In terms of its origins, Suhaia is a lake from Danube’s floodplain, in which the Călmăţui discharges its waters. In the 1960’s a part of Suhaia “survived” a plan to have it drained, in order to integrate its land into the agricultural fields of the Danube’s floodplain. Its regime depends on the hydrological fluctuations of the Danube, with which it is connected via the underground water table, and also of the CălmăţuiRiver. Suhaia is a place well suited for hosting water birds, because the water is shallow, usually less than 2.2 meters in depth [2] (in Romanian, suhat or suhăţie means  shallow water, a place where animals come to drink [3]), and there is plenty of fish in the lake.

This area is interesting because of the significant bird populations, belonging to protected species (some of them migratory) that feed of nest on the lake [4, 5]. The magic of SuhaiaLake is illustrated by the graceful flight of pelicans, cormorants, egrets, Danubian hawks and many other species. In the nearby fields and on the banks, there are nesting grounds for several birds, such as storks, white wagtails, common house martins and bee-eaters. The forests that border the water offer refuge to a variety of wildlife, such as the Eurasian penduline tit, Savi’s warbler, the eastern imperial eagle, and the common kingfisher,  whereas water banks are a place where plovers, northern lapwings, avocets, grey plovers, sandpipers, black wagtails, common moorhens  and also European otters and water voles come to feed. Above the reeds, one can see many birds fly freely, such as black and white terns, black-headed gulls, little gulls, mallards, garganey, northern shovelers, red-crested pochards, Eurasian wigeons, northern pintails and the western marsh harrier.

The goals of any protected area, including this one, are the preservation of biological and habitat diversity, in addition to supporting sustainable activities that could provide a source of revenue for local populations without disturbing the natural environment.

Unfortunately, Suhaia is an example of a poorly managed protected area. Bird habitats are exploited and affected by illegal fires that aim to clear vegetation, and these actions lead to its fragmentation. Poaching, particularly during the nesting period of important species, in need of protection, is another threat. Because of its recent establishment, the management lacks a proper infrastructure and cannot monitor and guard the protected area. Furthermore, there are no proposals for generating additional income, with the exception of fish farming – and the three billboards that inform people of the existence of a Natura 2000 site do not provide any information on access routes to the lake or any facilities for bird watching that may interest tourists. Therefore, the management addresses only the protection role for this area, neglecting its educational and touristic functions.

Suhaia Lake, a small patch of aquatic wilderness, is thus endangered as a habitat, because of the risk of suffering negative changes and due to the lack of promotion.

Sources:

[1] – Administraţia Fondului pentru Mediu – www.afm.ro

[2] – Ghinea, D. , 1996-1998, Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti

[3] – DEX – Dicţionarul Explicativ al Limbii Române

[4] – Antipa, G., 1910, Regiunea inundabilă a Dunării: starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare, Institutul de arte grafice Carol Göbl, Bucureşti

[5] – Toader, I. , Mardale, A., 1980, Teleorman: monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti

[6]  - http://natura2000.mmediu.ro/site/293/rospa0102.html

[7] - http://ramsar.wetlands.org

Article written by Olimpia Copăcenaru, student at the Faculty of Geography – University of Bucharest, and translated by Mihail-Andreas Mitoşeriu.

Picture: Gabriela Toroimac

Initial article to consult: 

http://greenly.ro/arii-protejate/suhaia-un-paradis-acvatic-in-pericol

Les zones humides sont définies comme des tronçons d’ étangs, marécages, tourbières, eaux naturelles ou artificielles, permanentes ou temporaires, stagnantes ou courantes, douces ou salées, ainsi comme des eaux marines , dont la profondeur  ne dépasse pas 6 m. Les vallées des rivières  et les plaines côtières constituent la ”cœur de la civilisation humaine” depuis plus de 6000 ans, en jouant un rôle essentiel pour notre survie et évolution, en raison de sa richesse en ressources.

Les zones humides doivent être protégées à la fois en termes de leur faune et leur flore qui composent ces habitats, ainsi que pour la valeur économique, culturelle, scientifique et récréative qu’ils mettent à notre disposition grâce à leurs ressources. Le changement climatique, la surpopulation et donc l’utilisation non durable des terres et  d’eau, conduisent  à la dégradation de ces zones, dont la perte peut être irréversible.

Voyons ensemble le rôle des zones humides:

Atténuer les effets négatifs des inondations. Des grandes quantités de précipitations sur une période relativement courte entrainent une augmentation incontrôlée du niveau des océans. Les zones humides prennent une partie importante de la quantité de l’eau, en assurant sa distribution dans des  surfaces inondables plus étendues.

Sont le complément des eaux souterraines à la surface. De nombreuses zones humides sont directement reliés aux eaux souterraines et jouent un rôle essentiel dans leur régulation. La capture non durable des eaux souterraines menace l’existence de zones humides, en mettant en danger les communautés qui dépendent de ces ressources.

Protéger contre les tempêtes. Les zones humides côtières agissent comme première ligne de défense contre les ouragans, les tempêtes et les raz de marée. L’impact dévastateur des tempêtes est favorisé par la destruction des zones humides côtières en raison des activités humaines.

Actionner comme un dépôt de sédiments et de nutriments pour l’eau de pluie et les rivières. Les nutriments dissous sont absorbés par les plantes des zones humides et stockés dans les feuilles, les tiges et les racines.

Protéger la biodiversité. Les zones humides abritent de nombreuses espèces de plantes et d’animaux que trouvent dans ces endroits des conditions optimales pour la survie et le développement.

La gestion durable des zones humides fournit une large gamme de produits: matériaux de construction, textile, alimentaire, de la médecine.

Purifier l’eau, assurer le blocage des polluants dans les sédiments, les sols et la végétation. Certaines plantes d’eau flottantes, par exemple, la jacinthe d’eau, sont capables d’absorber et de retenir des métaux lourds (fer et cuivre).

Ofrir des valeurs culturelles et de loisirs. Les zones humides exploitées correctement du point de vue du développement durable génèrent des revenus importants dans le budget des collectivités locales. Cependant, le tourisme non durable est une cause importante de la perte de zones humides et de leur dégradation dans de nombreux pays.

Chaque année, le 2 Février, nous célébrons la Journée Mondiale des Zones Humides. Cette fête marque le jour quand la Convention Ramsar sur les zones humides d’importance mondiale (1971) a été adoptée dans la ville Ramsar, cette convention représentant l’un des premiers  documents internationales sur la conservation du patrimoine naturel.

Source du texte:

www.ramsar.org

Source des photos:

http://www.ramsar.org/cda/en/ramsar-media-special/main/ramsar/1-25-330_4000_0__

http://www.cazare-deltadunarii.ro/doc_411_imagini-delta_pg_0.html

http://greenly.ro/apa/zonele-umede-armonia-dintre-apa-si-pamant/

Article écrit par Anca Milea et traduit par Gabriela Moroșanu

Zonele umede trebuie protejate atât din punctul de vedere al faunei și florei care alcătuiesc aceste habitate, precum și pentru valoarea economică, culturală, științifică și recreativă pe care resursele acestora le pun la dispoziție. Schimbările climatice, suprapopularea și implicit utilizarea nesustenabilă a terenurilor precum și a resurselor de apă duc la degradarea acestor zone, a căror pierdere poate fi ireversibilă.

Să vedem împreună rolul zonelor umede!

Atenuează efectele negative ale inundațiilor. Cantitățile mari de precipitații pe o perioadă relativ scurtă duc la creșterea necontrolată a nivelului apelor. Zonele umede preiau o parte semnificativă din cantitatea  de apă, distribuind-o pe suprafețe inundabile mai mari.

Recompletează apele subterane. Multe din zonele umede sunt conectate direct la apele subterane și joacă un rol vital în reglarea lor. Captarea nesustenabilă de apă subterană amenință existența unor zone umede, punând în pericol comunitățile care depind de aceste resurse.

Protejează împotriva furtunilor. Zonele umede de coastă acționează ca primă linie de apărare împotriva uraganelor, furtunilor și a valurilor mareice. Impactul devastator al furtunilor este favorizat de distrugerea zonelor umede costiere ca urmare a activităților umane.

Acționează ca depozite pentru sedimentele și substanțele nutritive aduse de apa de ploaie și de apele curgătoare. Nutrienții dizolvați sunt preluați de către plantele din zonele umede și depozitați în frunze, tulpini și rădăcini.

Protejează biodiversitatea. Zonele umede reprezintă casă pentru numeroase specii de plante și animale care găsesc numai în astfel de locuri condițiile optime de supraviețuire și dezvoltare.

Gestionate durabil, zonele umede oferă o gamă largă de produse : materiale de construcții, textile, alimente, medicamente.

Purifică apa, asigurând blocarea poluanților în sedimente, soluri sau vegetație. Unele plante de apă, dintre cele plutitoare, spre exemplu, zambila de apă, pot absorbi și păstra metale grele (fier și cupru).

Oferă valori culturale și de recreere. Zonele umede durabil exploatate generează venituri semnificative în bugetul comunităților locale. Turismul nesustenabil este însă o cauză semnificativă a pierderii și degradării zonelor umede în multe țări. 

Anual, pe 2 februarie sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede. Aceasta marchează data adoptării în orașul iranian Ramsar a Convenției asupra zonelor umede de importanță internațională (1971), unul dintre primele documente internaționale referitoare la conservarea patrimoniului natural.

În următorul articol, vă voi povesti despre Rezervația Biosferei Delta Dunării, cea mai mare zonă umedă naturală a Europei în special ca habitat al păsărilor acvatice și totodată, unul dintre cele mai bogate ecosisteme europene, adăpostind 5000 de specii de floră și faună.

Sursă text : www.ramsar.org

Sursă foto : http://www.ramsar.org/cda/en/ramsar-media-special/main/ramsar/1-25-330_4000_0__

http://www.cazare-deltadunarii.ro/doc_411_imagini-delta_pg_0.htm

Ca origine, Suhaia este un lac din lunca Dunării, în care se varsă râul Călmăţui. O parte din lac a „supravieţuit” desecării parţiale, în scopuri agricole, a luncii Dunării din anii `60. Funcţionarea sa este dependentă de regimul hidrologic al Dunării, prin pânza freatică, şi al Călmăţuiului. Este un habitat propice păsărilor de baltă datorită adâncimii sale reduse, sub 2,2 m [2] (suhat/suhăţie = apă puțin adâncă, unde se adapă animalele; vad de adăpare [3]), si utilizării sale pentru piscicultură.

Elementul de interes al ariei este reprezentat de efectivele importante ale unor specii de păsări protejate (unele migratoare), ce se hrănesc şi cuibăresc pe Lacul Suhaia [4, 5]. Magia lacului Suhaia se datorează zborului pelicanilor, egretelor, stârcilor, cormoranilor, şoimului dunărean sau lopătarului. În pajiştile de luncă există specii de păsări ce cuibăresc pe maluri, cum ar fi prigoria, lăstunul de mal, codobatura şi barza. Fauna zăvoaielor este reprezentată de boicuş, greluşelul de zăvoi, acvila de câmp, pescărelul albastru mic, în timp ce pe malul lacului îşi caută hrana prundăraşii, nagâţul, avozeta, ploierul argintiu, fluierarii, codobatura cu cap negru, găinuşa de baltă, vidra şi guzganul de apă, iar pe deasupra rogozişurilor zboară chirighiţa neagră, chirighiţa cu aripi albe, pescăruşul rozător, pescăruşul mic, raţa sălbatică mare, raţa cârâietoare, raţa lingurar, raţa cu ciuf, raţa fluierătoare, raţa suliţar, uliul de stuf. Obiectivele statutului de arie protejată sunt conservarea diversităţii biologice şi a habitatului, dar şi sprijinirea activităţilor durabile care ar putea aduce venituri fără să perturbe mediul natural.

Din păcate, Suhaia este un exemplu de arie protejată cu management deficitar. Habitatul păsărilor este supus exploatării şi incendierii ilegale a vegetaţiei palustre, ceea ce conduce la fragmentarea sa. Se adaugă braconajul, în special în perioada de cuibărit a speciilor de interes. Administraţia ariei protejate, fiind la început de drum, nu are o infrastructură proprie şi nu poate asigura monitorizarea şi paza sa. Mai mult decât atât, în afară de piscicultură, nu propune alte servicii care să îi asigure venituri – trei panouri explicative anunţă apropierea de un sit Natura 2000, fără facilităţi de acces spre lac şi/sau de observare a păsărilor pentru turiştii interesaţi. În concluzie, în afară de pericolul modificării habitatului, funcţiile recreativă şi educativă nu sunt susţinute.

Lacul Suhaia, frântură acvatică de sălbăticie, este, astfel, în pericol, ca habitat supus modificărilor şi abandonului prin lipsa de promovare.

Surse:

-          [1] – Administraţia Fondului pentru Mediu – www.afm.ro

-          [2] – Ghinea, D. , 1996-1998, Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti

-          [3] – DEX – Dicţionarul Explicativ al Limbii Române

-          [4] – Antipa, G., 1910, Regiunea inundabilă a Dunării: starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare, Institutul de arte grafice Carol Göbl, Bucureşti

-          [5] – Toader, I. , Mardale, A., 1980, Teleorman: monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti

-          http://natura2000.mmediu.ro/site/293/rospa0102.html

-          http://ramsar.wetlands.org

Articol realizat de Olimpia Copăcenaru, studentă în anul I, Facultatea de Geografie, specializarea Geografie

Sursa foto: Gabriela Toroimac