Drăguț ar fi să NU.
Da, sunt al nu-știu-câtelea ecologist împotriva masacrării a mii de brazi cu ocazia Crăciunului. Dar nu te costa nimic să citești articolul mai departe. O să fiu succintă.
De ce nu e frumos să cumperi un brad tăiat:
- pentru că nu ai certitudinea că bradul pe care îl cumperi nu este tăiat ilegal. Dacă încurajezi acest comerț, nu faci decât să contribui la un obicei născut din foame de bani, iar anul viitor vor fi ciopârțiți și mai mulți brazi.
- pentru că după ce își va da duhul complet, va sfârși în mod tragic azvârlit (sau așezat, nu contează) în fața blocului, și de acolo la groapa de gunoi (de multe ori nu foarte prompt, pentru că gunoiul e colectat mai greu după Revelion). În loc să crească înalt ca bradul ce este, i-ai schimbat destinul, umilindu-l. Iată câteva fotografii care să susțină spusele mele:
Sursă foto: bihon.ro
Sursă foto:danbotoman.blogspot.com
Sursă foto:danbotoman.blogspot.com
Sursă foto: gradinavisata.wordpress.com
În cazul în care în orașul tău, brazii sunt colectați separat ca resturi vegetale și folosiți ca îngrășământ în agricultură (ceea ce în București nu se întâmplă), e cât de cât în regulă să ai un brad tăiat. Altfel, nu prea.
Deși obiceiul cu bradul este de origine păgână, putem avea în minte o semnificație frumoasă pentru el. O poveste spune că Fecioara Maria, căutând să-și adăpostească pruncul de ninsoare, a găsit un loc ferit sub un brad, întrucât era singurul copac verde pe timp de iarnă. Iar noi, în semn de recunoștință, împodobim bradul ca pe un adevărat erou al serii de Crăciun, care ne va adăposti cadourile. Apoi, îl privim cum se ofilește (ba chiar ne enervăm pe el că încep să cadă ace și face mizerie) iar cândva prin ianuarie, pa-pa, brad! (revezi foto de mai sus. Halal priveliște în ziua mea de nume…)
Pe de altă parte, de ce este frumos să ai un brad natural?
- pentru că miroase superb. Într-adevăr, și eu ador să miroasă a brad în casa mea. Este ceva minunat, îți amintește de copilărie și îți provoacă flash-back-uri ale cadourilor primite, ale momentelor calde petrecute an de an cu cei iubiți.
Noi (familia mea) avem un brad de plastic. Nici plasticăraiele nu sunt eco prin natura lor non-biodegradabilă, dar dacă te asiguri că bradul tău de plastic ajunge, după ani buni de uz, la reciclat, atunci poți sta liniștit.
După cum spuneam, avem un brad artificial. Miroase a motan, nicidecum a brad. Îi sugerasem mamei să cumpere mai multe ramuri naturale și să le înșire prin casă după plac, ca să miroasă frumos. Dar parcă nu mirosea suficient. Așa că anul trecut, pe lângă brăduțul de plastic, am mai avut încă unul, natural. Viu, în ghiveci! Iar anul acesta, același brăduț care ne-a slujit în trecut se află acum în curte și va fi împodobit cu beculețe rezistente la ger.
Așadar, o soluție eco este să cumperi un brad în ghiveci.
Vei spune:
- e mai mic și e mai scump! Plătești vreo 100- 150 lei și e mic cât brăduții care se dau în piață cu 30 de lei. Noi, oamenii, dorim ca lucrurile noastre să fie MARI. Multe și cât mai MARI, ca să arătăm bunăstarea noastră. Ce să fac cu o piticanie de brad?
Răspunsul meu: gândește-te că achiziționând un brad în ghiveci, plătești prețul vieții lui! Nu prețul morții lui. Are sens ce zic? Bradul acela va avea șansa să trăiască mai departe după ce te va fi slujit pe tine. Așa mic cum e, se va face mare.
- nu am curte, ce fac cu el după Sărbători? Răspunsul e simplu, firma de unde l-ai cumpărat cu siguranță îl va primi înapoi și îl va replanta.
Am auzit că în Suedia există o lege care presupune ca la fiecare copac pe care l-ai tăiat, să plantezi doi puieți. Dar nu suntem în Suedia. Ciopârțim cu sânge rece și nu ne interesează că pe viitor, vom avea mai mulți copii și mai puțini brazi. Dacă strănepoții noștri vor dori un brad natural în loc de unul de plastic, n-au decât să-și cumpere unul din Suedia.
În ceea ce privește podoabele… Se comercializează în fiecare an atâtea globuri, de parcă ar fi prima oară în viața noastră când serbăm Crăciunul și n-avem, domn’le, globuri, trebuie să cumpărăm! Dacă anul trecut ornasem bradul în nuanțe de un albastru enervant, hai anul acesta să-l facem mov cu picățele. Să cumpărăm globuri, deci… Mari și sclipicioase. Dar podoabele, eco sau nu, sunt cu totul altă poveste.
Am încredere în responsabilitatea ta pentru mediu și în bunul tău gust, cititorule. Știu că vei fi un creștin exemplar anul acesta.
