The lake’s name speaks for itself, because of the large population of pikes that live here, thus allowing for remarkable catches. Locals say that this lake appeared, strangely, after the collapse of an old salt mine. Nowadays, its waters are fresh as a result of silting, from slopes located nearby and the accumulation of organic sediments in the lake, preventing a direct contact between the waters of the lake and the underlying salt.
The uniqueness of this lake is reflected by several characteristics:
- Low level of human intervention;
- Possibly the greatest depth of any freshwater lake in Romania;
- The only lake in the Transylvanian Plateau where one can find plaur, (a kind of floating reeds) just like in the Danube Delta.

The lake is fed by streams and underground springs which ensure a stable water volume. Its’ surface occupies 26 hectares and the reeds extend for 120 hectares around the lake. Thus, Pike’s Lake and the adjacent reeds, which extend into the valleys of tributary rivers, form a complex of ecosystems, typical for wetlands.

In addition to pike, there are many other fish species, among which we can mention salmon, carp, Prussian carp, tench and common bream. The exact depth of the lake is unknown, but official estimates put it at 10 to 12 meters.

There are countless legends about this lake, most of them linked to the huge pikes caught here or mysterious monsters living at its bottom which swallow a diver each year.
If you love fishing and nature, Pike’s Lake is the right place to visit.

Information sources:
http://turistclujan.wordpress.com/tag/lacul-sacalaia;

http://medias71-72.ro/?p=1128;

http://simplis.wordpress.com/2009/08/06/lacul-stiucilor-sacalaia-cluj/;

http://www.pensiunealaculstiucii.ro/ro/zona/intro

Photo source:
http://www.panoramio.com

România poate pierde aproximativ 9 miliarde de euro în următorii 25 de ani, în lipsa unor măsuri ferme care să ducă la gestionarea durabilă şi eficientă a ariilor naturale din Munţii Carpaţi. La baza acestor măsuri stă adoptarea unui cadru legislativ adecvat pentru implementarea unor mecanisme coerente privind plata pentru serviciile ecosistemelor din ariile naturale.

Aceste estimări reprezintă concluziile studiului realizat în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munţii Carpaţi”, finanţat de Fondul Global de Mediu (GEF) şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) România şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în parteneriat cu WWF.

Analiza face pentru prima dată o evaluare comparativă a două sisteme de management al ariilor naturale protejate din Munţii Carpaţi şi demonstrează care este impactul economic al ariilor protejate asupra unor sectoare ale economiei – turism, ape minerale, resurse de apă, agricultură, silvicultură şi vânătoare – pe o perioadă de 25 de ani.

Utilizând date şi cifre de la nivelul a cinci parcuri pilot (Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Munţii Maramureşului, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Vânători-Neamţ), studiul arată că ariile naturale protejate reprezintă un bun economic important şi productiv, care asigură un flux intens de produse şi servicii valoroase din punct de vedere economic, care, prin aplicarea unui sistem de management sustenabil (SEM – Sustainable Ecosystem Management), pot genera resurse importante pentru dezvoltarea economică. Pe de altă parte, continuarea actualului sistem de gestionare a ariilor naturale protejate (BAU – Business as Usual) va duce la declinul iremediabil al biodiversităţii biologice şi la pierderea unor beneficii importante pentru economia ţării.

„Dorim astfel să punem la dispoziţia partenerilor noştri din guvern un instrument de lucru util care fundamentează necesitatea dezvoltării unor mecanisme de plată pentru serviciile ecosistemelor naturale, mecanisme propuse în cadrul amendamentelor legislative dezvoltate în cadrul proiectului.” a declarat Monica Moldovan, Director de Programe, UNDP România.

Pornind de la concluziile privind contribuţia pe care ecosistemele ariilor naturale protejate o pot avea la dezvoltarea economică şi la bunăstarea umană din România, în cadrul proiectului au fost formulate propuneri legislative care au ca scop stoparea declinului biodiversităţii, implementarea unor măsuri de gestionarea durabilă şi îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a ariilor protejate:

(i) acordarea statutului de „politică publică” pentru domeniul administrării ariilor naturale protejate;

(ii) crearea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;

(iii) introducerea unei linii bugetare distincte pentru Conservarea biodiversităţii şi administrarea ariilor naturale protejate în cadrul bugetului central al Ministerului Mediului;

(iv) alocarea de resurse financiare pentru finanțarea administrațiilor de parcuri naţionale şi naturale.

În scopul de a transmite impactul economic pozitiv al gestionării durabile a acestor zone protejate, în cadrul proiectului a fost lansată campania de comunicare „Pune preţ pe natură!”, al cărei mesaj principal îl constituie îndemnul de a preţui natura la adevărata ei valoare şi de a contribui la conservarea ei.

Tot în cadrul campaniei a fost lansat site-ul www.punepretpenatura.ro, care găzduieşte legislaţia în vigoare privind ariile protejate, dar şi soluţiile care ar putea aduce mai mulţi bani economiei naţionale.

Mulțumim pentru comunicatul de presă doamnei Cristina Bucureasa, GEF Projects Communication Assistant. 

Voi ce spuneți? Vești bune, vremuri schimbătoare în bine? Vom conștientiza cât de curând cât costă natura? Să nu o mai chelltuim iresponsabil, atunci!

DELTA OKAVANGOULUI, Botswana – cea mai mare deltă interioară din lume

Grandiosul fenomen ia naștere în dealurile de vest din Angola, unde mai multe izvoare se unesc în râul Kavango, care străbate Namibia și intră în Botswana, pentru a forma în Delta Okawango. Cu mult timp în urma, fluviul Okawango se vărsa într-un uriaș lac interior cu apa dulce, numit Lacul Magkadigadi. În urma procesului de încălzire globală, lacul a secat și s-a tranformat în câmpiile Magkadigadi de astăzi. Activitatea tectonică a întrerupt cursul râului și a format actuala deltă. Astfel, a apărut o rețea singulară de ape care susține un ecosistem bogat cu o varietate imensă de plante și animale.

La intrarea în Deșertul Kalahari, circa 95% din volumul acvatic se evaporă. În timpul sezonului ploios, delta acoperă o suprafață de 16.000 kilometri pătrați, iar în cel secetos, se restrânge pe 9.000 kilometri pătrați. Aici trăiesc 400 specii de păsări și peste 200.000 de mamifere mari, între care circa 30.000 de bivoli și elefanți africani.

DELTA RHONULUI, Franța

Fluviul Rhone se varsă în Marea Mediterană, alcătuind nu doar cea mai frumoasă deltă din Franța, ci una dintre cele mai bine protejate delte din întreaga lume. Întreaga regiune este, de fapt, inclusă în granițele Parcului Național Camargue, zonă protejată încă din anul 1970.

Rezervația acoperă o suprafață de 80.000 hectare, incluzând aici mlaștini, pășuni, păduri, dune de nisip și sărături. Este cea mai mare deltă din Europa occidentală. Regiunea este celebră pentru vremea aspră, cu peste 300 de zile pe an în care bate Mistralul, un vânt rece și uscat care vine din nord-vest peste întreaga Vale a Rhone-ului. O treime din suprafața deltei este strict protejată, accesul oamenilor fiind interzis cu desăvârșire. Asprele măsuri au fost luate în scopul salvării și conservării speciilor rare de plante și animale, precum și pentru menținerea ecosistemului local, care este foarte fragil. În restul teritoriului deltei, cu un permis special, sunt acceptate vânătoarea, agricultura și extracția sării.

Deși Camargue adăpostește o bogata biodiversitate, delta este renumita în întreaga lume pentru trei specii: o rasă de tauri negri mai mici și mai supli decât cei de coridă, frumoșii Cheval Camarguais, o rasă locală de cai albi, alături de cele peste 50.000 flamingo roz care poposesc în mlaștini în timpul lunilor de vară.

DELTA GANGELUI, India

Deși este cel mai sacru fluviu al hinduismului, nu este nici cel mai lung, nici cel mai puternic curs de apă din lume, însă delta sa deține recordul de cea mai mare și mai întinsă deltă de pe Terra. În afară de acest record, Delta Gangelui mai deține un impresionant record. Denumita Sunderband în dialectele locale, locul unde Gangele se varsă în Oceanul Indian adăpostește cea mai mare concentrație de tigri din lume. De asemenea, regiunea este considerată drept una dintre cele mai fertile de pe Pământ.

Delta este cuprinsă între râurile Hooghly și Meghna, de-a lungul Golfului Bengalului, pe teritoriile Indiei și Bangladesh-ului, având o lungime de circa 350 kilometri. Are formă tipică, triunghiulară și acoperă o suprafață totală de aproximativ 105.000 kilometri pătrați. Este compusă dintr-un labirint de cursuri de apă, mlaștini, mangrove, lacuri, aglomerări de sedimente și câmpii inundate. În ciuda riscurilor ridicate, cauzate de inundațiile musonice, cicloni și atacurile venite din partea tigrilor și crocodililor, un număr imens de oameni (între 125-143 de milioane) trăiesc în Sunderband.

Delta este situată într-o zonă tropicală, cu precipitații bogate, în sezonul ploios înregistrându-se până la 3.000 mm zilnic. Conform specialiștilor, aici trăiesc aproximativ 1.020 tigri bengalezi, specie protejată, aflată pe cale de dispariție. Anual, peste 30 de oameni sunt uciși de tigri, dar populația continuă să venereze tigrii, considerați drept gardienii divini ai deltei.

DELTA NILULUI, Egipt

Delta fluviului sacru al vechilor egipteni este cea mai cunoscută și mai studiată deltă din lume. Aceasta se întinde de la Alexandria până în Port Said, are o lungime totală de 240 de km de la est la vest și de 160 de km nord – sud, fiind separată de brațele Damietta și Rosetta. Din punct de vedere geomorfologic, Delta Nilului este considerată o “deltă arcuită”, datorită formei sale specifice. Din cauza construirii barajului de la Asswan, delta nu mai primește aportul anual de nutrienți și sedimente iar pământul câmpiilor inundabile este din ce în ce mai steril, în prezent, agricultorii fiind obligați să folosească cantități mari de fertilizatori chimici, ceea ce, evident, nu duce decât la poluare și răspândirea fenomenului de eutrofizare.

Delta Nilului este și astăzi, la fel ca în Antichitate, grânarul Egiptului și singura speranță pentru agricultura din acesta țară deșertică. Din acest motiv, jumătate din populația Egiptului, adică peste 80 de milioane de oameni, traiește în Delta Nilului. Aici crește nufărul de Nil și celebra trestie de papirus. Câteva sute de specii de păsări de apă iernează aici, printre care și cea mai mare concentrație de pescăruși pitici din lume. Alte specii de păsări des întâlnite sunt egretele, ibișii și stârcii. Tot aici trăiesc multe broaște țestoase, manguste și varani de Nil. În Antichitate se întâlneau și crocodili, hipopotami, elefanți, leoparzi și lei, dar, în prezent, toate aceste specii au dispărut de aici.

Cele mai ridicate temperaturi se înregistrează în luna august, când mercurul termometrelor urcă până la 48 grade. Delta Nilului se află în pericol de eroziune, deoarece în fiecare an dispar circa 50 kilometri pătrați din suprafața sa, ceea ce i-a facut pe specialiști să estimeze că în anul 2550, delta străvechilor faraoni va dispare cu desăvârșire.

DELTA VOLGĂI, Rusia

Volga este cel mai mare fluviu al Europei, deci este de înțeles ca acesta să se verse în Marea Caspică formând cu această ocazie o deltă imensă, lungă de circa 160 km. Cu toate că și aici zelul absurd al comuniștilor și-a lăsat amprenta, cei care au vizitat-o susțin că seamănă cu Delta Dunării, așa cum arăta aceasta acum 50-60 ani.

Este o deltă relativ nouă, care crește într-un ritm susținut. Dacă în anul 1880, acoperea o suprafață de doar 3.222 kilometri pătrați, astăzi magnifica Deltă a Volgăi se întinde pe 27.224 kilometri pătrați. Și în privința protecției, Delta Volgăi stă mult mai bine decât abuzata Delta Dunării. Paradisul vegetal de pe Volga a fost protejat încă din anul 1919, când aici a fost declarată Rezervația Astrahan.

La fel ca delta noastră, Delta Volgai este un important loc de popas și cuibărit pentru păsările de apă și cele de pradă. Cu toate că este celebră la nivel mondial pentru numeroasele specii de sturioni care încă abundă în apele sale, crapii și somnii compun majoritatea populației piscicole de la gurile de vărsare ale Volgăi. Între anii 1984-2001, delta a pierdut circa 277 kilometri pătrați de mlaștini, din pricina agriculturii excesive. În prezent, aici, toate activitățile agricole și industriale sunt interzise, autoritățile străduindu-se să găsească o soluție care să ducă la stoparea deșeurilor industriale și a fertilizanților aruncați în amonte. Fenomenele negative au dus recent la eutrofizarea apelor salmastre de la vărsarea în Marea Caspică.

DELTA MEKONGULUI, Vietnam

Vietnamezii o denumesc: dong bang song Cuu Long, adică Delta celor Noua Dragoni. Este o delta de dimensiuni mari, care acoperă în sezonul ploios o suprafață de 39.000 kilometri pătrați. Fiind o deltă situată într-o regiune joasă de coastă, Delta Mekong-ului este foarte ușor predispusă inundațiilor de proporții, cu toate că, în ultimii ani, s-a constatat că încălzirea globală și-a pus și aici amprenta, sub forma aridizării.

Datorită altitudinii foarte scăzute, specialiștii presupun că dacă anotimpurile ploioase vor continua cu aceeași intensitate, în anul 2030 întreaga deltă va fi inundată. Cele mai afectate provincii vor fi Ben Tre și Long An, circa 51%, respectiv 49% din suprafețele lor urmând să se afle la 1 metru sub ape. Descoperirile arheologice din siturile Oc Eo și Funan sugerează că delta a fost fundamentul creșterii și dezvoltării regatelor Funan. De-a lungul zbuciumatei istorii a Vietnamului, locuitorii săi s-au refugiat deseori în deltă, de unde lansau atacuri-fulger asupra invadatorilor.

Întreaga regiune este faimoasă pentru culturile sale de orez care produc aproape jumătate din cantitatea necesară Vietnamului pentru consumul intern – fapt care plasează Vietnamul pe locul doi, dupa Thailanda, pe lista producătorilor de orez, la nivel mondial. De fapt, Delta Mekongului produce singură mai mult orez decât Japonia și Corea de Sud la un loc. Pe lângă acest aspect, zona adăpostește o industrie piscicolă axată pe comercializarea peștilor din speciile basa, somnul Tra și diverse specii de creveți. Delta a fost declarată recent “Comoară Biologică”, un numar de peste 1.000 de noi specii de animale fiind descoperite aici în ultimii ani, incluzând o specie de șobolan sălbatic despre care lumea științifică credea că a dispărut.

DELTA FLUVIULUI YANGTZE, China

Fluviul Yangze este considerat leagănul culturii și civilizației chineze, iar delta sa a fost dintotdeauna principalul centru cultural și economic al Chinei. Delta în sine conține una dintre cele mai dens populate orașe din lume – metropola Shanghai, care are o densitate de 2.700 loc/km2. Dar, asupra deltei mitice a chinezilor pândește pericolul poluării: din cauza suprapopulării, a fabricilor, fermelor și orașelor, organizația internațională WWF a declarat că Delta Yangtze-ului a devenit, în ultimii ani, principalul factor poluator al Oceanului Pacific.

Delta beneficiază de un climat subtropical, cu temperaturi blânde. Aici se află cele mai fertile soluri din întreaga Chină, zona predominând în cultivarea orezului. Iazurile Qing Pu conțin cinci specii diferite de pești cu valoare economică ridicată, producând 29.000 de tone de pește anual. Principala temere a ecologiștilor și pescarilor chinezi este aceea că, la un moment dat, apele reziduale din orașe, fabrici și uzine se vor revărsa în lagunele create de om și în lacurile naturale, ducând la o catastrofă ecologică ireparabilă.

DELTA NIGERULUI, Nigeria

Este o deltă uriașă situată într-una dintre cele mai dens populate zone ale Africii. Se întinde pe o suprafață totală de peste 70.000 kilometri pătrați și ocupă 7.5% din suprafața Nigeriei. Delta este locuită de 31 de milioane de oameni din mai mult de 40 de grupuri etnice, majoritari fiind băștinașii Efik, Ibibo Annang, Oron, Ijaw, Youruba și Kalabari. Din nefericire, delta se află într-o zonă bogată în petrol, iar în momentul de față este devastată de poluare. Furturile și încălcarea flagrantă a drepturilor omului fac parte din realitatea zilnică. Luptele și razbunările între clanurile care se confruntă pentru stăpânirea tuturor resurselor deltei continuă și în prezent, nestingherite de autorități.

Vegetația deltei Nigerului este caracterizată de păduri lacustre, iar fauna este variată. Aici trăiesc încă specii periclitate în Africa, precum elefanți, cimpanzei, maimuțe guenon, antilope duiker, cimpanzei și hipopotamul pigmeu. La fața locului nu există însă nici cea mai mică formă de protecție a naturii, iar în cele câteva petice de teren declarate rezervații despăduririle continuă.

Cu toate acestea, pe lângă diminuarea alarmantă a pestilor și a lemnului din deltă, populația umană crește continuu, specialiștii estimând că tendința va continua până când dezastrul ecologic va fi total, iar oamenii nu vor mai găsi pește sau lemn; doar că atunci va fi prea târziu pentru delta ajunsă într-un punct fără întoarcere, în care autorefacerea ecosistemului nu va mai fi posibilă. Experții estimează că Delta Nigerului va fi astfel prima deltă din lume distrusă în totalitate și în exclusivitate de activitățile omului.

DELTA FLUVIULUI LENA, Rusia

În nordul Siberiei, la vărsarea în Oceanul Arctic, există o deltă neobișnuită și extrem de interesantă prin toate particularitățile sale. Aflată în nordul extrem și fiind putin afectată de activitatile umane, delta prin care se varsă fluviul Lena, adăpostește o lume secretă, puțin studiată, un paradis rămas în mare parte intact.

Lena este unul dintre cele mai mari fluvii ale Terrei, precum și unul dintre puținele fluvii al cărui curs de apă este orientat spre nord. Izvorăște dintr-un mic lac din sudul Rusiei și se întinde pe o lungime de 4.400 kilometri. Malurile sale sunt mărginite de păduri nesfârșite, meandre fluviale și coline stâncoase. Întreaga regiune a deltei se află timp de 7 luni sub imperiul iernii arctice, primăvara transformând această deltă de tundre, în mlaștini fertile.

Delta Lenei este de o importanta capitală pentru clima globală. Fără fluviul Lena, Marea Laptev, în care se varsă acesta, nu și-ar putea îndeplini funcția termorelgatoare. Pe timpul iernii, apele dulci strânse de Marea Laptev, putin adâncă, se transforma în uriașe blocuri de gheață ce se răspândesc în Oceanul Arctic. Blocurile se topesc în câțiva ani, iar întregul proces menține stabilă temperatura Oceanului Planetar și circulația curenților marini prin nordul planetei. Fauna ornitologică este deosebit de bogată aici, fiind compusă din diferite specii de lebede, fundaci, ploieri, gâște, pescăruși, șoimi și bufnițe polare. În anul 1995, autoritățile de la Moscova au decis crearea unei rezervații care să includă cea mai mare parte a deltei.

DELTA AMAZONULUI, Brazilia

Amazonul are peste 1000 de afluenţi, dintre care 15 au lungimea de peste 1500 km fiecare, iar doi dintre ei sunt mai lungi decât Dunărea, având peste 3000 km. Astfel, afluentul Madeira are 3379km şi este cel mai lung afluent de pe glob. Lăţimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos şi 5 km către Manaus, iar adâncimea apei este între 20 şi 50 m, pe alocuri chiar 80 m. Lăţimea apei în cursul inferior este intre 15 şi 20 km, iar înainte de delta, între 80 şi 150 km, dar adâncimea apelor scade la 20-25 m. După alte surse, lăţimea cursului ar fi de 11 km la intrarea în estuar şi aproape 300 km în sectorul terminal al estuarului.

Ansamblul gurilor Amazonului corespunde unei delte în care fluviul se desparte in multe braţe, ce delimitează numeroase insule, printre care şi Marajo, cea mai mare insulă fluvială înconjurată de ape dulci.

Datorită marilor cantităţi de aluviuni, delta amazoniană este într-o continuă schimbare. Este o deltă de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 km pătraţi). Această deltă este limitată la nord-vest de braţul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de braţul Para în care se varsă apele râului Tocantins.

DELTA DUNĂRII, România

Este a doua deltă ca mărime din Europa, iar specialiștii susțin că este și cea mai bine conservată. Cea mai mare parte a Deltei Dunarii se afla în Județul Tulcea, iar partea sa de nord din brațul Chilia aparține Ucrainei. Suprafața totală a Deltei Dunării este de 4.152 kilometri pătrați, dintre care România deține 3.446 kilometri pătrați.

Din punct de vedere geomorfologic, este o câmpie joasă aluvională, acoperită de mlaștini și ape. Este alcătuită dintr-o încrengătură de canale, lacuri, plauri, dune, păduri și smârcuri care comunică între ele. Cel mai mare lac este Dranov, cu o suprafață de 27,1 kilometri pătrați. Clima de aici este continental-marină, delta fiind cea mai secetoasă și însorită parte din România. Clima este influențată puternic de vânturile din Câmpia Rusă, care produc furtuni frecvente, mai ales primăvara și toamna.

Delta Dunarii circumscrie ecosistemul cu cele mai multe specii de păsări din Europa, pe timpul verii întâlnindu-se aici peste 320 de specii, dintre care 166 cuibăresc în deltă, iar 159 sunt migratoare. Pe timp de iarnă, peste 1 milion de gâște sălbatice, lebede, lișițe și rațe poposesc între stufuri. În deltă trăiesc aproximativ 20.000 de localnici, dintre care 4.600 în orașul port Sulina. Zona are cea mai mică densitate umană din România, aici fiind întâlnite doar 27 de sate.

Întregul ecosistem deltaic al Dunării a fost declarat Rezervație a Biosferei și sit UNESCO încă din anul 1991, dar, cu toate acestea, distrugerea și poluarea continuă nestingherite. Lipsa unor mecanisme eficiente de protecție și a unor amenzi pe măsură fac ca poluarea Dunării din amonte, concesionările private ale luciurilor de apă, construcțiile ilegale, cursele cu șalupe de mare viteză care deranjează păsările, braconajul fără limită, arderea haotică a suprafețelor de stuf, să rămână principalele și gravele probleme încă nesoluționate ale Deltei Dunării.

Sursa info: Travel.descopera, anidescoala, wikipedia

Surse foto: trilulilu, turism.bzi, zooland, greenly, travel.descopera, toxel, commons.wikimedia, parstimes, gorj-domino, mediafax, arctic-predators, awi, tinas, plaja, ecodeltafishing, kootation, dimensionsinfo, paxgaea, anidescoala

Rezervația marină 2 Mai – Vama Veche este o rezervație naturală amplasată în sudul litoralului românesc, între localitatea 2 Mai și Vama Veche, acoperind o suprafață de cca 5.000 ha, de-a lungul a 7 km de coastă, întinzându-se de la linia coastei și până la izobata de 40 m. Scopul principal pentru care a fost înfiinţată această rezervaţie este cel de conservare a biodiversităţii marine.

Rezervaţia este compusă din două zone: cea strict-protejată, destinată exclusiv cercetării științifice, cu o suprafață de 3.150 ha, respectiv cea de siguranță și protecție, care se desfăşoară în jurul celei stricte, pe o suprafaţă de 1.850 ha.

Conform regulamentului rezervaţiei, activităţile permise în aceste zone sunt:

În zona A:

- desfăşurarea activităţii Serviciului Salvamar;

- navigaţia, oprirea şi ancorarea navelor Custodelui, Poliţiei de Frontieră şi Marinei Militare aflate în misiune, precum şi a celor cu misiuni de salvare;

- cercetarea ştiinţifică şi activitatea de monitoring.

În zona B, sunt permise toate activităţile specifice zonei A, precum şi următoarele activităţi:

- pescuitul tradiţional/de subzistenţă al localnicilor, cu anumite tipuri de unelte. Este interzisă recoltarea nevertebratelor;

- libera navigaţie a ambarcaţiunilor pescăreşti tradiţionale, numai cu vâsle, vele sau  motor electric;

- îmbăierea şi înotul, numai în perimetrul plajelor amenajate, în punctele Vama Veche şi 2 Mai;

- navigaţia ambarcaţiunilor de agrement, de cel mult 12 m lungime, numai cu vâsle, vele,  motor electric sau hidrobiciclete, pescuitul sportiv, activităţile subacvatice şi cele educaţionale.

Ce protejează Rezervaţia Vama Veche?

Pe scurt, peste 250 specii de floră și faună marină. Pe lângă sute de specii de alge şi 12 grupe de zooplancton, aici se găsesc 117 specii de peşti, dintre care 82 au fost considerate, în anul 2003, rare sau vulnerabile. Cu toate acestea, 16 specii considerate aproape extincte au fost identificate din nou în anul 2003.  În ceea ce priveşte mamiferele marine, se semnalează prezenţa celor 3 trei specii de delfini din Marea Neagră: Delphinus delphis ssp. ponticus, ursiops truncatus ssp. ponticus  (Familia Delphinidae) şi  Phocoena phocoena ssp. relicta (Familia Phocoenidae).

Pe lângă această diversitate specifică importantă, în rezervație se găsesc aproape toate tipurile de habitate marine prezente la litoralul românesc (17 tipuri, detalii aici).

Începând cu 11 iunie 2004, Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” Constanţa (INCDM) i-a fost încredinţată custodia ariei protejate “Acvatoriul litoral marin 2 Mai – Vama Veche” de către Agenţia de Protecţie a Mediului Constanţa.

Pe lângă activităţile specifice unei astfel de zone protejate, INCDM a reuşit să atragă cel puţin publicul tânăr de partea sa, în eforturile de conservare, prin activităţi de tipul înfiinţării unui club al prietenilor Rezervaţiei, numit Clubul “Junior Ranger”. Lucru cu atât mai important cu cât locuitorii comunei Limanu (Vama Veche, 2 Mai, Limanu şi Hagieni) – şi mai ales activităţile acestora – pot constitui factori de risc în bunul mers al activităţilor de conservare şi protecţie.

Nu se întâmpla adesea să avem o arie protejată…la picioare. Aşadar profitaţi de weekendul în Vamă, dar nu uitaţi unde vă aflaţi.

Surse info: http://www.rmri.ro/VV2M/plan_management_rezervatie.pdf, http://2maidurankulak.marenostrum.ro/ro-rezervatia.php, http://www.rmri.ro/VV2M/, http://ro.wikipedia.org/wiki/Vama_Veche_-_2_Mai_%28Acvatoriul_litoral_marin%29, http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/zona_costiera/rezervatie.htm

Surse foto: http://www.infopensiuni.ro/cazare-2-mai/obiective-turistice-2-mai/rezervatia-naturala-acvatoriul-litoral-marin-vama_4190/poza-4190_1.jpg, http://sdeals.machteamsoft.ro/teamdeals/pictures/deals/905/5905/deal-v1341396862.jpg, http://2maidurankulak.marenostrum.ro/images/rezervatie-poza-1.jpg, http://ecomareaneagra.files.wordpress.com/2010/08/delfinul-comun-delphinus-delphis.jpg

Timp de 60 de ani, specia, cunoscută la ea acasă (în special SUA) sub numele de Ivory-billed Woodpecker, a fost considerată ca extincta din sălbăticie, întrucât nici un individ din această specie (cu o populaţie oricum extrem de redusă) nu a mai fost văzut din 1944. Începând cu 2004, însă, a fost raportată existenţa acestei păsări în mai multe zone din Arkansas, Florida şi Louisiana, pe baza câtorva zeci de înregistrări video şi audio, îndelung analizate de specialişti. Populaţia, în scădere, este estimată la nu mai mult de 50 de indivizi, în statele mai sus menţionate şi în Cuba. Astfel, specia a revenit la statutul de Critically Endangered, ceea ce echivalează practic cu o revenire (din punct de vedere ştiinţific) la viaţă.

Principala cauză a dispariţiei: despăduririle

Habitatul ciocanitoarei cu ciocul de fildes

Despăduririle şi defrişările pentru a lăsa loc câmpurilor agricole (orez, bumbac, soia) reprezintă cauzele principale ale declinului speciei, precum şi ale restrângerii teritoriului acesteia, fiind şi motivul decimării populaţiei până la extincţie. În Arkansas, de exemplu, unele departamente aflate de-a lungul fluviului Mississippi au un procent de împădurire de numai 4%. Regiunea Big Woods din bazinul Mississippi, unde a fost realizată prima observaţie în 2004, este zonă protejată, în care gradul de împădurire este mult superior. Cu o suprafaţă de 550.000 de acri (223.000 hectare, deci cam de 10 ori suprafaţa Bucureştiului), reprezintă unul dintre cele mai mari coridoare de bottomland hardwood forest (un tip de pădure de mlaştină) din delta fluviului; acest tip de pădure este caracterizat prin inundarea periodică a substratului, solul fiind adesea saturat în apă. Conform nature.org, regiunea este una dintre cele mai productive şi diversificate din punct de vedere biologic la nivel mondial, în special datorită faptului că, fiind arie protejată, pădurea a rămas practic intactă de sute de ani, constituind un veritabil adăpost pentru – între altele – cele peste 250 de specii de păsări care trăiesc aici.

Acţiuni de conservare

Redescoperirea ciocănitoarei cu ciocul de fildeş a fost comparată cu „găsirea lui Elvis”, fapt exploatat, de altfel, de turismul local, astfel încât au fost luate măsuri importante de conservare. În principiu, dacă sunt găsite zone de cuibărit, acestea sunt plasate imediat sub protecţie strictă. Pădurile din zonele mlăştinoase, cu arbori de mari dimensiuni, atât de necesari pentru supravieţuirea acestei păsări, sunt practic neatinse, iar tot mai multe astfel de zone sunt sau urmează a fi puse sub protecţie.  Pasionaţii de ornitologie sunt îndrumaţi să caute acest „Elvis al păsărilor”, sporind astfel dovezile care sprijină existenţa sa şi, aşadar, concretizarea acţiunilor de conservare.

Surse info: http://ivory-billedwoodpecker1.blogspot.fr/2012/03/woody-woodpecker.html, http://www.iucnredlist.org/details/100600719/0, http://www.encyclopediaofarkansas.net/encyclopedia/entry-detail.aspx?entryID=6467, http://www.fws.gov/arkansas-es/BigWoodsBirding/midmap.html, http://www.nature.org/ourinitiatives/regions/northamerica/unitedstates/arkansas/placesweprotect/big-woods-ecological-significance-and-threats.xml, http://news.nationalgeographic.com/news/2005/04/0428_050428_extinctwoodpecker.html

Surse foto: http://2.bp.blogspot.com/-LK2GHLGlgEw/T2ueVsEBSvI/AAAAAAAAAEY/1v_XUWMO0Jk/s1600/elusive-ivory.jpg, http://farm5.static.flickr.com/4137/4818463456_f49623a576.jpg

Numele lacului este destul de sugestiv, acesta fiind recunoscut pentru populațiile mari de știucă, aici înregistrându-se cele mai mari capturi. Localnicii susțin că lacul s-ar fi format, paradoxal, în urma prăbușirii unei mine de sare. În prezent, apele sale sunt dulci datorită colmatării cu aluviuni aduse de pe versanți și depunerii sedimentelor de natură organică ce împiedică apa să vină în contact cu sarea.

Unicitatea lacului este dată de câteva caracteristici:

-          gradul redus al intervenției umane;

-          cea mai mare adâncime a unui lac natural de apă dulce din țară;

-          singurul lac interior din Câmpia Transilvaniei pe care se dezvoltă plauri (formațiuni de stuf plutitor), la fel ca în Delta Dunării.

Lacul este alimentat de pâraie și numeroase izvoare care-i asigură un volum de apă relativ constant. Luciul apei ocupă o suprafață de 26 ha, iar stufărișul din jur se întinde pe 120 ha. Astfel, lacul împreună cu stufărișul ce îl înconjoară și cel dezvoltat pe văile afluente constituie un complex de ecosisteme caracteristice zonelor umede.

În afară de știucă, lacul oferă o gamă variată de pește, dintre care cele mai importante specii sunt: somonul, carasul, crapul, linul, plătica. Adâncimea exactă a lacului nu se cunoaște, însă oficial se spune că are în jur de 10 – 12 metri.

Sunt multe legende despre acest lac, în special cele legate de capturile uriașe sau de existența unui sat pe fundul lacului, care „înghițea” în fiecare an câte un scafandru.

Dacă sunteți pasionat de pescuit sau iubitor al naturii, Lacul Știucii este un loc potrivit pentru dvs.

Sursa info:

http://turistclujan.wordpress.com/tag/lacul-sacalaia/, http://medias71-72.ro/?p=1128, http://simplis.wordpress.com/2009/08/06/lacul-stiucilor-sacalaia-cluj/, http://www.pensiunealaculstiucii.ro/ro/zona/intro

Sursa foto:

http://www.panoramio.com