Cheile Dobrogei – Rezervatie geologica cladita pe comorile din adancurile marii

Nu multi iubitori de natura care poposesc pe plaiurile Dobrogei stiu ca in Podisul Casimcei, dincolo de zona litorala, se insira Cheile Dobrogei de-a lungul albiilor afluentilor raului Casimcea (fig. 1).  Cuprinse intre falia Pecenega-Camena (la nord) si falia Capidava-Ovidiu (la sud), Cheile Dobrogei sculpteaza neobisnuitele forme ale lespezilor de calcare jurasice vechi de 180 de milioane de ani, dezvoltate pe stravechile sisturi verzi ce s-au depus acum mai bine de doua miliarde de ani.

Pamant rasfatat de lungile si repetatele cicluri geologice, martor fidel la regresiunile si transgresiunile marine ce au definitivat aspectul actual al Dobrogei si al Marii Negre, amplasamentul Cheilor Dobrogei pare decupat din legendarele tinuturi ale Cavelerilor Mesei Rotunde, penduland intre maretie si monotonie, intre trecut si prezent. De-a lungul Vaii Seci care orienteaza versantii calcarosi acoperiti cu o cuvertura discontinua de loess sau presarati cu vegetatie, pasii calatorului sunt purtati vrand-nevrand in cautarea celor mai atractive si curioase forme de atoli, cele mai masive putand depasi 40 m inaltime. Calcarele cheilor reprezinta niste ramasite de atoli, ce pot fi recunoscuti dupa  forma semirotunda a peretilor orientati est/vest. Fondul turistic in aceasta zona este generos, cele mai frumoase exemplare variind de la pesteri, parauri, palcuri de stejari pitici, conifere, fauna si flora rare.

Cheile Dobrogei, incrustate in calcarele jurasice, par sa coboare de undeva de la latitudinea stravechii Scotii pe acest taram romanesc caledonic, unde timpul nu cunoaste nici rasarit, nici apus. Ideal de vizitat in lunile aprilie-mai, cand baza versantilor se imbraca intr-o mantie de iarba de un frumos verde-crud, zona ne mai surprinde si prin atractii arheologice ascunse atata vreme de ochii oamenilor, in special resturi de unelte, vanat risipite in pesterile dezvoltate in calcarele in care s-au format cheile.

Atat spre izvor, cat si spre confluenta cu Raul Casimcea, apele micilor afluenti par sa se adape de undeva din eter in lunile de primavara (fig. 3), dovedind ca natura isi gaseste resursele si atunci cand totul pare epuizat. Urmarind cursul Vaii Cheia, cu proiectia in mintea lor a marii jurasice care domnea de demult peste acest loc, turistii par nedumeriti, nestiind daca merg pe cai de uscat sau pe cai de apa. Usor denivelata dar si erodata in ultimele mii de ani, marginea drumului ofera adapost pasarilor pradatoare sau uneori joaca rolul de ”pista de decolare” in zborul lor cuceritor. Peisajele par desprinse din alte lumi: campii extinse, pe care turmele de oi si turistii isi amesteca pasii, sunt intrerupte doar din loc in loc de cate o ruina sau de cate un bolovan colturos scapat de sub stransoarea lanturilor de atoli golasi sau inverziti (fig. 4).

Drumul serpuit sau in zig-zag tine cativa kilometri, distanta pe care strabatand-o la pas normal, este imposibil sa nu iti inspire nici un sentiment grandios. Brandusele ce infloresc inca din luna februarie pot fi admirate pe versantul stang geografic al vaii. Intreaga zona de o unicitate de necontestat este protejata si este supusa cercetarii de catre geologi si speologi, dar si arheologi.

Ca vizitatori ai acestor tinuturi, dar mai presus de orice, ca locuitori ai acestei tari, avem datoria de a adresa simbolice multumiri rodnicelor vietuitoare coraligene care au cladit aceste formatiuni timp de milioane de ani si sa ne refugiem si noi, tacuti, sub meterezele calcaroase,  lasandu-ne invaluiti de magia acestui loc.

Articolul a fost realizat de noul colaborator permanent al revistei Greenly Magazine, Gabriela Adina Morosanu, studenta in anul II la Geografie Didactica, specializare a Facultatii de Geografie din cadrul Universitatii din Bucuresti. Daca v-a placut, ne-am bucura foarte mult sa-l votati si sa-l ‘share’-uiti mai departe pe Facebook, Twitter, Google+ sau alte retele.