În afara personajelor din ”Vrăjitorul din Oz” există oare oameni care chiar să fi fost în interiorul unei tornade? Se pare că da. Pe 27 mai 2013, doi vânători de furtuni, Brandon Ivey și Sean Casey, au suprins câteva imagini incredibile. Aceștia au riscat să pătrundă în ochiul unei tornade care a lovit statul Kansas pentru a se convinge de ceea ce alții doar au presupus că se află acolo. Imaginile oferite de cei doi nu au făcut decât să întărească faptele povestite de doi fermieri americani, din timpul experienței lor ca martori în interiorul unei tornade.
Este ciudat cum un vortex de o asemenea mărime și intensitate a distrus de-a lungul timpului chiar și case bine clădite, a smuls copacii din rădăcini și a ridicat mașinile de la sol, dar i-a trecut cu vederea pe cei care i-au fost martori.
Pe 22 iunie 1928, domnul Keller, împreună cu familia sa, verifica recolta de grâu de pe anul respectiv. Atunci, el a observat un nor în formă de umbrelă la o distanță apropiată și s-a gândit că se apropie o tornadă. Înainte să realizeze, deja se formaseră trei nori-pâlnie, care se îndreptau spre el cu viteză mare. Fermierul s-a grăbit să își adăpostească familia în pivniță, dar s-a hotărât să mai arunce o ultimă privire înainte să între și el. Mai văzuse multe tornade la viața lui, însă a hotărât să rămână precaut. Keller a mărturisit că a fost străpuns de vortex și a fost ridicat în aer, în ciuda eforturilor lui de a rămâne pe poziție.
Odată ajuns în interiorul tornadei, a văzut cum totul era ”liniștit ca moartea”. A mai spus că a sesizat un miros puternic de gaz și că a avut probleme cu respirația. Când a privit în sus, a văzut o deschidere circulară spre cer și a estimat-o ca având aproximativ 100 de picioare în diametru și jumătate de milă în înălțime. Prin pereții vortexului a observat fulgere care luminau în zig-zag și alte mici tornade care se formau și se disipau la fel de repede și care făceau un zgomot asurzitor. În cele din urmă, tornada a trecut, lăsându-i locuința lui Keller intactă, însă distrugându-o pe a vecinului.
Un alt martor, Roy Hall, nu a făcut altceva decât să confirme spusele lui Keller, în urma experienței lui din 1951. Cultivator de soia în McKinnet, Texas, el era afară și verifica recoltele împreună cu familia sa, când o furtună puternică s-a instalat. Hall și-a trimis familia în casă, pentru a se ascunde sub pat, dar el a rămas afară să privească fenomenul ce tocmai lua amploare. A susținut că a văzut o pătură verde de ploaie înainte ca tornada să se formeze. După ce a fost martorul unei grindine mari ca mingile de baseball, a intrat în casă. Aici a auzit un vuiet puternic, urmat de o liniște mortală. Pereții au început să se miște și, spre surpinderea lui, acoperișul a fost smuls și aruncat în pădurea învecinată. În acel moment, fermierul a privit în sus, pentru a vedea tornada fix deasupra lui. El i-a descris interiorul ca un perete neted de nori, cu tornade mici care se învârteau în jurul lui, înainte să se disipeze. Încă o dată, fulgere în zig-zag creau o lumină albăstruie, împiedicându-l să vadă totul clar. Apoi, cât ai zice pește, tornada a trecut și cerul a devenit luminos. Aceeași furtună a ucis 100 de texani, dar Hall și familia lui au supraviețuit.
Așadar, datorită mărturiilor acestor oameni, specialiștii și-au putut forma o idee cât de cât corectă despre ceea ce se află în ochiul unei tornade: liniștea năucitoare, urmată de fulgere scurte și numeroase și apariția unor alte mici tornade care se disipează imediat. Cu toate acestea, detaliile exacte ale formării unei tornade nu au fost niciodată înțelese complet; poate tocmai de aici provine interesul vânătorilor de furtuni de a pătrunde cât mai adânc în tainele ei.
Referințe:
- Simmons, P., (2006), Nature’s mighty powers: Extreme weather, Reader’s Digest Association Far East Limited
- http://fineartamerica.com/art/all/tornado/all
