Aditivii alimentari – intre uz si abuz

Prin aditivi se intelege orice substanta de natura chimica sau microbiologica, care nu este consumata in mod natural ca aliment, care nu este folosita ca ingredient tipic al alimentelor, chiar daca are o valoare nutritiva ridicata, iar prin adaugarea in produsele alimentare modifica organoleptic produsul, scurteaza perioada de procesare, permite o ambalare si pastrare indelungata, iar contaminarea produsului nu este realizata, mentine si imbunatateste calitatile nutritive ale produselor alimentare.

Scopul  folosirii aditivilor alimentari este:

• de a conserva valoarea nutritiva;

• de a ameliora durata de conservabilitate si stabilitate;

• de a imbunatati calitatile senzoriale ale produselor alimentare;

• de a favoriza procesarea, ambalarea, depozitarea si transportul produselor alimentare.

Folosirea aditivilor nu este justificata atunci cand doza utilizata pune in pericol sanatatea consumatorului, diminueaza valoarea nutritiva a produsului alimentar, mascheaza anumite defecte majore ascunse ale produselor alimentare, induce in eroare consumatorul.

Aditivii alimentari sunt cunoscuti sub numele de “E-uri”, fiind considerati pe plan mondial a treia cauza a mortalitatii, dupa cea cauzata de consumul de droguri si medicamente, si dupa accidentele de circulatie, iar consumul lor duce la distrugerea sistemului imunitar si pricopsirea cu cele mai variate forme de tumori benigne si maligne.

“E-urile“ sau aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in alimente sau bauturi cu scopul de a le ameliora diverse proprietati: gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenta la alterare. In mod standardizat, denumirea lor este formata din litera “E” si un indice compus din trei cifre.

“E”-urile, cum au fost codificate pe plan international substantele chimice introduse in alimente, au fost astfel botezate tocmai pentru a ascunde cumparatorilor denumirea substantelor obtinute artificial. Sub motivatia “tehnica” a folosirii unei denumiri care sa nu fie dependenta de multitudinea limbilor de circulatie internationala, motivul real a fost acela de a nu speria consumatorul si de a-l determina sa cumpere produse ambalate atractiv, dar foarte nocive. Introducerea aditivilor in alimente nu a fost ceruta de consumatori. Producatorii le ofera, iar oamenii le consuma fara sa-si puna prea multe intrebari. S-a nascut astfel o industrie uriasa si foarte rentabila a E-urilor, avand o cifra de afaceri de peste 20 miliarde $ anual.

Dar… exista si E-uri bune, cum ar fi :

-E 306 – Ajuta la regenerarea celulelor;
-E 322 – Antioxidant intilnit în ciocolata;
-E 140 – Colorant natural folosit in cofetarii.


Sursa foto

In timp ce pe piata europeana sunt la moda produsele ecologice, la noi, galantarele sunt pline de alimente “imbunatatite” cu fel si fel de aditivi. Urmarile consumului repetat de astfel de produse se vad in timp, iar romanii cheltuiesc din ce in ce mai mult pe tratamentul bolilor cauzate de produsele alimentare pline de E-uri cancerigene.

Majoritatea produselor alimentare contin aditivi, in special cei numiti emulgatori, cunoscuti in mod curent sub denumirea de E-uri. Multe dintre aceste E-uri s-au dovedit a fi periculoase pentru om. Astfel, s-au intocmit liste pozitive si negative cu E-urile continute in produsele alimentare.

Insa nu nocivitatea unor aditivi este atat de periculoasa pentru sanatatea omului, cat utilizarea lor necorespunzatoare. Se spune ca suntem ceea ce mancam. Potrivit specialistilor, aproximativ 70% din bolile romanilor sunt provocate de alimente si de modul de hranire.

Iata un mic dictionar de termeni, care te pot ajuta sa intelegi mai bine ce reprezinta ingredientele de pe produsele pe care le cumperi:

COLORANTI – substante care sunt folosite pentru a colora un produs alimentar sau pentru a restaura culoarea unui produs alimentar; acestia includ si constituentii naturali ai alimentelor si sursele naturale, care in mod normal nu sunt utilizate ca ingrediente ale alimentelor. Preparatele obtinute din materii prime alimentare sau alte surse alimentare, pe cale fizica si/sau chimica si care contin pigmenti, sunt, de asemenea, considerati coloranti. Nu sunt considerati coloranti – aditivi produsele uscate sau concentrate folosite la fabricarea alimentelor, cum ar fi paprika (boia de ardei iute), precum si substantele utilizate pentru colorarea suprafetei nemiscibile a produselor alimentare, cum ar fi membranele pentru carnati, salamurile si peliculele de acoperire ale branzeturilor. Colorantii se utilizeaza in industria alimentara la fabricarea conservelor vegetale, conservelor de carne, produselor lactate, margarinelor, produselor de panificatie, patiserie, cofetarie, paste fainoase, produselor din peste.

INDULCITORI – substante care se folosesc pentru a conferi gustul de dulce produselor alimentare in care se incorporeaza si, respectiv, se folosesc ca indulcitori in anumite cazuri in gospodaria individuala. Nu intra in categoria indulcitorilor aditivii celorlalte substante dulci, cum ar fi monozaharidele, dizaharidele sau produsele alimentare dulci (diferite siropuri, mierea de albine etc.).

CONSERVANTI – substante ce prelungesc durata de pastrare a produselor alimentare prin protejarea fata de actiunea microorganismelor. Conservantii sunt folositi atunci cand tratamentele clasice, utilizate pentru conservare, nu sunt satisfacatoare pentru a asigura calitatea nutritionala, senzoriala (textura, miros, gust, culoare) si sanitara.

ANTIOXIDANTI – substante care prelungesc durata de pastrare a produselor alimentare fata de deteriorarea prin oxidare, cum ar fi rancezirea grasimilor si modificarea de culoare. Antioxidantii se utilizeaza pentru protectia fata de oxidare a grasimilor, uleiurilor si produselor alimentare care contin grasimi/uleiuri, deoarece degradarea oxidativa a constituentilor lipidici prezinta inconveniente de natura senzoriala, nutritionala si igienica, conducand la scoaterea din circuitul economic a produselor alimentare rancede.

ACIDULANTI – substante care maresc aciditatea unui produs alimentar si/sau ii confera gust acid.

REGULATORI DE PH (CORECTORI DE ACIDITATE) – substante care modifica sau controleaza aciditatea/alcalinitatea unui produs alimentar.

ANTIAGLOMERANTI – substante care reduc tendinta de aderare (aglomerare) a particulelor individuale ale unui produs alimentar.

ANTISPUMANTI – substante care previn sau limiteaza formarea de spuma. Spumarea se produce in diferite stadii ale prelucrarii materiilor prime vegetale (spalare, extractie, concentrare, filtrare), la fermentarea (agitarea mediului de fermentare), la neutralizarea hidrolizatelor proteice etc. Spumarea micsoreaza capacitatea de lucru a aparatelor si randamentul operatiunilor.

AGENTI DE MASA (BULKING) – substante care contribuie la cresterea volumului unui produs alimentar, fara sa aiba efect semnificativ asupra valorii energetice a produsului.

EMULGATORI – substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen din doua sau mai multe faze nemiscibile, cum ar fi uleiul si apa.

AGENTI DE INTARIRE – substante ce mentin sau fac tari, crocante, tesuturile fructelor si legumelor, respectiv interactioneaza cu agentii de gelificare pentru a produce un gel tare (puternic).

POTENTIATORI DE AROMA – substante care maresc gustul si/sau mirosul unui produs alimentar.

AGENTI DE AFANARE – substante sau combinatii de substante care elibereaza un gaz si, prin urmare, fac sa creasca volumul unui aluat sau al unei compozitii care se “bate” intr-un utilaj specific.

STABILIZATORI – substante care fac posibila mentinerea starii fizico – chimice a unui produs alimentar; stabilizatorii includ si acele substante care sunt capabile sa mentina o dispersie formata din doua sau mai multe lichide nemiscibile intr-un produs alimentar, respectiv acele substante care stabilizeaza, retin sau intensifica culoarea existenta intr-un produs alimentar.

SUBSTANTE DE INGROSARE – substante care maresc vascozitatea unui produs alimentar.

 

Dictionar de E-uri

Societatea este intr-o continua evolutie. Tehnologia este prezenta in aproape toate mediile. Produsele alimentare sunt si ele obtinute astazi cu ajutorul celor mai noi procedee. Supraproductia si oferta foarte variata ii obliga pe producatori sa faca tot ceea ce este posibil pentru ca alimentul lor sa aiba succes. Astfel, produsele sunt conservate pe perioade lungi, se introduc culori cat mai atractive, vitamine produse pe cale artificiala, etc.

Un studiu despre securitatea alimentara, publicat in Franta, spune ca jumatate din produsele alimenatare din Romania sunt infectate cu substante cancerigene de tip “aflatoxina”. Aceasta nu poate fi distrusa prin fierbere sau prin metabolism. Fenomenul infectarii alimentelor cu aflatoxine in tarile din sud-estul Europei este cunoscut de specialistii occidentali de peste 15 ani si este denumit “sindromul balcanic“. Aportul de E-uri poate face ca un salam sa contina doar 5% carne. A aparut si siropul mutant. Cei mai afectati de aceasta boala sunt batranii, copii si gravidele. Altfel spus, romanii mananca in fiecare zi alimente care contin aditivi si conservanti alimentari. In ciuda faptului ca specialistii avertizeaza asupra consumului de E-uri, nimeni nu se poate feri de alimente “imbogatite” cu aditivi .

In tara noastra, laboratoarele nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale. In momentul de fata, majoritatea produselor alimentare sunt etichetate. Cele fara eticheta, in mod firesc, n-ar trebui comercializate. Producatorii au inceput sa metioneze pe eticheta ce E-uri contine alimentul respectiv. Conservantii, aromele, colorantii de sinteza sunt indicate pe ambalaj cu litera E, urmata de un numar din trei sau patru cifre. Dar, din pacate, cumparatorul inca nu stie foarte bine care sunt cei pozitivi si care sunt cei negativi, cel mai adesea, cumparand la gramada.

In Romania, de regula, produsele mai ieftine sunt mai bogate in E-uri nocive si, drept urmare, mai periculoase pentru organismul uman.

Bibliografie:

-Oranescu, Elena, Aditivii alimentari, necesitate si risc, Editura A.G.I.R., Bucuresti, 2008;

-Banu, C. (coordonator) s.a., Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000;

***Directiva 95/2/CE modificata de Directiva 98/72/CE si Directiva 2001/5/CE, cu privire la aditivii ce pot fi folositi in industria alimentara.

Articol realizat de Nicoleta Tane

Despre autor
Acest user este dedicat tuturor colaboratorilor Greenly! Studenti, masteranzi, doctoranzi sau pur si simplu oameni din intreaga tara, din intreaga lume care impart aceeasi pasiune, ecologia. Si isi doresc sa-si imparteasca ideile prin intermediul revistei Greenly. Le multumim din toata inima!
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress