Cosmarul de plastic (sau cel mai mare depozit de gunoi din lume)

Acum cateva zile ma duc sa imi cumpar sirop de tuse. Farmacista se pregateste sa imi puna sticluta intr-o punguta de plastic. Zic: “Nu-mi dati punguta, multumesc. Pun siropul in ghiozdan.” Mi se raspunde binevoitor: “Stai linistita! Poti sa iei punguta, ca nu trebuie sa o platesti.”…

Dintre toate deseurile menajere, cred ca plasticul ar trebui sa ne ingrijoreze cel mai mult! Pentru ca nu este biodegradabil, iar gestionarea lui deficitara va duce candva la aparitia unor munti de gunoaie. Cine a vazut filmul Wall-E poate sa-si faca o idee despre cum ar putea arata lumea daca fiecare fir de iarba ar ajunge sa fie astupat de cate un petic de plastic.

Acest proces infricosator a inceput deja! Si a inceput cu Oceanele (stiti voi, acele medii pline de viata, datorita carora Pamantul se mai numeste si Planeta Albastra…). Potrivit unor studii realizate de Greenpeace, 10% din cele aprox. 100 milioane tone de plastic produse anual ajung in oceane, iar din acestea, 80% provin din mediul terestru.

Unul dintre cele mai grave exemple de poluare cu plastic este Peticul de Gunoi din Pacific (“The Pacific Garbage Patch” sau “The Pacific Trash Vortex”), pe scurt – PGP. Acest “petic” este un fenomen alarmant ce are loc in Pacificul de Nord si consta intr-un vortex de materiale plastice de dimensiuni variate, aflate in suspensie in stratul neustonic (foarte aproape de suprafata apei). Se poate spune ca PGP este cea mai mare “groapa” de gunoi din lume. Oamenii scapa de problemele lor, trimitandu-le, cu dedicatie speciala, in locuri unde nu ii mai afecteaza. Out of sight – out of mind! Gunoaiele sunt aduse dinspre mediul terestru de catre Curentul Pacificului de Nord, iar curentii de suprafata, produsi de actiunea vantului, antreneaza aceste particule catre centrul spiralei, prinzandu-le intr-o “capcana” din care nu mai pot iesi. Peticul are o suprafata aproximativ dubla fata de statul Texas (wikipedia.org).

Prin ce este acest vortex de plasticaraie periculos pentru mediu? Sunt multe probleme, hai sa le scriu cu liniuta, in speranta ca ma veti urmari cu atentie:

- dezechilibre in lanturile trofice: plasticul este maruntit de catre actiunea apei, iar particulele mici rezultate sunt foarte usor de confundat cu reprezentantii planctonului! Animale precum Phoebastria nigripes (o specie de albatros) sau testoasele de mare mor in urma ingerarii unor obiecte de plastic. In urma analizarii unor astfel de cadavre, s-au gasit capace de la PET-uri, bucatele de baloane, componente de la brichete.

                                                                                        Fotograf: Chris Jordan

- capcane infricosatoare (Ce moarte o fi asta? Eu una ma cutremur…): multe specii mor incalcite in plase de pescuit sau ghemuri de guta aruncate iresponsabil (si Apostolii lui Iisus au fost pescari, dar ne-am cam indepartat de vremurile acelea). Sa nu mai vorbim de pungi. Pungile sunt la ordinea zilei. Delfinii poarta coliere cu “Thanks for shopping with us”…

(Apropo: DE CE se ambaleaza fructele de pomelo INDIVIDUAL, in acel atragator dres de plastic cu gaurele? Poate ma lamureste si pe mine cineva!)

Cercetarile arata ca peste un milion de pasari marine si o suta de mii de mamifere marine si testoase mor anual din cauza poluarii cu plastic (UNEP, 2006).

Sursa foto

- „burete toxic”: particulele din coloana de apa de la suprafata sunt fotodegradate (evident, cu ajutorul luminii), devenind din ce in ce mai mici (pana la nivel molecular). Aceste substante toxice (de tipul bisfenol A, PCB-uri si derivati ai polistirenului- wikipedia.org) sunt apoi consumate de catre plancton, devenind astfel componenta a lantului trofic (substante care se bioacumuleaza si pot ajunge chiar la tine in farfurie, daca mananci peste oceanic).

- Transport gratuit pentru organismele care “merg la ocazie”: deseurile de dimensiuni mai mari, care plutesc (de tipul recipientelor – PET-uri, galetuse etc.) pot favoriza transportul organismelor cu caracter invaziv (“ocean hitch-hikers”) catre alte habitate, distrugand echilibrul.

PGP este un mare depozit de indiferenta, nesimtire si pur egoism, o povara ce chinuie vietati spectaculoase – marine si inaripate deopotriva. Oamenii trebuie sa stie ca plasticul nu este o resursa cu care sa ne jucam.

Sa revenim la punguta din farmacie. De ce sa nu o iau? Vei spune ca punguta asta nu va ajunge tocmai in Pacific. Ce s-ar putea intampla cu ea? S-ar putea:

-          sa ajunga la Glina
-          sa ajunga in Marea Neagra (odata cu multele noastre pacate spalate de ploi si scurse in mare)
-          sa ajunga intr-un colet la finul meu Aurică din Canada, si din orasul lui poate in Pacific
-          sa o reciclez
-          sa nu o iau (pe principiul no trading – no production!)

“- Va multumesc, dar totusi voi pune sticla cu sirop in ghiozdan!”

 Bibliografie

• Pentru a vedea o aplicatie interesanta, click aici, si apoi click pe Garbage: Ocean Debris
• UNEP (United Nations Environment Programme), Regional Seas Report and Studies, Ecosystems and Biodiversity in Deep Waters and High Seas No. 17, 2006
• Wikipedia.org
• Greenpeace.org

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !