Time changes everything. That’s what people say. It’s not true, doing things changes things. Not doing things, leaves things exactly as they were. (Dr. House).
Toxicitatea nanomaterialelor ȋn organism este un domeniu de studiu relativ nou, ea fiind puţin studiatã și demonstratã recent. În lume, momentan sunt sub 1.000 de studii realizate pe aceastã temã. Modul ȋn care nanoparticulele reușesc sã treacã de pereţii celulelor este extrem de puţin ȋnteles. Abia ȋn anul 2007 a avut loc primul forum dedicat acestui subiect, la Stockholm, Suedia. Se acordã puţin interes toxicitãţii nanoparticulelor din metalele grele si oxizii acestora, deoarece acestea necesita un studiu complex si sistematic asupra ȋntregului organism uman, studiu care dureazã o perioadã considerabilã. Modurile principale de pãtrundere a nanoparticulelor ȋn organism sunt inhalarea și medicamentele injectabile.
Nanoparticulele pot trece cu ușurinţã de membrana celularã, astfel mecanismul obișnuit de apãrare al omului nereușind sã ne protejeze de acestea, iar membrana plãmânilor este total nefolositoare, ele devenind ȋn acest fel criminali perfecţi. Cele mai periculoase nanoparticule provin din combustia la temperaturã ȋnaltã, acestea fiind cele mai toxice. Emisiile provocate de incineratoare nu sunt nici monitorizate si nici reglementate ȋn totalitate. Nanoparticulele sunt atat de mici ȋncât sunt aproape imposibil de „captat” și de studiat. Pe lângã disconfortul creat de incineratoare, ȋn România deșeurile ȋncã se „incinereazã” la groapa de gunoi, poluând astfel grav atmosfera și afectând sãnãtatea oamenilor din aceste zone și nu numai.
Deși primul forum pe aceastã temã a avut loc in 2007, prima prezentare a nanotoxicologiei s-a realizat cu 10 ani mai devreme, ȋn 1997, printr-un articol ȋn care câţiva cercetãtori britanici prezintã modul ȋn care nanoparticule de dioxid de titan și zinc, din panouri solare amplasate ȋn orașe, pot distruge celulele ADN ale organismului și proteinele din corp, astfel ducând la favorizarea dezvoltãrii mai multor tipuri de cancer. În același studiu fãcut pe șoareci, aceștia prezintã faptul cã nanoparticulele de dioxid de titan atacã direct creierul acestor animale, distrugând-ul ȋncetul cu ȋncetul, ȋntr-o perioadã relativ scurtã.
Un studiu fãcut de profesorii universitãţii din San Diego, California, prezintã cum la nivel de laborator, nanoparticulele distrug celulele ficatului.
Nanotechnology Consumer Products Inventory din anul 2006 subliniazã cã majoritatea alimentelor de pe piaţã conţin nanoparticule de carbon, argint sau titan, ȋn funcţie de mediul ȋn care sunt produse sau ambalate. Comisia de cercetare a U.E. susţine faptul cã va fi imediat elaboratã o strategie de cercetare a acestei știinţe, pentru furnizarea de date exacte ȋn acest domeniu (asta se ȋntampla ȋn anul 2008…dar dupã cum spuneam mai sus, este un studiu de duratã).
La nivel mondial, singurele studii constante care au loc ȋn acest domeniu se realizeazã la Universitatea din San Diego, California. Dupã spusele cercetãtorilor, pentru ȋnceput aceștia se axeazã pe ȋnţelegerea termenilor uzuali ai nanotoxicologiei, ȋntelegerea proprietãţilor nanoparticulelor (proprietãţi unice) și modul ȋn care acestea se rãspândesc relativ repede din mediul natural ȋn organism.
SC Metav CD SA este o altã instituţie care studiazã strict efectele nanotoxicologiei, dar fãrã a preciza din ce perspectivã se fac aceste studii.
În perioada 2000-2007 numãrul publicaţiilor apãrute pe aceastã temã a crescut cu 600% (și având ȋn vedere ca numãrul publicaţiilor este la ora actualã sub 1.000 putem spune cã dupã anul 2007 numãrul articolelor pe aceasta temã s-a diminuat destul de mult…oare de ce? Prezentarea toxicitãţii nanoparticulelor aflate ȋn aceastã prosperã industrie a medicamentelor poate afecta ȋncrederea populatiei globale ȋn pastile și substanţe injectabile. Statele Unite conduc ȋn topul publicaţiilor, aproximativ 500, urmate la mare distanţã de China, Germania, Marea Britanie și Japonia. În Romania, numãrul articolelor publicate este foarte redus.
Studiul fãcut pe oameni este de duratã, studiul pe șoareci are rezultate ȋnfiorãtoare, așa cã practic tot ceea ce putem face este sã așteptãm.
Surse :
