Trezirea conștiinței mele a avut loc – sau are loc, deoarece este un proces – o data cu conștientizarea cantității de deșeuri pe care o produc. În clădirea in care locuiesc, deșeurile pot fi depuse în 2 containere: de reciclat și toate celelalte. Am obiceiul de a recicla sticlele de orice fel, precum și hârtia. Sticlele rămân în bucătărie pana când ajung sa le cobor la container, iar hârtia se strânge pe un colt de birou.

Recent, a ajuns in casă o cutie de carton, un ambalaj, care s-a dovedit mai important decât credeam. Am decis sa o folosesc drept container pentru ceea ce trebuie reciclat. Am pus-o langa cosul de gunoi, așadar de fiecare dată când mergeam să arunc ceva, aveam efectiv sub ochi o alegere de făcut. Și atunci am realizat că o serie întreagă de ambalaje nu erau reciclate: cerculețele de securitate de la sticlele de plastic, etichete, mici resturi din plastic sau metal. Toate mergeau la gunoi pentru că nu aveau un loc al lor la mine in casă. Având un spatiu special dedicat acestei activități, care are și beneficiul de a fi ușor de transportat, a dus la o creștere a vizibilității, și deci a responsabilității mele de a face alegerea corecta.

Dar a dus și la conștientizarea cantității incredibile de ambalaje care rămâne de pe urma consumului meu. În 4 zile, am golit cutia de două ori.

Problema este, deci, împărțită în două: prima parte apare atunci când, in magazin, nu gândesc la ce rămâne de pe urma cumpărăturilor mele. Și mă regăsesc atunci cu o mulțime de ambalaje care trebuie date mai departe, într-o formă sau alta, dintre care multe, foarte multe nu pot fi reciclate in orasul in care stau. A doua parte apare atunci când locuința mea …sau obiceiul meu nu sunt adaptate pentru aceasta, iar rezultatul este că multe din obiectele care pot fi reciclate ajung la gunoi, împreună cu resturile nereciclabile.

În timp ce rumegam la aceasta concluzie, s-a întâmplat să dau peste un video cu titlul “I want you to stop recycling“: vreau sa nu mai reciclezi. Intrigant. Îl privesc si îmi dau seama că sfatul este, într-adevăr, foarte pertinent. Dacă ai ce sa reciclezi, problema exista deja. Am văzut-o și eu când am început utilizarea cutiei mele. Mult mai eficient (a se citi verde, responsabil, ieftin, inteligent…) este sa nu ajungi acolo. Nu cumpăra obiectul respectiv dacă e ambalat sau supra-ambalat. Nu accepta punga aia de plastic. Știi unde o să ajungă. Chiar daca iti spui “lasă, o folosesc alta data”. Știi că nu e așa și că nu va face decât să umple faimoasa punga cu pungi din bucătărie. Care va ajunge, până la urmă, la gunoi, pentru că pungile de plastic nu se pot recicla (cu usurinta, asadar multe dintre sistemele de gestiune a deseurilor din orase nu le accepta in containerele de reciclare). Nu îți lua cafea in pahar de plastic. Nu o sa fie reciclat, o să ajungă într-o groapă de gunoi. Ai atâtea căni in dulap, nu e una și pentru dus la birou? Nu îți fie teama sa refuzi un pai, un ambalaj, o broșură, un catalog. Ai nevoie de ele, cu adevărat? Dacă ai de ales intre același produs care vine într-un recipient reciclabil si unul nereciclabil, nu sta pe gânduri. Deși poate costa un pic mai mult.

Și aici intervine o (ultima) întrebare: știm ce se reciclează și ce nu?

In majoritatea localităților (in care se colectează selectiv), administrația pune la dispozitia populației containere pentru deșeuri menajere, plastic și metal (galben), hartie (albastru) și sticlă (verde). Daca aveți șansa de a locui in Brașov, București, Călărași sau Ploiești, puteti găsi informatii precise pe harta reciclarii. Pentru cateva alte orase sau județe, puteți găsi informatiile pe internet : Bistrita Nasaud, Arges, Cluj. Atenție in mod deosebit la ce puneți in containerul de reciclare pentru plastic : există diferite feluri de plastic, fiecare necesitand un proces diferit de reciclare. Nu toate firmele de reciclare acceptă toate tipurile.

Sunt foarte, foarte multe lucruri pe care le putem face. Este important să facem un prim pas, oricat de mic ar fi, iar asta nu ne obligă sa ne dam peste cap viața. Am prieteni care au cumpărat un aparat de compost cu viermi, deoarece stau in apartament și nu au unde composta. (Până la urmă, viermii au murit. De reîncercat). O cunoștință a spus că își va tine resturile menajere pe balcon și că la sfârșit de săptămână le va duce într-o grădină pentru compostare (iată o idee bună și pentru București, unde nu cred că există așa ceva). O alta, tot într-un apartament, își deshidrateaza resturile de legume in cuptor și le duce o data pe luna la țară. Alt cuplu din zona merge la magazin cu pungi de cârpă și borcane și se aprovizioneaza de la produsele in vrac. Singurul deșeu pe care îl produc în urma cumpărăturilor este bonul de casă. Și acesta este reciclabil.

Sursa foto.

Primul eveniment inter-regional din cadrul proiectului BIOREGIO a fost organizat la sfârşitul lunii aprilie în Finlanda, cu ocazia căruia a fost vizitată Lahti, capitala regiunii  Päijät-Häme, deschizător de drumuri în valorificarea deşeurilor în cadrul unui sistem integrat de gestionare.

Gestionarea deșeurilor din regiunea Päijät-Häme se realizează pe baza unui parteneriat public privat, autoritățile regionale asigurând colectarea selectivă a deșeurilor, diferitele categorii fiind apoi preluate de întreprinderi private care asigură sortarea, prelucrarea și valorificarea acestora, astfel încât la nivelul regiunii doar 5% din cantitatea totală de deșeuri ajunge la groapa de gunoi, restul fiind valorificate prin recuperarea materiilor prime sau energetic. Această performanță a fost obținută printr-o serie de reglementări legislative referitoare la sortarea deșeurilor la sursă, precum și prin asigurarea infrastructurii necesare aplicării acestora.

Este impresionantă platforma Kujala Waste Center, având o suprafață de 70 ha, care funcţionează pe principiul simbiozei industriale, prin realizarea de parteneriate, care să conducă la valorificarea optimă a diferitelor fracțiuni de deșeuri. În plus, deşeurile mixte ce nu pot fi reciclate sunt utilizate pentru obţinerea de energie termică şi electrică, biocombustibili, ferilizanţi pentru agricultură, materiale de construcţie ş.a., deşeurile devenind astfel generatoare de profit.

În Finlanda există reguli stricte de sortare a deşeurilor: sticlă, metal, carton, hârtie, deşeuri biodegradabile, deşeuri producătoare de energie şi deşeuri mixte.

Pe platformă sunt colectate aproximativ 200.000 de tone de deşeuri care provin de la gospodăriile casnice şi de la micii producători, deservind cca. 200.000 de locuitori şi 13.000 de întreprinderi.

Deşeurile sunt colectate, cântărite şi depozitate în containere speciale pentru fiecare tip de deşeu.

De aici, sticla, metalul, cartonul şi hârtia sunt trimise la reciclare, obţinându-se produse şi materiale noi.

Deşeurile biodegradabile sunt dirijate către instalaţii de biogaz, de la care nămolul de fermentare (digestat) poate fi folosit ca atare sau prelucrat la fertilizarea suprafeţelor agricole.  Biogazul poate fi utilizat direct cu scopul de a produce căldură concomitent cu generarea de electricitate (combined heat and power generation CHP). Purificat (imbunătăţit) biogazul poate fi folosit drept combustibil pentru vehicule adaptate în acest scop sau injectat în reţeaua de gaz metan.   

Deşeurile de lemn şi deşeurile din plastic nereciclabile sunt trimise la instalaţia de mărunţire şi îndepărtare a metalelor în vederea obţinerii de combustibil pentru centrale termo-electrice.

Pe platformă funcţionează o staţie ultramodernă de sortare mecanică a deşeurilor mixte, care separă deşeurile reciclabile (plastic, carton, lemn şi metal) de deşeurile din construcţii în amestec cu cele generatoare de energie. Aici sunt procesate cca 66.000 tone de deşeuri /an.

Tot pe platformă există o instalaţie care procesează mecanic nămolurile şi deşeurile fluide, separând materialul solid, şi o zonă destinată solurilor contaminate care sunt cernute, după care se stabilizează şi se compactizează într-o formă netoxică pentru a fi utilizate ca terasament sau prim strat la depozitele de deşeuri.

Deşeurile de carton asfaltat de la acoperişuri sunt şi ele reciclate, mărunţite şi utilizate la obţinerea asfaltului în locul bitumului.

Comisia Europeana a demarat de curând  proceduri de infringement împotriva României pentru nerespectarea normelor UE privind gestionarea şi prevenirea generării de deşeuri. Dacă ne referim numai la deşeurile menajere, în România, la ora actuală, 97% ajung la groapa de gunoi, iar ţara noastră ar putea primi din 2020 penalizări de circa 500.000 euro pe zi dacă nu reduce acest procentaj sub 50%.

Prin adoptarea tehnologiilor menționate mai sus, deșeurile nu numai că nu vor mai genera probleme de mediu și amenzi pentru nerespectarea legislației comunitare, dar vor putea contribui la dezvoltarea durabilă a economiei locale și la reducerea consumului de combustibili fosili, prin generarea de energie termică și electrică.

Proiectul BIOREGIO este Finanțat de Uniunea Europeana prin Fondul European de Dezvoltare Regionala, programul INTERREG EUROPE.

Surse foto:

Autor: Ana Maria Popilian

Această afirmaţie este deosebit de importantă în ceea ce priveşte subiectul schimbărilor climatice şi a mediului. În condiţiile în care 97% dintre cercetători sunt de acord că schimbările climatice reprezintă un fapt, exista încă mulţi sceptici. De exemplu, un sfert dintre americani considera că acestea nu reprezintă un fenomen real, motivându-şi punctul de vedere cu argumente ce variază de la « vremea încă este rece » (33%) până la « Dumnezeu controlează vremea » (2%). Aceste date provin dintr-un studiu care poate fi consultat aici.

În aceste condiţii, educaţia de mediu şi legată de schimbările climatice este un element esenţial, pentru a asigura nu numai transferul de cunoştinţe corecte, ci şi pentru că oamenii informaţi pot lua deciziile informate cu privire la acest subiect care nu suporta întârzieri inutile.

Pentru a pleca de la zero, haideţi să ne reamintim despre ce este vorba. Aşa cum ştim, oamenii exercită o influență tot mai mare asupra climei și asupra temperaturii Pământului, prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor tropicale și creșterea animalelor. Aceste activități generează cantități enorme de gaze cu efect de seră, care se adaugă celor deja prezente în mod natural în atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră și la încălzirea globală – aşadar, la schimbările climatice. Efectele fenomenului sunt vizibile: temperaturile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creștere.

Oamenii de ştiinţă au analizat patternurile climatice din ultima sută de ani şi au ajuns la concluzia că schimbările remarcate sunt rezultate ale influentei societăţii umane. Instituţiile şi organizaţiile publice au reacţionat: pentru a preveni efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice, țările semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la suprafață la mai puțin de 2 °C față de perioada preindustrială, cercetătorii fiind de părere că acesta este pragul maxim la care schimbările climatice ar fi gestionabile. Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să atingă punctul culminant cât mai curând posibil și apoi să scadă rapid. Până în 2050, emisiile globale ar trebui să fie reduse cu 50 % comparativ cu nivelurile din 1990, iar înainte de sfârșitul secolului să se atingă neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Un pas suplimentar în această direcţie a fost făcut cu ocazia semnării acordului de la Paris la sfârşitul anului 2016, care îşi doreşte să întărească răspunsul global cu privire la schimbările climatice. Semnatarii se angajează să ia măsuri la nivel naţional pentru a asigura emisii mai reduse de CO2 şi pentru a se implica în mod real în limitarea impactului uman asupra climatului.

Dar care sunt măsurile pe care le putem lua, fiecare dintre noi?

-      Să fim atenţi la cât şi cum consumăm! De la utilizarea panourilor solare până la shimbarea becurilor incandescente cu becuri LED, putem diminua nevoia de energie electrică, a cărei sursa principală este cărbunele (42%).

-      Atenţie la ce punem în farfurie! Consumul alimentar poate avea o mulţime de efecte la scări diferite: de exemplu, consumul local evita nevoia de transport; industria cărnii şi a produselor lactate este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră – aşadar de ce să nu ne propunem cel puţin o „masă eco” pe zi ?; să nu uităm că mâncărurile procesate au, la rândul lor, efecte negative asupra calităţii mediului.

-      RRR – reciclare, reutilizare, recuperare. De ce? Pentru că depozitele de deşeuri produc metan, iar acesta este un gaz cu efect de seră. Să încercăm să cumpărăm produse ambalate cât mai puţin, să reciclam ce putem recicla şi, dacă este posibil, să compostăm resturile menajere: nu numai că vom diminua cantitatea de deşeuri din depozit, ne vom putea hrăni plantele cu un îngrăşământ natural.

-      Atenţie la cum vă deplasaţi! Transportul reprezintă una dintre sursele principale de încărcare cu CO2 din zonele urbane. Folosiţi transportul în comun, bicicletele sau mergeţi pe jos cât de des se poate: este important nu doar pentru mediu, ci şi pentru sănătatea voastră.

Aveţi alte sfaturi şi sugestii pentru cititorii Greenly? Le aşteptăm în comentarii.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Surse foto: 1, 2.

Materiale necesare:

- o cutie de bomboane sau un capac de la o cutie pantofi
- capace de la sticle de PET (diferite mărimi și culori)
- nasturi, resturi de hârtie
- sfoară
- foarfece
- lipici
- creion

Pasul 1. Se desfac marginile lipite ale cutiei de bomboane/ capacului de la cutia de pantofi.

Pasul 2. Se lipesc între ele colțurile marginilor, pentru a asigura rigiditatea ramei.

Pasul 3.  Cu foarfeca se fac orificii de-a lungul laturii de sus a cutiei (așezată format landscape/ peisaj), la aprox. 2 cm una față de cealaltă.

Pasul 4. Se trasează conturul unui dreptunghi in interiorul cutiei, după care se decupează.

Pasul 5. Din dreptunghiul rămas la pasul anterior se decupează peștișori de diferite forme și mărimi.

Pasul 6. Pe figurinele obținute se lipesc capace, câte unul pe fiecare față.

Pasul 7.  Fiecare figurină se decorează pe ambele fețe, după plac (refolosind materiale vechi: nasturi, fâșii de hârtie rămase de la alte proiecte, buline de hârtie rezultate în urma perforării etc.)

Pasul 8. Figurinele se găuresc în partea superioară cu ajutorul unui ac gros sau cu perforatorul și se leagă de rama de carton, trecând sfoara prin orificiile obținute la pasul 3.

Acvariul ECO este gata! Când te plictisești de o față, îl poți întoarce pe cealaltă parte!

Produs realizat de către Diana Lemnaru, echipa Infinit-Edu.

Unul exemplu este Echipa Infinit-Edu, formată din studenți sau foști studenți ai Facultății de Geografie (Universitatea din București), incluzând membri ai revistei Greenly și ai Asociației Studenților Geografi.

Școlile implicate, în ordine cronoligică, au fost:

- Colegiul Național “Emil Racoviță”, București

- Școala Genrală nr. 3, Pucioasa

- Liceul Teoretic “Andy Endre”, București

- Școala Gimnazială nr. 148 ”George Călinescu”, București

- Școala Gimnazială nr. 131, București

Activitățile au avut, evident, specific ECO! Vedetele produselor rezultate din deșeuri au fost RoboCăpăcioșii, dar și PET-Rachetele! Jocul Memoriei și florile din ziare și suluri de hârtie au fost, de asemenea, îndrăgite!

Și, cum o imagine valorează cât o mie de cuvinte, vă prezentăm câteva fotografii din sutele de imagini surprinse în timpul acestei săptămâni Verzi.

Mulțumiri voluntarilor:

- Alexandra Hristea

- Alexandru Ichim

- Alexandru Mihai Nae

- Alina Păcuraru

- Ana Trifescu

- Andreea Găleată

- Cătălina Ioana Stroe

- Cristiana- Sînziana Buliga

- Georgiana Gașpar

- Florin Unguroiu

- Ioana Stoicescu

- Irina Năstase

- Karina Andreea Gruia

- Maria Ispas

- Mihaela Hîncu

- Nicoleta Țane

- Nina Margareta Gropoșilă

- Oana- Roxana Ion

- Olivia Stoicu

- Patricia Todor

- Teodor Tobolcea

- Valentin Băcilă

Parteneri: Greenly Magazine, Universitatea din București- Facultatea de Geografie, Asociația Studenților Geografi, Infinit-Edu, Carpatcement

Editia de anul acesta se va desfasura intre 3 si 5 iunie 2014 si va avea ca tema principala Economia circulara, eficienta resurselor si deseurile. 

DE RETINUT : Participarea la conferinta este deschisa publicului si este gratuita. Exista si o serie de evenimente conexe ce au loc in intreaga Uniune Europeana. Atat pentru acestea, cat si pentru evenimentul principal ce se va desfasura la Bruxelles, va puteti inscrie pe site. Tot acolo veti gasi si programul evenimentelor.

Ce este economia circulara ?

Termenul de economie circulara face referire la necesitatea de a reintroduce in circuit produsele utilizate, fie ca vorbim despre elemente naturale (nutrienti biologici, de exemplu, care trebuie sa reintre in biosfera), fie despre materiale si produse tehnice, care trebuie sa fie transformate, utilizate si utilizabile pe termen lung. De asemenea, economia circulara se concentreaza si pe managementul deseurilor, totul pentru a profita de resurse in mod eficient.

Logica “standard” a produselor  sau viata unui produs, asa cu, a fost gandita initial, este una lineara si merge de la procesul de fabricatie, la utilizare, iar apoi la indepartare (reducerea produsului la stadiul de deseu). Acest concept, alaturat economiei de piata consumeriste, duce automat la o productie ridicata, bazata pe resurse naturale, o viata a produsului limitata, pentru a incuraja consumul si, in final, la o cantitate din ce in  ce mai mare de deseuri si poluare. Problemele acestui sistem sunt evidente, ceea ce a adus in prim plan necesitatea de a schimba viziunea producatorilor asupra procesului de productie. A fost primul pas in gandirea economiei circulare, numit sustenabilitatea industriala, concept propus in anii 70 de catre Walter R. Stahler.

Ideile de baza ale acestui concept se bazeaza pe o deschidere catre lumea si catre procesele naturale: circuitul nutrientilor, obtinut prin compostare, reciclarea si reutilizarea materialelor, versatilitatea obiectelor, care pot fi folosite in moduri diverse, utilizarea surselor de energie verde, inepuizabila si, poate inainte de toate, o gandire sistemica si o cunoastere a proprietatilor acestuia.

Un proces de productie si consum bazat pe refolosire si care se integreaza in mod logic si coerent in circuitele naturale are o multime de beneficii:

-          Crearea de locuri de munca in toate etapele procesului;

-          Competitivitate economica;

-          Reducerea utilizarii resurselor;

-          Extinderea duratei de viata a produselor;

-          Prevenirea productiei deseurilor si limitarea acestora.

De altfel, intregul concept de economie circulara isi are sursa de inspiratie in circuitele naturale, bazate pe schimburi de energie si materie, unde “nimic nu se pierde”. Avand in vedere importanta activitatilor umane si efectele acestora asupra mediului, o abordare “naturalista” a economiei era de dorit.

Surse info: 1, 2, 3.

Surse foto: 1, 2, 3.

Să zâmbim așadar, să luăm exemplul lor și să avem grijă de planeta noastră!

Sursă foto

După articolul dedicat apei, revin cu o serie de filmulețe care atrag atenția asupra mâncării irosite la nivel global.

Pentru alte sfaturi pentru a nu risipi mâncarea, în articolul Greenly.

Sursă foto

Da, sunt al nu-știu-câtelea ecologist împotriva masacrării a mii de brazi cu ocazia Crăciunului. Dar nu te costa nimic să citești articolul mai departe. O să fiu succintă.

De ce nu e frumos să cumperi un brad tăiat:

- pentru că nu ai certitudinea că bradul pe care îl cumperi nu este tăiat ilegal. Dacă încurajezi acest comerț, nu faci decât să contribui la un obicei născut din foame de bani, iar anul viitor vor fi ciopârțiți și mai mulți brazi.

- pentru că după ce își va da duhul complet, va sfârși în mod tragic azvârlit (sau așezat, nu contează) în fața blocului, și de acolo la groapa de gunoi (de multe ori nu foarte prompt, pentru că gunoiul e colectat mai greu după Revelion). În loc să crească înalt ca bradul ce este, i-ai schimbat destinul, umilindu-l. Iată câteva fotografii care să susțină spusele mele:

Sursă foto: bihon.ro

Sursă foto:danbotoman.blogspot.com

Sursă foto:danbotoman.blogspot.com

Sursă foto: gradinavisata.wordpress.com

În cazul în care în orașul tău, brazii sunt colectați separat ca resturi vegetale și folosiți ca îngrășământ în agricultură (ceea ce în București nu se întâmplă), e cât de cât în regulă să ai un brad tăiat. Altfel, nu prea.

Deși obiceiul cu bradul este de origine păgână, putem avea în minte o semnificație frumoasă pentru el. O poveste spune că Fecioara Maria, căutând să-și adăpostească pruncul de ninsoare, a găsit un loc ferit sub un brad, întrucât era singurul copac verde pe timp de iarnă. Iar noi, în semn de recunoștință, împodobim bradul ca pe un adevărat erou al serii de Crăciun, care ne va adăposti cadourile. Apoi, îl privim cum se ofilește (ba chiar ne enervăm pe el că încep să cadă ace și face mizerie) iar cândva prin ianuarie, pa-pa, brad! (revezi foto de mai sus. Halal priveliște în ziua mea de nume…)

Pe de altă parte, de ce este frumos să ai un brad natural?

- pentru că miroase superb. Într-adevăr, și eu ador să miroasă a brad în casa mea. Este ceva minunat, îți amintește de copilărie și îți provoacă flash-back-uri ale cadourilor primite, ale momentelor calde petrecute an de an cu cei iubiți.

Noi (familia mea) avem un brad de plastic. Nici plasticăraiele nu sunt eco prin natura lor non-biodegradabilă, dar dacă te asiguri că bradul tău de plastic ajunge, după ani buni de uz, la reciclat, atunci poți sta liniștit.

După cum spuneam, avem un brad artificial. Miroase a motan, nicidecum a brad. Îi sugerasem mamei să cumpere mai multe ramuri naturale și să le înșire prin casă după plac, ca să miroasă frumos. Dar parcă nu mirosea suficient. Așa că anul trecut, pe lângă brăduțul de plastic, am mai avut încă unul, natural. Viu, în ghiveci! Iar anul acesta, același brăduț care ne-a slujit în trecut se află acum în curte și va fi împodobit cu beculețe rezistente la ger.

Așadar, o soluție eco este să cumperi un brad în ghiveci.
Vei spune:

- e mai mic și e mai scump! Plătești vreo 100- 150 lei și e mic cât brăduții care se dau în piață cu 30 de lei. Noi, oamenii, dorim ca lucrurile noastre să fie MARI. Multe și cât mai MARI, ca să arătăm bunăstarea noastră. Ce să fac cu o piticanie de brad?

Răspunsul meu: gândește-te că achiziționând un brad în ghiveci, plătești prețul vieții lui! Nu prețul morții lui. Are sens ce zic? Bradul acela va avea șansa să trăiască mai departe după ce te va fi slujit pe tine. Așa mic cum e, se va face mare.

- nu am curte, ce fac cu el după Sărbători? Răspunsul e simplu, firma de unde l-ai cumpărat cu siguranță  îl va primi înapoi și îl va replanta.

Am auzit că în Suedia există o lege care presupune ca la fiecare copac pe care l-ai tăiat, să plantezi doi puieți. Dar nu suntem în Suedia. Ciopârțim cu sânge rece și nu ne interesează că pe viitor, vom avea mai mulți copii și mai puțini brazi. Dacă strănepoții noștri vor dori un brad natural în loc de unul de plastic, n-au decât să-și cumpere unul din Suedia.

În ceea ce privește podoabele… Se comercializează în fiecare an atâtea globuri, de parcă ar fi prima oară în viața noastră când serbăm Crăciunul și n-avem, domn’le, globuri, trebuie să cumpărăm! Dacă anul trecut ornasem bradul în nuanțe de un albastru enervant, hai anul acesta să-l facem mov cu picățele. Să cumpărăm globuri, deci… Mari și sclipicioase. Dar podoabele, eco sau nu, sunt cu totul altă poveste.

Am încredere în responsabilitatea ta pentru mediu și în bunul tău gust, cititorule. Știu că vei fi un creștin exemplar anul acesta.

Pungile din plastic subţiri sunt utilizate de multe ori o singură dată, dar pot rămâne în mediul înconjurător sute de ani, adesea ca particule microscopice nocive, în special pentru flora şi fauna marină, se arată într-un comunicat al CE.

„Luăm măsuri pentru a rezolva o problemă de mediu foarte gravă şi foarte vizibilă. În fiecare an, peste 8 miliarde de pungi din plastic devin deşeuri în Europa, provocând daune enorme mediului înconjurător. Unele state membre au obţinut deja rezultate foarte bune în ceea ce priveşte reducerea utilizării pungilor din plastic. Dacă şi alte ţări le urmează exemplul, am putea reduce consumul global actual din Uniunea Europeană cu până la 80%”, a declarat comisarul european pentru mediu, Janez Potocnik.

Propunerea modifică din punct de vedere tehnic directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje în privinţa a două elemente principale. În primul rând, statele membre sunt obligate să adopte măsuri pentru a reduce consumul de pungi de transport din plastic cu o grosime mai mică de 50 de microni, deoarece acestea sunt refolosite mult mai rar decât pungile mai groase şi adesea devin deşeuri. În al doilea rând, aceste măsuri pot include utilizarea unor instrumente economice, cum ar fi taxele, obiective naţionale de reducere şi restricţii de comercializare, însă cu respectarea normelor pentru piaţa internă prevăzute de Tratatul privind funcţionarea UE.

Reducerea semnificativă realizată în unele state membre ale UE prin introducerea unor taxe şi a altor măsuri arată că se pot obţine rezultate prin acţiuni eficiente, notează CE în comunicat. Propunerea CE este rezultatul măsurilor adoptate de state membre individuale şi al solicitării adresate Comisiei Europene de miniştrii mediului din statele membre ale UE de a evalua posibilitatea de a acţiona la nivelul UE. Aceasta este rezultatul unor ample consultări publice care au indicat sprijin larg în favoarea unei iniţiative UE în domeniu.

Conform estimărilor, în 2010, 98.6 miliarde de pungi de transport din plastic au fost introduse pe piaţa UE, ceea ce înseamnă utilizarea anuală a 198 de pungi de transport din plastic de către fiecare cetăţean al UE. Din aceste aproape 100 de miliarde de pungi, marea majoritate sunt pungi subţiri, care sunt refolosite mai rar decât pungile mai groase. Cifrele referitoare la consum variază în mod semnificativ între statele membre, între patru pungi pe an în Danemarca şi Finlanda şi 466 de pungi în Polonia, Portugalia şi Slovacia.

Potrivit comisarului european pentru mediu, singurele state membre care nu au luat măsuri pentru combaterea fenomenului, sau nu au notificat CE în această privinţă, sunt Cipru şi Polonia.

Impactul asupra mediului

O informație transmisă de către Agenția de Protecție a Mediului din SUA arată că în fiecare an, la nivel mondial, se consumă aproximativ între 500 de bilioane și 1 trilion de pungi de plastic.

Mai puțin de 1% din pungi se reciclează. Este mai costisitor să o reciclezi decât să produci una nouă. Este greu să reciclezi sacii de plastic de exemplu. Reciclarea unei tone de saci din plastic costă aproximativ ~ 4000 $; aceeași cantitate se vinde însă în magazine, ca materie primă, la ~ 32 $.

Unde vor ajunge sacii de plastic? Un studiu din 1975 a demonstrat că ambarcațiunile transoceanice aruncă în total ~ 8 milioane de livre de plastic în mare. Motivul pentru care pământul nu a fost încă acoperit de deșeuri din plastic este că majoritatea acestora sfârșesc în apa oceanelor.

Pungile sunt purtate de vânt pe toată suprafața Pământului, în mări și lacuri, râuri și canale de deversare; pungile își fac drum către mări și oceane.

Au fost văzute pungi de plastic plutind spre nord, aproape de Cercul Polar, lângă Spitzbergen și mult mai multe spre sud, lângă insulele Falkland. Pungile de plastic reprezintă mai mult de 10% din deșeurile care ajung la maluri în Statele Unite.

Pungile de plastic sunt fotodegradabile, în timp, ele se descompun în petro-polimeri mai mici și mai toxici care ajung să polueze solul și cursurile apelor. În consecință, particulele microscopice încep să facă parte din lanțul alimentar al viețuitoarelor.

Efectul asupra vieții marine poate fie catastrofal. Circa 200 de specii diferite de viețuitoare subacvatice, incluzând balene, delfini, foci și țestoase mor din cauza pungilor de plastic.

Dacă folosim o scoșă de pânză, putem economisi ~ 6 pungi pe săptămână să spunem, 24 de pungi de plastic pe lună, deci 288 pungi de plastic pe an. Adică ~ 22.176 pungi de plastic în timpul unei vieți medii. Dacă 1 din 5 persoane din țara noastră ar face acest lucru, am economisi 1.330.560.000.000 pungi în timpul vieții noastre.

Bangladesh a interzis pungile de plastic, China a interzis pungile de plastic gratuite, Irlanda a fost prima țară din Europa care a pus taxe pe pungile de plastic (din 2002), reducând consumul în acest fel cu 90%. În 2005, Rwanda a interzis pungile de plastic. Israel, Canada, India de vest, Botswana, Kenya, Tanzania, Africa de Sud, Taiwan și Singapore au interzis sau sunt pe cale să interzică pungile de plastic. În 27 Mai 2007, San Francisco devine primul oraș din Statele Unite care interzice pungile de plastic.

Sursa: Agerpres, Peisaje

Foto: Blogs.Reuters, Apprentice, Imageary, Zerowasteeurope