urmează nu-mi aparţin, ci sunt scrise cu multă îndemânare, grijă şi dragoste faţă de oameni de către dr. Alin Mihai Scarlat în cartea „Cheia Longevităţii”. Nu m-am putut stăpâni să dau mai departe aceste idei cu speranţa de a schimba concepţii adânc înrădăcinate în mintea multora dintre noi şi de a influenţa în bine viaţa altcuiva. Cartea ne îndrumă pas cu pas către o viaţă sănătoasă și echilibrată, însă eu am ales să transcriu o mică parte din ea, cea legată de influenţa gândirii noastre asupra procesului de îmbătrânire. Aşadar…

Cele mai multe studii confirmă faptul că vârsta biologică se corelează mai bine cu vârsta psihică, decât cu cea cronologică. De cele mai multe ori îmbătrânirea se produce pe plan mental. Specialiştii suţin că bătrâneţea începe în mintea noastră şi că fiecare dintre noi poate să işi controleze organismul şi creierul. În legătură cu procesul îmbătrânirii noi avem o mentalitate moştenită. Am învăţat încă din copilărie că trebuie să îmbătrânim şi astfel ne obişnuim cu această idee şi aproape că ne impunem că trebuie să îmbătrânim, că trebuie să suferim şi noi de bolile de care au suferit părinţii, uneori chiar ne fabricăm bolile cu mintea noastră, considerând că aceste boli însoţesc procesul îmbătrânirii.

Pe baza unor ample cercetări Asociaţia Medicală Americană –Comitetul problemelor de îmbătrânire, a publicat o broşură intitulată „Un nou concept al îmbătrânirii”, în care se afirmă că nu există „maladii ale îmbătrânirii”, deci nu există boli cauzate de trecerea anilor. Pe lângă altele în raportul acestei asociaţii se afirmă: „Nu avem nici un drept să presupunem că mâna tremurândă, paşii ezitanţi sau îngustarea orizontului sunt inevitabile la o anumită vârstă. Acestea sunt cauzate de lipsa de exerciţiu fizic şi mental iar nu de trecerea anilor.”

Generaţii de-a rândul şi-au întărit convingerea că îmbătrânirea înseamnă declinul progresiv al capacităţilor fizice şi intelectuale, iar procesul îmbătrânirii este ireversibil. Atâta timp cât nu analizăm şi credem în aceste idei preconcepute care uneori sunt eronate (trebuie să mâncăm carne pentru că altfel nu creştem mari, trebuie să ne îmbrăcăm gros pentru că altfel răcim) doar pentru simplul fapt că ele au fost acceptate ca adevăruri de înaintaşi, nu se va schimba nimic şi toate aceste convingeri greşite vor acţiona ca adevăruri.    Aşa se întâmplă şi cu teoria îmbătrânirii, îmbătrânim pebtru simplul fapt că fiecare îmbătrâneşte sau pentru că nu mai avem voie să facem anumite lucruri;sau să ne purtăm într-un anumit fel (să mai purtăm părul lung sau anumite culori, deoarece sunt prea tinereşti); nu avem voie să gândim sau să acţionăm tinereşte şi asta doar pentru faptul că altcineva hotărăşte în locul nostru că nu se cuvine aşa ceva şi nu trebuie să ieşim din tiparele societăţii. Conceptul că trebuie să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim şi să devenim neputincioşi este doar o idee preconcepută pe care nu trebuie să o acceptăm ca adevărată.

Pe baza noilor descoperiri, a învăţăturilor orientale, s-a ajuns la concluzia că prin schimbarea modului de a gândi şi de a ne comporta putem modifica procesul îmbătrânirii. Cercetătorii pot calcula modificarea materiei din corpul nostru, prin marcarea atomilor cu material radioactiv şi urmărind metabolismul. Prin procesul respectiv s-a demonstrat că mucoasa stomacală se reînoieşte la fiecare 5 zile; pilea se schimbă în aproximativ 4-5 săptămâni; ficatul se regenerează în aproape 6 săptămâni; în fiecare an 98% din atomii corpului se schimbă, iar numai după 3 ani ar fi greu să se mai găsească un atom de peste 3 ani.

Deci, dacă noi suntem supuşi la o reînnoire continuă, putem considera că avem toate şansele să trăim mai mult sau cel puţin 120-140 de ani, cât se spune că suntem programaţi genetic. Atunci cine ne îmbolnăveşte şi ne omoară înainte de vreme? Răspunsul îl vom găsi în noi dacă vom face un efort de gândire. Mentalul, gândurile noastre pot fi cei mai buni prieteni sau cei mai înverşunaţi duşmani. Depinde cum vom şti să ne folosim de ele.

Este foarte important să înțelegem mecansimul prin care se creează o minte tânără, deoarece o minte tânără se va transpune într-un corp tânăr. Dacă vom fi bătrâni la minte si corpul va reflecta acest lucru. O minte tânără va fi într-o contiuă evoluție. Se spune că oamenii îmbătrânesc atunci când încetează să mai evolueze și să spere. Trebuie să schimbăm percepțiile despre îmbătrânire, să ne menținem mintea activă și să o cultivăm.

În acest sens specialiștii susțin că pentru menținerea unui aspect fizic tânăr trebuie să respectăm câteva principii: să ne protejăm creierul de îmbătrânire și să exersăm în permanența puterea mentală; să facem mișcare, să ne mobilizăm permanent și să lăsăm deoparte starea de „lene”; permanent trebuie să avem grijă de dietă (trebuie să consumăm proteine de bună calitate, fructe și legume proaspete, germeni de grâu, semințe, cereale naturale, pește, iaurt ș.a.); lecitina, drojdia de bere și alte alimente bogate în vitaminele B, fructele cu coaja închisă la culoare, nucile, toate reprezintă „alimente de forță”, cu putere în a controla procesul de regenerare. Să rămînem activi fizic prin exercitarea unor activități precum grădinăritul, mișcarea, printr-un program de exerciții fizice, mers alert ș.a.

La toate acestea se adaugă atitudinea noastră față de îmbătânire. Dacă afirmăm din când în când că îmbătrânim, mintea noastră va accepta ca adevăr această afirmație și cu timpul ne vom forma o imagine mentală a aspectului nostru exterior îmbătrânit, a unui corp bolnav și gârbovit, iar cu timpul organismul va începe să dea semne de îmbătrânire.

Dr. Benjamin Frank, din New York a făcut cercetări timp de 20 de ani, pentru a dovedi că procesul de îmbătrânire nu numai că poate fi încetinit, dar poate fi oprit sau chiar reversat. El afirmă că unul dintre cele mai evidente efecte ale acestui proces este ridarea pielii. „Pielea îmbătrânită prezintă o educere a elasticității și o anume subțiere datorate pierderii de grăsime și apă. Devin tot mai vizibile cute pe față și pe mâini. Mâinile sunt indicatorii vârstei. Acestea capătă un anumit lustru și apar pete maronii. De de intervin astfel de schimbări? Datorită faptului că celulele care conțin structurile de reproducere ale organelor sunt obosite și uzate și își pierd capacitatea de a menține aceste structuri moștenite.”

Se pare că procesul de îmbătrânire este datorat acceptării de către subconștient a faptului că la 50-60 de ani omul începe să îmbătrânească, dar și datorită factorilor externi (poluare, alimentație,somn, lipsă de mișcare, stres ș.a.). De aceea, este cazul să începem să ignorăm și să eliminăm toate ideile preconcepute și atitudinile care ne-au făcut să îmbătrânim. În acet sens mentalul dispune de un potențial nelimitat în procesul de antiîmbătrânire, precum și în procesul de vindecare a unor maladii, dar nu numai în aceste cazuri. Numeroase studii recente au demonstrat cât de vast este potențialul minții umane și câte minuni poate face acesta, însă cu condiția să avem încredere și să știm cum să-l folosim.

Subconștientul este acela ce dirijează nu numai toate funcțiile organismului nostru, ci și gândirea noastră. Toate idealurile noastre sunt programate în subconștient și programarea subconștientului se face prin gândul nostru. Dacă gândim pozitiv, subconștientul înregistrează pozitivul, dacă gândim negativ, de asemenea înregistrează negativul. Subconștientul acceptă orice idee ca adevărată, fără a discerne dacă e bună sau rea. Deci noi avem de luptat cu subconștientul nostru pentru a alunga din minte toate prejudecățile legate de îmbătrânire și de boală. Trebuie să acceptăm ideea că acestea sunt concepte eronate care ne-au fost impuse și să ne propunem ca scop păstrarea tinereții și sănătății.

Stă la îndemâna oricui să-și păstreze tinerețea atât fizic cât și psihic, dar condiția este să dorească acesta și să nu se mai lamenteze că a mai îmbătânit cu încă un an, că este normal să se îmbolnăvească deoarece asta se întâmplă când îmbătrânești, ci cu alte cuvinte să-și schimbe mentalitatea. Nu timpul trece peste noi, ci noi trecem prin timp și îi dăm valoarea pe care vrem să i-o dăm. Dacă îi dăm o valoare pozitivă și îl folosim ca pe un instrument în favoarea noastră, pentru realizarea idealurilor și visurilor noastre, timpul va lucra pentru noi și vom deveni stăpâni pe el și pe propria noastră viața.

Pentru a face timpul valoros trebuie să avem în permanență un țel de atins și  scopuri pentru care să luptăm și să le realizăm. Lupta pentru atingerea unui țel este cea mai mare dintre dintre plăceri, iar în momentul în care ne-am atins scopul trebuie să avem imediat un alt țel de atins. Printre alte ţeluri pe care ni le putem propune, un ţel poate fi chiar acela al prevenirii şi întârzierii îmbătrânirii, sau chiar al reversării şi ingheţării vârstei. Niciodată nu trebuie să credem că suntem prea tineri pentru a ne modifica mentalitatea despre îmbătrânire. Indiferent de vârstă trebuie să avem în vedere că pentru a ne menţine tinereţea trebuie să ne moblizăm întregul potenţial şi nu este suficient să încercăm să obţinem aceasta doar prin menţinerea corpului în formă prin alimentaţie sau exerciţii sau prin folosirea puterii minţii. Omul este un întreg şi tocmai de aceea trebuie lucrat cu toate componentele întregului (fizic, mental şi spiritual); pentru a obţine cele mai bune rezultate trebuie să ne adresăm tuturor celor trei aspecte.

O altă cerinţă a schimbării mentalităţii este aceea că nu trebuie să trăim niciodată în trecut, ci să acceptăm că ceea ce a trecut (indiferent că este bine sau rău), a trecut deja şi nu mai poate fi schimbat, ci doar poate fi folosit ca învăţătură. De altfel subconştientul nostru nu recunoaşte decât prezentul, pentru el nu există trecut sau viitor. Nu are sens să ne chinuim cu ceva care s-a întâmplat în trecut sau se va întâmpla în viitor, singura certitudine este prezentul, de care trebuie să ne bucurăm. Faptul că nu trebuie să ne preocupe viitorul nu înseamnă că nu trebuie să ne facem planuri pentru viitor, aşa că trebuie să ne trasăm scopurile pentru mâine, dar să acţionăm astăzi, atât cu gândul cât şi cu fapta pentru realizarea lor şi astfel timpul va deveni instrumentul nostru. Trebuie să ne facem planuri şi să ne folosim imaginaţia în scopul realizării lor. Se spune că ceea ce ni se întâmplă astăzi este rezultatul gândurilor noastre de ieri, iar ceea ce ni se va întâmpla mâine este rezultatul gândurilor de azi.

Tot aşa şi cu îmbătrânirea, dacă noi nu vom accepta ideea îmbătrânirii şi vom evita să folosim acest cuvânt, dacă ne vom păstra entuziasmul, vioiciunea şi spontaneitatea tinereţii, dacă ne vom menţine mentalitatea de om tânăr şi vom avea grijă să păstrăm un echilibru în tot ceea ce facem avem toate şansele să rămînem tineri pe toate planurile.

Voi încheia preluarea din cartea dr. Mihai Alin Scarlat prin adăugarea descrierii obţinerii stării de echilibru. Fizic, emoţional, mental şi spiritual obţinerea acestei stări a fost un obiectiv greu de atins. Nu întotdeauna echilibrul depinde de evitarea extremelor; el poate îmbina abilitatea de a explora uneori extremele, acordând aceeaşi atenţie ambelor părţi pentru a păstra echilibrul. Uneori vrem să ne oferim anumite plăceri faţă de care alte ori suntem rezervaţi. Spre exemplu să stăm treji până târziu, să mâncăm o felie de tort, să ne bucurăm şi să petrecem toată noaptea, iar alteori exagerăm prin a ne hrăni daor cu anumite alimente (care considerăm noi că ne fac bine), ne culcăm devreme deoarece aşa se recomandă, uneori muncim prea mult, alteori ne odihnim prea mult. Datoria noastră e să ne observăm punctul de echilibru şi atâta timp cât avem grijă să nu depăşim limita în nici o direcţie şi să păstrăm o linie de mijloc, totul va fi bine. Extremele creează situaţii de stres.cu toate acestea echilibrul diferă pentru fiecare dintre noi, datorită personalităţii/temperamentului dispoziţiei şi constituţiei noastre şi chiar necesităţile noastre se pot schimba cu timpul. Aşa că fiecare dintre noi trebuie să-şi caute şi să-şi găsească propriul punct de echilibru, specific calităţilor şi nevoilor noastre fizice şi psihologice şi nu adaptat după nevoile altora. Cât de mult mâncăm, cât dormim, cât muncim, noi trebuie să apreciem ce şi cât ne face bine, după posibilităţile noastre şi nu după statistici.

 

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
Oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
Deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
Săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

(Mircea Dinescu, „Sunt tânăr, Doamnă”)

 

Bibliografie:

Scarlat, A., M., Scarlat, Cristina, Tohăneanu, Monica, Tohăneanu, T., 2010, Cheia Longevităţii, Editura Minerva, București

Sursă foto: Lake Effect – Pat Sandy

Despre autor
Absolventa a specializarii Stiinta Mediului si a masterului Evaluarea Integrata a Starii Mediului din cadrul Facultatii de Geografie (UB).
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress