Suhaia – un paradis acvatic în pericol

Suhaia – Ţara Apelor, Ţara Soarelui, Ţara Păsărilor [1], sub această deviză ne întâmpină una dintre cele mai tinere arii protejate din ţara noastră. Lacul Suhaia, situat la nord de oraşul Zimnicea, face parte din reţeaua Natura 2000 (sit de protecţie specială avifaunistică) din iulie 2007 şi este recunoscut internaţional ca sit Ramsar, prin Convenţia Internaţională privind Zonele Umede, din iunie 2012. Articolul face o scurtă prezentare a ariei protejate, punând in oglindă, pe de o parte, diversitatea naturală şi, pe de altă parte, vulnerabilitatea sa.

Ca origine, Suhaia este un lac din lunca Dunării, în care se varsă râul Călmăţui. O parte din lac a „supravieţuit” desecării parţiale, în scopuri agricole, a luncii Dunării din anii `60. Funcţionarea sa este dependentă de regimul hidrologic al Dunării, prin pânza freatică, şi al Călmăţuiului. Este un habitat propice păsărilor de baltă datorită adâncimii sale reduse, sub 2,2 m [2] (suhat/suhăţie = apă puțin adâncă, unde se adapă animalele; vad de adăpare [3]), si utilizării sale pentru piscicultură.

Elementul de interes al ariei este reprezentat de efectivele importante ale unor specii de păsări protejate (unele migratoare), ce se hrănesc şi cuibăresc pe Lacul Suhaia [4, 5]. Magia lacului Suhaia se datorează zborului pelicanilor, egretelor, stârcilor, cormoranilor, şoimului dunărean sau lopătarului. În pajiştile de luncă există specii de păsări ce cuibăresc pe maluri, cum ar fi prigoria, lăstunul de mal, codobatura şi barza. Fauna zăvoaielor este reprezentată de boicuş, greluşelul de zăvoi, acvila de câmp, pescărelul albastru mic, în timp ce pe malul lacului îşi caută hrana prundăraşii, nagâţul, avozeta, ploierul argintiu, fluierarii, codobatura cu cap negru, găinuşa de baltă, vidra şi guzganul de apă, iar pe deasupra rogozişurilor zboară chirighiţa neagră, chirighiţa cu aripi albe, pescăruşul rozător, pescăruşul mic, raţa sălbatică mare, raţa cârâietoare, raţa lingurar, raţa cu ciuf, raţa fluierătoare, raţa suliţar, uliul de stuf. Obiectivele statutului de arie protejată sunt conservarea diversităţii biologice şi a habitatului, dar şi sprijinirea activităţilor durabile care ar putea aduce venituri fără să perturbe mediul natural.

Din păcate, Suhaia este un exemplu de arie protejată cu management deficitar. Habitatul păsărilor este supus exploatării şi incendierii ilegale a vegetaţiei palustre, ceea ce conduce la fragmentarea sa. Se adaugă braconajul, în special în perioada de cuibărit a speciilor de interes. Administraţia ariei protejate, fiind la început de drum, nu are o infrastructură proprie şi nu poate asigura monitorizarea şi paza sa. Mai mult decât atât, în afară de piscicultură, nu propune alte servicii care să îi asigure venituri – trei panouri explicative anunţă apropierea de un sit Natura 2000, fără facilităţi de acces spre lac şi/sau de observare a păsărilor pentru turiştii interesaţi. În concluzie, în afară de pericolul modificării habitatului, funcţiile recreativă şi educativă nu sunt susţinute.

Lacul Suhaia, frântură acvatică de sălbăticie, este, astfel, în pericol, ca habitat supus modificărilor şi abandonului prin lipsa de promovare.

Surse:

-          [1] – Administraţia Fondului pentru Mediu – www.afm.ro

-          [2] – Ghinea, D. , 1996-1998, Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti

-          [3] – DEX – Dicţionarul Explicativ al Limbii Române

-          [4] – Antipa, G., 1910, Regiunea inundabilă a Dunării: starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare, Institutul de arte grafice Carol Göbl, Bucureşti

-          [5] – Toader, I. , Mardale, A., 1980, Teleorman: monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti

-          http://natura2000.mmediu.ro/site/293/rospa0102.html

-          http://ramsar.wetlands.org

Articol realizat de Olimpia Copăcenaru, studentă în anul I, Facultatea de Geografie, specializarea Geografie

Sursa foto: Gabriela Toroimac