# 01 Amoco Cadiz

O navǎ transportatoare de petrol şi pǎcurǎ sub pavilionul Liberiei s-a scufundat la data de 16 martie 1978, la 5 km distanṭǎ de coasta francezǎ (regiunea Bretania). Odatǎ cu scufundarea acesteia, ȋn Marea Celticǎ s-au scurs 219.797 tone de petrol şi 4.000 de tone de pǎcurǎ, ducând astfel la cele mai mari pierderi de viaṭǎ marinǎ ȋnregistrate vreodatǎ datoritǎ unei scurgeri de petrol.

# 02 Castle Bravo

Castle Bravo este numele de cod dat primului test fǎcut vreodatǎ de SUA pentru o bombǎ termonuclearǎ (bombǎ cu hidrogen). Testul a avut loc ȋn insulele Marshall, pe 1 martie 1954. Acesta a fost cel mai puternic dispozitiv nuclear detonat vreodatǎ (oficial) de SUA, astfel ducând la cea mai puternicǎ contaminare radiologicǎ produsǎ vreodatǎ de Statele Unite ale Americii.

# 03 Prǎbuşirea bombardierului B-52

La data de 17 ianuarie 1966, bombardierul  Boeing B-52 (deṭinut de SUA) s-a ciocnit ȋn aer cu un Boeing KC-135 (avion cisternǎ). Aceastǎ ciocnire a dus la moarte  celor 11 membrii ai echipajelor celor douǎ avioane şi la detonarea accidentalǎ (fǎrǎ o explozie propriu-zisǎ) a douǎ din patru bombe termonucleare de tip MK28 (actuale B28), ce se aflau la bordul avionului B-52. Astfel, s-a produs una dintre cele mai puternice poluǎri cu plutoniu din istorie (urme ale poluǎrii cu plutoniu sunt ȋncǎ uşor detectabile şi astǎzi, la 47 de ani de la accident). Prǎbuşirea bombardierului B-52 s-a produs ȋn regiunea Cuevas del Almanzora (Almeria), Spania.

# 04 “Marea Insulǎ” de gunoi din Pacific

Un alt exemplu al efectelor negative provocate de neglijenṭa umanǎ este “Marea Insulǎ” de gunoi din Pacific. Când plasticul stă în mare pentru o perioadă lungă de timp, se fotodegradează în bucăţi din ce în ce mai mici, până când pot fi mâncate de organismele de lângă suprafaţă, intrând astfel în lanţul de hrană. Unele tipuri de plastic elimină substanţe chimice toxice, precum bisphenol A, astfel ducând la otrǎvirea pǎsǎrilor şi a peştilor. Mai multe puteṭi citi în  GreenlyMagazine. 

# 05 Scurgerea de cianurǎ – Baia Mare

Dupǎ incidentul de la Chernobyl, scurgerea de cianurǎ de la Baia Mare (30 ianuarie 2000) este considerat cel mai mare dezastru ecologic din estul Europei. În noaptea de 30 ianuarie 2000, 100 000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (100 de tone de cianuri) au fost deversate dintr-un lac de baraj din zonǎ, folosit de compania Esmeralda Exploration, pentru depozitarea cianurilor folosite la extracţia aurului.

# 06 Ceaṭa ucigaşǎ – Londra 1952

Mii de oameni au murit și o sută de mii s-au îmbolnăvit din cauza unei pǎturi de smog ce a acoperit Londra timp de 5 zile, ȋn anul 1952. Vremea rece, combinatǎ cu lipsa vântului şi poluanṭii din aer produşi de arderea cǎrbunelui, a dus la peste 4.000 de personae decedate. Mai multe puteṭi citi ȋn GreenlyMagazine.

Surse : EcoMagazin , GreenlyMagazine, National Geographic.

Pentru că nimeni nu-i profet în țara lui, s-au derulat câteva proiecte în Chile (satul El Tofo), în anii ’80, sub îndrumarea lui Robert Schemenauer, și în Peru (satul Bellavista) în 2006, sub atenta supraveghere a biologilor Kai Tiedemann și Anne Lummerich. Proiectele constau în căutarea unui loc neîmpădurit, de preferat cu câteva zeci sau sute de locuitori, cu rezerve minime de apă, în care să se instaleze plase foarte dese pentru captarea picăturilor de ceață și toate acestea realizate cu sprijinul sătenilor (pesimiști, dar îndemnați de autorități realizează munca fizică) și a ONG-urilor interesate.

Mai întâi se plantează arbori sau arbuști (evident cu importanță economică) și se îngrijesc atent, cu apa provenită din rezervele locale și din colectarea picăturilor de ceață, sperându-se astfel ca pământul respectiv să poată fi obținut, în timp, de la autoritățile locale, dată fiind abordarea blândă față de mediul înconjurător, și protejarea locului de alunecările de teren care pot avea loc.

Se cunoaște faptul că ceața este o suspensie de picături de apă și microcristale de gheață, rezultate din procesele de condensare și sublimare a vaporilor de apă în stratul din apropierea suprafeței terestre. Ceața este, deci, un nor aflat în contact cu suprafața terestră.

Ei bine, cei trei oameni de știință, afirmă că atunci când se lovesc de plasa capcană, împinse de mișcarea aerului, picăturile se unesc și formează picături mai mari, mărind astfel rezerva de apă a sătenilor. Aceștia merg pe premisa că nu numai arborii plantați beneficiază de apa colectată, ci se alimentează  și apele subterane. Sistemele de captare sunt întreținute cu banii proveniți din comercializarea arborilor respectivi. Astfel, toată lumea are de câștigat: oricine are o idee despre cum se cultivă arbori cu importanță economică câștigă terenul și are profit din comercializarea lemnului sau a fructelor; sătenii prind o idee de afaceri și apa necesară unui duș,  dacă le prisosește arborilor (sau mai simplu fac dușul în pădure, că tot plouă!).

S-a afirmat că s-au obținut cantități importante de apă, de până la 568 litri într-o singură zi,  utilizând o singură plasă în Bellavista. Însă modelul de plasă cu mai multe straturi, imaginată de Tiedemann și Lummerich în 2007, a condus la obținerea unei cantități de 2,271 litri într-o singură zi. Presa locală, și nu numai, i-a surprins pe localnicii foarte pesimiști în ceea ce privește cantitatea de apă impresionantă obținută astfel, într-o singură zi, atât de pesimiști încât să afirme că cineva căra apa sus, pe munte, în rezervor, în timpul nopții.

Și totuși, cei doi biologi (K. Tiedemann și A. Lummerick) speră ca într-o bună zi să poată restabili ciclul natural al apei în zonă și să meargă mai departe cu proiectele lor.

Bibliografie

Ștefan, Sabina (2004), Fizica atmosferei, vremea și clima, București, Editura Universității din București

http://news.nationalgeographic.com aceesat 26.06.2013

http://blogs.ei.columbia.edu accesat 27.06.2013

Surse foto:

Foto nr.1http://www.google.ro accesat 27.06.2013

Foto nr.2http://www.google.ro  accesat 27.06.2013

Foto nr3 http://eo.ucar.edu/webweather/stratus.html accesat 27.06.2013  .