Managementul deșeurilor este primul care îți sare în ochi când te plimbi printr-un oraș, încercând să vezi ce aspecte sunt altfel decât acasă. Și da, e clar, mai toate orașele civilizate au pubele de colectare selectivă (deși nu toți le folosesc eficient). Dar acest articol nu este despre managementul deșeurilor reciclabile, ci despre cele… nereciclabile!

Nu multă lume s-ar gândi să inițieze o campanie anti-mizerie, dedicată deșeurilor scârboase, după cum veți vedea mai departe, însă autoritățile din Lausanne sunt extrem de creative! Și-au pus următoarea problemă: ok, să zicem că oamenii folosesc, mai mult sau mai puțin corespunzător, pubelele pt colectare selectivă. Dar ce ne facem cu micile gunoaie care, dacă ajung multe, nu mai sunt așa de mici? Cum ar fi:

-          Chiștocurile de țigară (și comportamentul bine înrădăcinat de a le arunca pe jos, că sunt mici și nu se observă).

-          Guma de mestecat mestecată (și ea la fel de mică, dar a naibii de răutăcioasă când o iei pe talpă).

-          C*ca de câine (am folosit un cuvant ne-științific? Imi cer scuze, dar tot caca rămâne, mai ales când ești nervos că l-ai călcat și nu ești dispus să joci la lotto). Multă lume se supără -pe bună dreptate- pe posesorii de câini, care se așteaptă ca mizeria lăsată în urmă pe stradă să se evapore în mod magic- de parcă ar vrea cineva să respire astfel de vapori!

-          Deșeurile lichide: o înghețată topită, sau o cutie de cola neterminată, care devine zemoasă când nu vrei să o mai ții, sau paiul picurând al ex-cafelei de dimineață.

-          Cioburile de sticlă- nu sunt la fel de scârboase ca cele menționate mai sus, dar sunt periculoase dacă ajung pe jos.

Cu alte cuvinte, mesajul este că (mai ales) deșeurile acestea NU AU CE CĂUTA PE JOS! Punct. Deci, vi se par scârboase? Nicio problemă, există trei monstruleți simpatici care adoră să se hrănească cu ele, ajutându-te să lași în urmă o curățenie monstru!

Vi-i prezint pe Slurpon, Glouton și Cyclon! Locuitorii din Lausanne sunt încurajați să îi hrănească!

Nourrissez les poubelles! Lausanne

Cum? Introducând gunoaiele în pubelele cu gură pofticioasă!

Sursă foto: http://lausanne.ch/

Sursă foto: http://lausanne.ch/

Alte aspecte care mi-au plăcut la această campanie, în afară de creativitate:

-          Calitatea site-ului (care conține toate detaliile pe care vrei să le știi ca cetățean, inclusiv prezentarea materialelor grafice- afișele și pliantele pot fi descărcate!)

-          Calitatea materialelor publicitare: m-am întâlnit cu voluntarii Slurp și am primit un pliant extrem de haios, a cărui copertă se poate detașa și transforma în vedere!

-          Eficiența cu care sunt amplasate pubelele-monstru (în apropierea punctelor comerciale cu mâncare, în locurile de plimbare, de fapt peste tot unde e nevoie).

Cu siguranță că mi-ar plăcea să-i văd pe acești monștri în București, să îi hrănim cum se cuvine cu deșeurile sârboase care le plac lor și ne displac nouă atât de tare…

Felicitări, Lausanne!
Vă invit să citiți mai multe pe site-ul orașului :

http://www.lausanne.ch/en/agenda-actualites/campagne-nourrissez-les-poubelles.html

http://www.lausanne.ch/en/agenda-actualites/campagne-nourrissez-les-poubelles/le-littering.html

Uzura morală planificată, românescul pentru “planned obsolescence”, este în fapt o strategie de marketing menită să limiteze durata de funcționare a produselor, pentru asigurarea cererii continue de noi produse și de aici creșterea profitului.

Strategia a fost implementată în toate domeniile: fie că vorbim de industria auto sau industria textilă, tehnologică. Un exemplu elocvent îl constituie imprimantele Epson, cu durata de funcționare limitată la 5 ani, datorită implementării unui cip EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory) în interiorul acestora, ce calculează numărul de pagini imprimate, setate la standardul de 18 000. Prin simpla aplicare a unei tensiuni mai mari decât cea generată de circuitul intern sau extern, durata de viață a imprimantei crește, cip-ul EEPROM fiind în acest fel șters sau reprogramat.

Ce se întâmplă atunci când produsele “expiră”?

Simplu, ele ajung la groapa de gunoi și numai o mică parte sunt supuse reciclării.

Un exemplu deosebit de sugestiv în acest sens îl reprezintă groapa de deșeuri electronice Agbogbloshie, din Accra, Ghana, un mic stat din vestul Africii. Groapa de gunoi există de 8 ani și reprezintă locul unde ajung în cea mai mare proporție televizoare și calculatoare din țările dezvoltate precum Olanda, SUA, Canada sau Australia. Procedeul de aruncare a deșeurilor în Ghana este ilegal, dar țările în cauză folosesc un pretext și anume acela că aceste electronice sunt second hand, deci funcționale.

Realitatea este alta: marea majoritate sunt defecte și sunt aruncate în lagună. Totuși, africanii depun eforturi pentru a câștiga ceva de pe urma acestui dezastru ecologic, prin incendierea firelor în scopul obținerii cuprului, pe care apoi îl vând pentru un preț de nimic. În acest fel își asigură un minim câștig dar își periclitează deosebit de mult sănătatea, prin expunerea la fumul toxic ce provoacă numeroase boli, inclusiv cancerul. Lunar, la Tema, locul unde ajung electronicele, sunt descărcate peste 500 de containere. Totuși, printre electronicele defecte, se numără și unele funcționale ce sunt apoi reparate și vândute de către comercianții africani, iar aceștia au acces liber la informațiile conținute în hard-diskuri.

Ar exista soluții pentru stoparea acestor dezastre ecologice și pentru limitarea folosirii resurselor planetei, dar aceste măsuri contravin intereselor consumeriste ale multora.

Referințe:

-http://andrewmcconnell.photoshelter.com/

-http://antiiluzii.blogspot.com/2011/05/piramida-deseurilor-conspiratia-uzurii.html

- http://www.cotidianul.ro/conspiratia-uzurii-morale-planificate-158938/

-http://www.ghanaphotos.org/accra-agbogbloshie-market.html

-http://www.journeyman.tv/?lid=62683

-http://textually.org/textually/archives/2011/09/029437.html

-http://ro.wikipedia.org/

# 01 Amoco Cadiz

O navǎ transportatoare de petrol şi pǎcurǎ sub pavilionul Liberiei s-a scufundat la data de 16 martie 1978, la 5 km distanṭǎ de coasta francezǎ (regiunea Bretania). Odatǎ cu scufundarea acesteia, ȋn Marea Celticǎ s-au scurs 219.797 tone de petrol şi 4.000 de tone de pǎcurǎ, ducând astfel la cele mai mari pierderi de viaṭǎ marinǎ ȋnregistrate vreodatǎ datoritǎ unei scurgeri de petrol.

# 02 Castle Bravo

Castle Bravo este numele de cod dat primului test fǎcut vreodatǎ de SUA pentru o bombǎ termonuclearǎ (bombǎ cu hidrogen). Testul a avut loc ȋn insulele Marshall, pe 1 martie 1954. Acesta a fost cel mai puternic dispozitiv nuclear detonat vreodatǎ (oficial) de SUA, astfel ducând la cea mai puternicǎ contaminare radiologicǎ produsǎ vreodatǎ de Statele Unite ale Americii.

# 03 Prǎbuşirea bombardierului B-52

La data de 17 ianuarie 1966, bombardierul  Boeing B-52 (deṭinut de SUA) s-a ciocnit ȋn aer cu un Boeing KC-135 (avion cisternǎ). Aceastǎ ciocnire a dus la moarte  celor 11 membrii ai echipajelor celor douǎ avioane şi la detonarea accidentalǎ (fǎrǎ o explozie propriu-zisǎ) a douǎ din patru bombe termonucleare de tip MK28 (actuale B28), ce se aflau la bordul avionului B-52. Astfel, s-a produs una dintre cele mai puternice poluǎri cu plutoniu din istorie (urme ale poluǎrii cu plutoniu sunt ȋncǎ uşor detectabile şi astǎzi, la 47 de ani de la accident). Prǎbuşirea bombardierului B-52 s-a produs ȋn regiunea Cuevas del Almanzora (Almeria), Spania.

# 04 “Marea Insulǎ” de gunoi din Pacific

Un alt exemplu al efectelor negative provocate de neglijenṭa umanǎ este “Marea Insulǎ” de gunoi din Pacific. Când plasticul stă în mare pentru o perioadă lungă de timp, se fotodegradează în bucăţi din ce în ce mai mici, până când pot fi mâncate de organismele de lângă suprafaţă, intrând astfel în lanţul de hrană. Unele tipuri de plastic elimină substanţe chimice toxice, precum bisphenol A, astfel ducând la otrǎvirea pǎsǎrilor şi a peştilor. Mai multe puteṭi citi în  GreenlyMagazine. 

# 05 Scurgerea de cianurǎ – Baia Mare

Dupǎ incidentul de la Chernobyl, scurgerea de cianurǎ de la Baia Mare (30 ianuarie 2000) este considerat cel mai mare dezastru ecologic din estul Europei. În noaptea de 30 ianuarie 2000, 100 000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (100 de tone de cianuri) au fost deversate dintr-un lac de baraj din zonǎ, folosit de compania Esmeralda Exploration, pentru depozitarea cianurilor folosite la extracţia aurului.

# 06 Ceaṭa ucigaşǎ – Londra 1952

Mii de oameni au murit și o sută de mii s-au îmbolnăvit din cauza unei pǎturi de smog ce a acoperit Londra timp de 5 zile, ȋn anul 1952. Vremea rece, combinatǎ cu lipsa vântului şi poluanṭii din aer produşi de arderea cǎrbunelui, a dus la peste 4.000 de personae decedate. Mai multe puteṭi citi ȋn GreenlyMagazine.

Surse : EcoMagazin , GreenlyMagazine, National Geographic.

Cei 5 mari Curenți oceanici. Sursă. www.5gyres.org

În scopul de a găsi și aplica soluții pentru această problemă, a luat naștere organizația 5 Gyres (5 Curenți)- www.5gyres.org. Cei de la 5 Gyres scot în evidență faptul că problema plasticului se manifestă în 5 etape ciclice:

1. Consumerism

Plasticul- făcut să dureze o veșnicie, dar menit să fie aruncat imediat (Made to last forever, designed to throw away). Conform cercetărilor, la nivel mondial recuperăm numai 5% din plasticul pe care îl producem. 50% din acesta ajunge la gropile de gunoi, o parte rămâne sub forma obiectelor aflate în uz, iar o foarte mare parte se pierde în mediu, fiind în cele din urmă “spălat” către mări și oceane.

2. Poluare

Plasticul afectează ecosistemele (terestre și marine), pătrunde în lanțul trofic, prezintă un risc pentru sănătatea umană. Apare sub forme variate: PET, LDPE, HDPE etc.- orice combinație de inițiale alegi, niciuna nu e de bine…

3. Transport

Fiind un material non-biodegradabil (care mai și plutește), plasticul își face simțită prezența peste tot… Curenții marini sunt “responsabili” pentru antrenarea deșeurilor de plastic în acea capcană din care nu mai pot scăpa. Gata, am găsit vinovații…

4. Acumulare

Plasticul adoră jocul grămada cere vârf! Ce nu te biodegradează, te face mai puternic!

5. Ingerare

Țestoasele, păsările și peștii sunt atrași de coloritul particulelor de plastic și le mănâncă. Iar dacă ție îți place să consumi pește marin- riști să găsești în farfurie… sushi cu surpriză! Click aici să te convingi.

5 Gyres

Misiunea 5 Gyres este să ridice gradul de conștientizare privind utilizarea plasticului, prin efectuarea și centralizarea unor cercetări în toți cei cinci curenți menționați (prin parteneriate cu institute de cercetare marină, fundații specializate, echipe de voluntari). Mai mult decât atât, acești oameni cumsecade nu se opresc la stadiul de cercetare, ci își pun mintea la contribuție pentru a găsi soluții care să funcționeze în diminuarea poluării cu plastic!

5 Gyres www.5gyres.org

Pe principiul schimbarea începe cu tine, te invit să promiți și tu (prin click aici) că vei fi mai responsabil cu plasticul tău. Iată ce promisiuni ne propun 5 Gyres:

Promit:

- Să folosesc propriile tacâmuri, cana mea și sacoșa mea refolosibilă, în defavoarea celor de unică folosință

- Să nu cer pai de plastic pentru sucul băut în oraș.

- Să cumpăr produsele ambalate cu cât mai puțin plastic.

- Să iau de pe jos și să arunc la coș măcar 5 gunoaie de plastic, de fiecare dată când ies la plimbare.

- Să îi îndemn pe prieteni și colegi să adopte această promisiune.

Ți se pare un comportament radical? Sunt prea complicate sugestiile lor? Eu una mi-am propus următoarele: să nu cumpăr niciodată portocale/ lâmâi ambalate în plasă de plastic, chiar dacă acestea sunt mai ieftine; să nu fac exces de plastice de unică folosință; să refolosesc creativ fiecare capac sau recipient de iaurt; să fiu responsabilă în general cu deșeurile pe care le produc.

Nu ai apucat să iei deciziile tale verzi (Green Resolutions) pe anul 2013? Nu e târziu să faci măcar o Promisiune anti-plastic… De care să te ții!

Bibliografie:

- www.5gyres.org

- www.surfermag.com

- http://marinedebris.noaa.gov

Dramatic, dar adevarat, iar in acelasi timp acest fenomen al lipsei de bun-simt ia amploare de la mic la mare. De vina o fi educaţia (legendarii „cei sapte ani de acasa”), de vina o fi stresul marilor sau micilor orase, sau pur si simplu prostia?

Poate ca ar fi mai bine sa nu ne mai prefacem ca militam pentru „drepturile mediului”, sa nu mai stam in interminabile conferinte locale, nationale sau mondiale pe teme de mediu si sa avem un ragaz de cateva secunde pentru noi, pentru omul din noi si sa privim in ansamblu lumea asta, care ne gazduieşte de atat amar de vreme, mult peste imaginatia noastra restransa si suporta cum poate actiunile noastre.

Imi vine in minte un proverb: „Ce tie nu-ti place, altuia nu face !” Este atat de simplu si atat de usor de urmat in cazul de fata !… Altfel spus, eu, omul, fata in fata cu natura, cu mediul inconjurator, trebuie sa (re)initiez raportul dintre noi doi, ca niste vechi prieteni si sa accept, sa dau si, mai presus de toate, sa gandesc si sa-mi folosesc gandirea – datorita acestei functii suntem fiintele superioare ale Terrei, nu-i asa ? – pentru a crea un ambient cat mai natural in care sa ne desfasuram viata…sau cat mai putin afectat de poluare, sub orice forma.

Nu suntem si nici nu vom fi vreodata, noi, oamenii, stapanii Universului sau centrul sau, de aceea…nu cer decat un moment de gandire, o clipa fugara in care sa cautam cosul de gunoi si sa-l folosim pentru ce a fost creat – depozitarea resturilor menajere.

Nu e greu absolut deloc; la urma urmei, detaliile sau lucrurile marunte ajung la un moment dat sa fie mai importante decat actiunile de amploare!

Asadar, hai ! Mobilizarea pentru gandire urmata de actiune!

Si pana la urma…nu-i asa dificil sa fii ecologist!…

Articol realizat de Iulia Oanără

(Iulia Oanără a terminat in 2011 masterul „Managementul impactelor de mediu” – Specializarea Stiinta Mediului, Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole din cadrul Universitatii Ovidius Constanta; in anul 2009, in cadrul aceleiasi facultati, a absolvit specializarea Geografie.)

Sursa fotografii: http://www.google.ro/search?q=photos+green+life