Dragi cititori Greenly,

Cu siguranță, măcar o dată în viață, ați făcut cunoștință cu savurosul muștar din Tecuci. Ei bine, am să încerc să vă prezint și orașul pe care muștarul l-a consacrat.

Festivalul Național Muștar din Tecuci

Așadar, să vedem ce este Tecuci și ce îl recomandă ca fiind un loc demn de apreciere. Se încadrează în orașele cu funcția suplimentară de reședință de județ (este vorba despre județul Galați). Nu ocupă un teritoriu atât de impresionant ca extindere, doar 86.76 km², dar cu siguranță că populația găzduită de acest loc, evaluată la 31,0004 de locuitori, dă dovadă de naționalism, tradiționalism, cultură și bună creștere. Acest oraș este situat în cuprinsul Câmpiei Tecuciului, la confluența Râului Bârlad cu Râul Tecucel, la numai 10 km distanță de Valea Siretului, Râul Bârlad fiind un afluent al acestuia.

De-a lungul timpului, orașul Tecuci a mai purtat denumirea de “Orașul Trandafirilor”, iar pentru a întregi imaginea de ansamblu asupra acestui mic, dar impresionat loc, o să menționez câteva curiozități despre Tecuci

• Este printre puținele noduri feroviare, la nivel de țară, care dispune de patru direcții de orientare a liniilor ferate.
• Din acest oraș s-a dirijat și ofensiva victoriosă de la Mărășești ce avea să conducă la înfrângerea forțelor germane în cel de-al II-lea Război Mondial.
• Nu de foarte mulți ani, orașul a adoptat un stil original de abordare a zilelor orașului, anume Festivalul Național “Muștar din Tecuci”.

Acum că ne-am făcut o oareșce idee despre zonă, să vedem pe ce anume se bazează economia acestui oraș. Oraș modest, dar cu principii asupra un trai decent, tecucenii își desfășoară activitățile zilnice în întreprinderi de tip industrial ce vizează comercializarea legumelor și a fructelor, a produselor lactate, produselor din panificație, dar nu numai, deoarece economia se bazează și pe transportul local de tip maxi-taxi și furnizarea serviciilor publice de apă.

Ca în aproape oricare oraș din țară, situația, dacă este analizată în profunzime, nu poate fi întotdeauna roz, deoarece poluarea sub diverse forme își pune amprenta și asupra acestui oraș. Însă, înainte de toate, să vedem împreună ce este poluarea și cum contribuim noi, oamenii, la apariția ei. “Poluarea reprezintă apariția unor factori perturbatori ai mediului și producerea de dezechilibre ecologice.” Poluarea a apărut odată cu creșterea nevoilor omului, dar și din cauza utilizării haotice a resurselor naturale și a plasării necorespunzătoare a deșeurilor, și nu numai. Acum că am văzut ce reprezintă aceasta, să vedem în ce măsură se reflectă asupra orașului Tecuci.

Poluarea aerului

Am să încep cu poluarea aerului în acest oraș, nu înainte de a menționa faptul că aerul reprezintă element vital pentru viață. Sursele poluatoare ale aerului constau în cele două fabrici alimentare, una dintre ele fiind Olympia, care are drept menire fabricarea conservelor de legume, bulion, borș și muștar. Aceasta prelucrează prin ardere cutiile metalice pentru conservare și borcanele din sticlă, acțiune ce emite următorii poluanți: monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de sulf și de azot și aerosoli fini. Cea de-a doua fabrică poluatoare este Teco, unde se produc adevăratul muștar din Tecuci și pasta de tomate, poluând ca în cazul primului exemplu.

O altă sursă de poluare constă în modalitățile de încălzire a locuințelor. Unii oameni preferă centrala termică (ce folosește ca materie primă cărbunele și lemnul), alții centralele pe gaz. În cazul centralelor termice pe cărbune, sunt poluate atât zonele de extracție a acestuia, în urma căruia rămân halderele de steril care poluează când sunt spălate de ploile meteorice, cât și zona de utilizare, deoarece prin ardere, sunt emiși poluanți cum ar fi: dioxidul de carbon (care generează efectul de zeră), oxizii de sulf și de azot (care ajută la formarea ploilor acide și a smogului fotochimic), zgură, pulberi în suspensie și sedimentare. Pe cealaltă parte, centralele termice pe gaz emit și ele o serie de poluanți cum ar fi: dioxid de carbon, monoxid de carbon, oxizi de sulf și de azot.

Traficul nu este nici el de neglijat când vine vorba de poluare, pentru că da, potențează destul de mult degradarea calității aerlui prin poluanții binecunoscuți: monoxid de carbon, dioxid de carbon, amestecuri de hidrocarburi, oxizi de azot și sulf, pulberi în suspensie și sedimentare. Traficul în Tecuci nu este foarte intens, dar când vine vorba de anumite locuri cheie afectate de poluare, ne putem gândi la: Gara de Nord, Autogara Geg” și, în apropiere de aceasta, Strada Transilvaniei. Această stradă leagă intrarea în Tecuci dinspre București și ieșirea din oraș spre Galați, unde este frecvent circulată de mașini de mare tonaj. Acest lucru nu numai că poluează atmosfera, însă afectează și infrastructura locului, prin fisuri adânci în asfalt și în pereții caselor alăturate.

Gara de Nord – Tecuci

Desigur, nici activitățile “de relaxare” ale oamenilor nu sunt fără efecte negative asupra mediului, precum și asupra lor în mod direct, deoarece o bună parte din locuitori este fumătoare sau iubitoare de celebrele grătare la iarbă verde, care de asemenea poluează prin degajări de monoxid și dioxid de carbon, dar și prin nicotină, dacă vorbim de țigări.

Poluarea apelor

Poluarea apelor este întâlnită în Tecuci la nivelul Râului Tecucel, deoarece malurile acestuia sunt transformate în “platformă de gunoi”. Oamenii își aruncă gunoaiele pe apă ca și cum apa ar spăla tot. Dar cum să mai spele o apă care este deja murdară? Pe lângă acest fapt, în apele Râului Bârlad sunt spălate animale precum cai, câini etc. Unde mai punem că și copiii se scaldă vara în aceste ape.

Deși există o stație de epurare a apelor uzate din gospodării, aceasta este rar sau deloc folosită, prin urmare ape neepurate ajung atât în Râul Tecucel, cât și în Râul Bârlad. În anul 2007, orașul  a fost “scăldat ” în apele Tecucelului, într-o mare inundație cauzată de intensitatea și frecvența ploilor, însă dacă în ziua de astăzi ar fi o inundație asemănătoare, orașul ar fi cufundat în gunoaiele aruncate de oameni în și lângă rău.

Râul Tecucel

Consider că neepurarea apelor uzate este o problemă de maximă importanță în ceea ce privește impactul asupra mediului.

Poluarea solului

O sursă de poluare a solului constă în resturile menajere aruncate în mod haotic și necontrolat, pe străzi sau lângă tomberoanele aproape nefolosite. Însă, cel mai grav lucru este că sunt aruncate fără simț de răspundere și deșeurile periculoase, cum ar fi bateriile uzate. Acestea, prin ardere, pot degaja oxizi metalici, totodată expunând mediul la plumb, acid și alte diverse degajări toxice, care în contact cu aerul sau apa, pot provoca explozii.

Deșeuri periculoase

Poluarea fonică

Poluarea fonică nu este la un nivel atât de ridicat în acest oraș, însă cu siguranță nu lipsește. Sursele principale sunt traficul, șantierele în lucru, dar și prezența unei fabrici de mobilă care este amplasată central, lângă o stație de autobuz. Ne putem da seama că este un loc destul de zgomotos din pricina faptului că oamenii evită pe cât posibil acea stație.

Poluarea lumimoasă și cea estetică

Cât despre poluarea luminoasă, orașul nu este atât de predispus la acest tip de poluare, nici din pricina panourilor publicitare, nici din pricina iluminării stradale ineficiente. Nu sunt multe la număr străzile iluminate seara în Tecuci, ar fi neplăcut ca acestea să fie iluminate ineficient. Același lucru îl putem spune și despre poluarea estetică a orașului, care se rezumă doar la deșeuri plasate haotic și clădiri devenite ruine.

Proiecte posibile pentru reducerea poluării

Propun pentru rezolvarea acestor probleme câteva proiecte, cum ar fi:

1. Construirea unor piste pentru bicicliști din zona centrală până în zona industrială, unde sunt majoritatea spațiilor ce conferă locuri de muncă.
2. Un program de educare a populației pentru conștientizarea importanței mediului. Deși sunt mulți oameni educați din acest punct de vedere, nu sunt suficienți. Consider că doi oameni care încalcă regulile pot fi o sursă de mare neplăcere pentru restul celor care le respectă.
3. De asemenea, consider că sancționarea nerespectării normelor de protejare a mediului ar putea fi benefică.

În concluzie, Tecuci nu este unul dintre cele mai poluate orașe românești, poate datorită lipsei industriilor siderurgice și metalurgice. Totuși, cu siguranță s-ar putea înscrie pe viitor în lista orașelor model, dacă populația ar conștientiza mai mult nevoia de un mediu curat.

Autor articol: Georgiana-Adriana Gudană

Sursa: http://www.academia.edu/16011195/Ghid_geo-ecologic_Lacul_Rosu

Lacu Roșu reprezintă un peisaj misterios, despre care se spun legende. Iată ce spune prima dintre ele:

Cândva trăia în Lazarea o fată de o frumuseţe rar întâlnită, cum vorba aceea doar noi românii avem, pe nume Estera. Într-o zi aceasta s-a hotărât să meargă la târg, la Gheorgheni. Acolo, fata a întâlnit un flăcău voinic, care, spun bătrânii, se lua la trântă şi cu ursul. Cum s-au văzut, cei doi s-au şi îndrăgostit, flăcăul rugând fata să-i fie mireasă. Însă nunta lor nu s-a mai ținut, căci flăcăul a fost luat în armată. Fata l-a aşteptat multă vreme, mergând pe înserate cu ulciorul la izvor, unde stătea ore în şir, nădăjduind că alesul inimii sale se va întoarce. Era atât de tristă, încât la auzul cântecului ei se înduioşau şi munţii. Astfel, într-o duminică, trecând pe acolo, Estera a fost văzută de un tâlhar, care s-a repezit la ea și a ridicat-o în şa, zburând cu ea ca vântul spre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de feţe, unde acesta se ascundea. Tâlharul i-a promis fetei tot aurul şi toate bogăţiile din lume, sperând că ea îl va îndrăgi, dar fetei nu îi trebuia nimic. După o vreme, şi-a pierdut răbdarea şi a încercat să o ia în căsătorie împotriva voinței ei. Estera a strigat către munţi, cerându-le ajutorul. Stâncile cuprinse de strigătele îndurerate au răspuns cu tunete şi s-a pornit o ploaie torenţială, măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmăturile stâncilor, fata şi tâlharul. Şi apoi s-au adunat acolo apele munţilor, formând Lacul Roşu (Ucigaşul).

A doua legendă spune că pe pajiştea dintre versanţii munţilor a fost o stână. Ciobanii, văzând că se apropie furtuna, au încercat să se refugieze, dar Muntele Ucigaş, dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile lor, formând astfel Lacul Roşu.

Din păcate, există surse de poluare care deranjează liniștea acestui lac frumos, legendar.

Principale probleme sunt generate de lipsa sistemului centralizat de canalizare menajeră și de epurare a apelor uzate rezultate pe teritoriul stațiunii Lacu Roșu. În zonă se află 222 pensiuni, 191 case de oaspeți, 115 cabane, 44 hoteluri, 20 apartamente, 17 vile, 6 case de vacanță, 3 campinguri, 2 hosteluri și 2 moteluri.

Sursa: http://www.nlcafe.hu/szabadido/20081112/5_kihagyhatatlan_latnivalo_erdelyben/

Calitatea apei este afectată și din cauza turismului neecologic și necorespunzător din zona limitrofă lacului. Lipesc parcările amenajate dotate cu WC-uri publice și cu recipiente corespunzătoare pentru colectarea deșeurilor și așa mai departe. Astfel, Lacul Roşu este ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întâmplare. Totodată, zona este afectată și de tăierile ilegale de păduri.

Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrul bazinului hidrografic, furnizând informații pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea tendinței de variație pe termen lung a resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activităților antropice.

Lacul Roșu face parte din bazinul hidrografic Siret.

La nivelul spațiului hidrografic Siret, rețeaua pentru monitoringul de supraveghere se realizeză prin 2 secțiuni în cazul corpurilor de apă reprezentate de lacuri naturale și prin 33 secțiuni în cazul corpurilor de apă reprezentate de lacuri de acumulare.

Rețeaua pentru monitoringul operațional la lacuri în cadrul spațiului hidografic Siret este alcătuită dintr-un număr de 0 secțiuni în cazul corpurilor de apă lacuri naturale și prin 32 secțiuni în cazul corpurilor de apă lacuri de acumulare.

Din punct de vedere al calității apei prezintă condiții fizico-chimice specifice clasei I de calitate conform Ordinului nr. 1146/2002 al Ministerul apelor și Protecției Mediului, cu excepția azotiților la care se observă depășiri ușoare față de această clasă, încădrându-se în clasa a II-a de calitate la  punctul de prelevare coada lac pârâul Suhard și mijlocul lacului, ceea ce înseamnă că apa lacului corespunde condiției de calitate pentru protecția ecosistemelor acvatice. Însa la coada lac, la vârsarea pârâului Oii, valorile CBO₅, s-au încadrat în clasa a III-a de calitate, ceea ce reflectă și existența unei influențe antropice asupra calității apei.

Clasa de calitate - Starea ecologică

I                       foarte bună ( f. b.)

II                      bună ( b)

III                     moderată (m)

IV                    proastă ( p )

V                    proastă ( f.p.)

Din punct de vedere al elementelor biologice, evaluarea lacului Roşu a fost efectuată pe baza datelor de macronevertebrate bentice şi fitoplancton, date care au încadrat apa lacului în starea bună.

Elementele fizico-chimice suport au înregistrat următoarele valori medii:

- fosfor total: 0.01 mg/l, valoare caracteristică pentru starea bună;

- oxigen dizolvat: 9,5 mg/l, valoare caracteristică pentru starea bună.

Din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici generali lacul Roşu s-a încadrat în starea bună.

Din punct de vedere al poluanţilor specifici, apa lacului s-a încadrat în starea foarte bună.

Evaluarea integrata a elementelor de calitate monitorizate au încadrat apa Lacului Roşu în starea ecologica bună.

Pentru conservarea lor însă, este necesară controlarea turismului, atât în zonele terestre în jurul lacului, cât și a turismului cu bărci. Ar trebui să se țină cont de următoarele aspect: bărcile să nu se deplaseze în afara zonelor desemnate, turiștii să nu arunce deșeuri în apă și să nu colecteze plante sau animale din apă și din împrejurimile lacului.

Este necesară și controlarea complexurilor turistice, a pensiunilor, hotelurilor, vilelor, teraselor, apropiate de Lacul Roșu, ca acestea să nu deverseze ape menajere şi alte substanțe de natură poluantă în apă sau în sol, deoarece acestea pot contribui la eutrofizarea artificială a apei lacului. De asemenea, este necesară interzicerea realizării de construcţii la mai puţin de 50 m de limita acestui habitat.

Autor: Szasz Eniko, Facultatea de Geografie (Universitatea din București), specializarea Meteorologie- Hidrologie, anul III

Bibliografie:

La sud de acest municipiu, ea primește pe stânga cel de-al doilea afluent în ordinea importanței, Doftana.

Ajuns în câmpie nu mai primește nici un afluent până la confluența cu Teleajenul. Râul se adâncește în aluviunile propriului ei con de dejecție și curge printre maluri, la început înalte de 40 m, apoi din ce în ce mai scunde. Dincolo de șoseaua națională București-Ploiești, Prahova își domolește panta și descrie meandre din ce în ce mai accentuate până la vărsare (vezi figura 1).

Figura 1. Localizarea râului Prahova în cadrul României
Sursa: Topsy.fr

Determinarea calității apei râului Prahova a fost efectuată pe tronsonul cuprins între municipiul Câmpina și localitatea Ariceștii Rahtivani.

1. Din punctul de vedere al acțiunii poluanților în timp, sursele de poluare ale acestui tronson sunt:

a) Continue

- canalizarea orașelor

- canalizările instalațiilor industriale

b) Temporar mobile

- canalizări ale unor instalații și obiective care funcționează sezonier

- locuințe

- autovehicule

c) Accidentale

- avarierea instalațiilor și conductelor

2. Din punctul de vedere al provenienței poluanților, sursele de apă sunt:

a) Organizate

- apele reziduale menajere

- apele industriale

b) Neorganizate

- apele meteorice

- prezența centrelor populate amplasate în apropierea cursului râului ce devarsă reziduri

- deșeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare

Tabel 1. Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a acestora
Sursa: www.upg-ploiesti.ro

Prima secțiune de control a calității apei amplasată pe râul Prahova în dreptul municipiului Câmpina și este de ordinul I (amplasată pe un râu mare), iar cea de a doua secțiune de control este tot de ordinul I, fiind stabilită tot pe râul Prahova în dreptul localității Ariceștii Rahtivani, situată în proximitatea reședinței de județ, Ploiești (vezi figura 2).

Figura 2. Amplasarea secțiunilor de control pe râul Prahova
Sursa: www.arcgis.com

Măsurarea indicatorilor fizico-chimici și bacterorologici s-a efectuat în perioada 2010-2014 în prima secţiune de control a calităţii apei râului Prahova lângă Câmpina și s-au determinat 21 de parametri (vezi tabelul 2) aceștia sunt: turbiditatea cu valori cuprinse între 0,3 și 1,5 N.T.U. (limita admisă: 5 N.T.U.), gustul (TFN) și mirosul (TON) apei nu au înregistrat modificări, culoarea apei a suferi o modificare de 0.04 (m⁻¹), conductivitatea a oscilat între 350 și 510 microS/cm (limita admisă: 2500 microS/cm), clor rezidual liber între 0,55 și 0,7 mg/l (limita admisă: >5 mg/l), pH între 7,7 și 8,1 unități pH (limita admisă: 6,5-9,5 unități pH), duritatea totală între 9,8 și 13 grame germane (limita admisă: minim 5 grame germane), cloruri între 2,7 și 8,2 mg/l (limita admisă: 250 mg/l), aluminiu 0,09 și 78 mg/l (limita admisă: 0,2mg/l) , indicele parmanganat între 0,3 și 1 mg O₂/l (limita admisă: 5 mg O₂/l), amoniul și nitriți au valoarea 0 (limita admisă: 0,5 mg/l), nitrați între 2 și 3,2 mg/l (limita admisă: 50 mg/l), sulfați între 40 și 60 mg/l (limta admisă: 250 mg/l), fier între 0,04 și 0,1 mg/l(limita admisă:0,2 mg/l)  numărul de colonii la 22⁰C și numărul de colonii la 37⁰C între 0 și 2 UFC/ml (limita admisă: nicio modificare anormală), numărul de coliforme, escherichia coli și enterococii au valoarea 0 număr/100ml (limita admisă: 0 număr/100ml).

Tabel 2. Parametrii analizați ai calității apei, municipiul Câmpina
Sursa: Prelucrare după www.hidroprahova.ro

În urma analizei, calitatea apei râului Prahova în secțiunea I se încadrează în clasa I (foarte bună), nu există alterări (sau sunt foarte mici) ale valorilor fizico-chimice și biologice de calitate în apa de suprafață. Apa de suprafață poate fi destinată pentru toate tipurile de folosință.

În cea de a doua secțiune de control a râului Prahova situată în jurul localității Ariceștii Rahtivani, nu s-a putut realiza o analiză asupra caității apei râului Prahova din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici și bacterorologici din lipsa de date. Astfel cauzele care pot fi observate fără aceste măsurători privind calitatea apei sunt strict legate de stațiile de epurare care lipsesc cu desăvârșire și rețelele de canalizare a căror capacitate este depășită  în diferitele așezări umane (Bănești, Măgureni, Florești, Călinești, Filipeștii de Târg și Ariceștii Rahtivani).

Stația de epurare din municipiul Câmpina este depăşită, chiar dacă dispune atât de treapta de epurare mecanică, cât şi de cea biologică. Procesul de epurare se desfăşoară cu viteză sporită faţă de normal, datorită faptului că debitul de ape uzate este mai mare decât cel pentru care a fost proiectată staţia. Staţiile de preepurare ale unităţilor industriale din municipiul Câmpina funcţionează satisfăcător, dar se impune controlul permanent al calităţii apelor uzate deversate de agenţii economici în reţelele de canalizare orăşeneşti. Nu există canalizare menajeră şi pluvială în unele cartiere.

Din aval de municipiul Câmpina și până la localitatea Ariceștii Rahtivani, apa râului Prahova se încadrează în clasa a IV-a (poluată), apa prezintă dovezi de alterări majore ale valorilor fizico-chimice și biologice de calitate de la fondul natural a calităţii apei, din cauza activităților umane. Condiţiile pentru familia ciprinidelor (familia crapului) nu mai pot fi asigurate și nu corespund cerințelor pentru apa potabilă fără aplicarea metodelor de tratare avansată.

Proiectele de viitor privind calitatea apei râului Prahova sunt strâns legate de strategia de dezvoltare, de protecția mediului și sprijinul oferit nevoilor clienților prin:

• Îmbunătățirea monitorizării și măsurării parametrilor apei în stațiile de tratare Voila prin montare aparatură în flux și optimizare sistem informatic SCADA.

• Creșterea gradului de automatizare a manevrelor pe aducțiuni și în nodurile hidrotehnice, cu implementarea ți dezvoltarea unui sistem informațional eficient.

• Creșterea accesibilitatii la serviciile de apă și canalizare;
• Creșterea ratei de conectare la stațiile de epurare a apelor uzate în vederea respectării Directivei cu privire la Epurarea Apelor Uzate Municipale;

Autor: Gabriel Ciubuciu

Bibliografie:

1.www.justice.gov.md

2.www.hidroprahova-posmediu.ro

3.www.hidroprahova.ro

4.www.arcgis.com

5.www.eszph.ro

6.www.upg-ploiesti.ro

7.www.cndd.ro

On the night of December 6-7^th 1983, the pyrolysis installation at the Teleajen Petrochemical Plant exploded during technological trials, killing 27 people and injuring another 39. According to eyewitnesses arrived soon at the site, the remains of the dead and metal scraps from the machines were spread on a radius of 150 to 200 metres.

In order to speed up the investigation, two subcommittees were created – a technical subcommittee and a work safety one. The former estimated the damage caused at around 35 million dollars, and the event was classified as a ”technical accident”. The latter reported a final death toll of 40 people, and a significant number of seriously injured and mutilated victims who lost their limbs. The final results of the inquiry were published in February 1984, and placed the blame on several engineers who operated the installation during the technological trials.

The real cause of the explosion was the incompetence or negligence of those who initially designed the installation. A high temperature hydrocarbon fluid passed through a steel pipe, next to another similar pipe passed a very low temperature hydrocarbon fluid. 

In 1985, a second explosion occurred at the Teleajen Petrochemical plant, this time in the ”asphalt removal” section. Again, the death toll was high – 29 dead and 50 wounded. The investigation found that a technical error was to blame for the disaster.

In addition to the dead and wounded, among the damage caused by the two explosions we can count the significant pollution suffered by air, water and soil in the surrounding area. Sulphur dioxide and nitrogen oxides were among the main toxic agents that affected the air, and they are related to ozone and acid particles and rains that also lead to soil contamination which, in turn, exerts a negative influence on the metabolic processes of plants and micro-organisms that are essential for a healthy soil.

The ozone acts as a contributor (catalyst) for the oxidation of sulphur dioxide (sulphurous anhydride) into sulphur trioxide (sulphuric anhydride), which reacts with water in the clouds to form sulphuric acid. The resulting acid rains are the main cause of soil pollution in the area surrounding the Teleajen Petrochemical Plant. Water that drains from acid soils can lead to the acidification of surface waters, thus harming fish and other organisms.

Air pollution from the plant aggravates asthma and chronic bronchitis and helps spread these diseases among the young inhabitants of Ploieşti. The authorities constantly receive notifications about the strong smell, described as being similar to that of rotten cabbage and rotten eggs, which is felt frequently after 9.00 PM, the time when sulphurous oil is processed at the refinery. Air quality monitoring stations in Ploieşti have indicated that numerous pollutants register elevated values.  

The cooling towers and the open-air basins also release volatile organic compounds. The wind helps spread these pollutants from the refinery all the way to the city.

In 1998, Lukoil bought the Teleajen Petrochemical Plant for 53 million dollars and renamed it Petrotel-Lukoil. It then entered an upgrade and modernisation program which led to a 94.8% increase in the amount of oil processed, up to an annual processing volume of 2.5 million tons Of course, with the increase in production, a proportional increase in pollution soon followed. Nowadays, locals can only hope to escape the foul smell and pollution from the plant, after hundreds of notifications presented to the authorities remained unanswered.

Information sources:

www.adevarul.ro

www.eco-research.eu

www.hotnews.ro

http://greenly.ro/aer/combinatul-petrochimic-teleajen-explozii-si-impactul-asupra-mediului

Photo source: the author of this article

Article written by Ionuţ Radu and translatd by Mihail-Andreas Mitoșeriu. 

The Ochiul Boului-Glina landfill first appeared 30 years ago, on the site of the old Ochiul Boului pond, in what was back then the village of Popesti-Leordeni. After the 1977 earthquake, Ochiul Boului pond became a landfill for the people of Bucharest, and the largest trash repository in the capital. Here, people used to bring their household waste and thus, the Glina landfill was born, but only after the earthquake of 1977, which severely hit Bucharest, did its residents truly begin to use it. All the rubble, concrete pieces and shattered remains of buildings that were the result of the earthquake had to be dumped somewhere and thus, an uncontrolled landfill emerged, a “mountain of trash” 15 to 20 meters tall, covering an area of 37 hectares.

The landfill greatly affects the environment and has become a serious issue for the inhabitants of the surrounding areas, most of whom are employed in agriculture and industry. But who is responsible for this? Mostly our society and our negligence when it comes to waste, which has serious repercussions, such as soil, air and water pollution, the appearance of numerous outbreaks of infections and negative effects on the health of nearby residents. This landfill operates without any means of protection against the infiltration of leachate into the soil and the emission of unpleasant odors, gasses and smokes.

The soil is a natural, open and multifunctional body (with various ecological and economical functions) but in the Glina area, the soil can be best described as “dead”; the soil’s state strongly affects water quality, which is infected by various pathogenic microorganisms. As a consequence, agriculture is impossible in the area, at least in theory, and water cannot be employed for its previous uses, that existed before the pollution occurred, but, in reality, people continue to use the water and consume the crops, all this due to a lack of economic means and the authorities’ refusal to take action against the pollution at the Glina landfill.

Nevertheless, in 2008, a greening program began, which involved the construction of 8 cells for storing waste, 4 of which are already completed. The process of restoring the environment is based on applying new technologies for capturing and burning biogas, installed inside the landfill. In order to capture biogas, a number of shafts have been built in the earth beneath the piles of trash. A specialized vacuum station draws these gases which are subsequently burned. The leachate (a liquid resulting from rotting household waste) is pumped to the surface. After it is fed through a purification machine, 60% of it turns into water and the remaining 40%, representing the concentrate, gets pumped back to the surface in order to accelerate the complete decomposition of waste materials.

Article written by Netcu Ancuta Gabriela and translated by Mihail Mitoșeriu.

(Netcu Ancuta Gabriela is a 2^nd year student at the Faculty of Geography, University of Bucharest, Environmental Geography section)

Photo sources:

http://www.adevarul.ro/actualitate/verde

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/eco

The largest oil reserves discovered in the US over the last decades can be found in the depths of the Mexican Gulf, one of the most dangerous drilling areas in the world.

Over the years, the huge costs of undersea drilling have kept oil rigs close to the shores. But our dwindling reserves, record-high prices and spectacular discoveries made in the open ocean have triggered a general rush towards deep waters. Tupi and Guará, two recently discovered oil fields in Brazil, could turn this country into one of the world’s most important hydrocarbon producers. Just as promising are the deep sea drilling licenses issued by Angola, which have generated an atmosphere of hysteria during the latest bidding, with over 20 companies involved.

Even since 1995, the US Congress has encouraged deep-sea oil explorations in the Gulf of Mexico. Back then, a law was passed, exempting oil companies from paying royalties for deep-sea oil fields leased between 1996 and 2000. In no time, an entire fleet of oil platforms started to dig holes everywhere in the Gulf, each operation costing as much as 1 million dollars per day.

The Ixtoc oil spill occurred in 1979 and resulted in 467.000 tones of oil leaking into the sea. Fish farms and local industries were devastated, and biodiversity was seriously affected by this environmental disaster. According to Gustavo Mateos Moutiel, a 60 years old man living in Veracruz – Mexico, the Ixtoc spill caused the near annihilation of the coral reefs in the area. ,,Octopus species, sea urchins, mussels, sea-shells, all are gone. Fish stocks are nearly destroyed. Our families were starving. On the beach, there was oil halfway up to our knees”, he declared.

Deepwater Horizon was the largest accidental spill ever recorded in our oceans, with an estimated volume of 4.9 million barrels of oil entering the water. The only oil spill that surpassed it was the intentional discharge of 1991, which took place in Kuwait during the First Gulf War.

Government scientists estimate that British Petroleum has so far removed about one quarter of the spilled oil. Another 25% evaporated or became dissolved into tiny molecules, but the rest either dispersed into the water forming small drops that could be toxic to wildlife (25%), ended up on the beaches, forming lumps of tar or  formed a thin layer of oil on the water’s surface (an amount five times greater than the Exxon Valdez oil spill).

The Deepwater Horizon accident is a direct consequence of our global dependence on oil – stated Mandy Joe, biochemist at Georgia University, which has spent years in the Gulf area, studying underwater vents and deep-sea oil leaks. ,,Such accidents are inevitable if we will continue to drill deeper. We are playing a dangerous game and if this accident is not a wake-up call for turning towards eco-friendly energy sources, I don’t know what else could be”! 

Source: National Geographic

Photos: laprimeraplana, wikimedia

Article written by Razvan Spiridon and translated by Mihail Mitoseriu

Parmi nous, combien de gens ont envisagé, après avoir vu des films SF, que les robots parviendront à conduire le monde, dans un avenir plus ou moins distant?. La technologie a suffisamment progressée pour nous permettre de croire que cet avenir distant est presque arrivé.    

Soyez tranquilles, les robots ne contrôlent pas le monde, mais ils le dirigent, d’une manière ou l’autre, vers le secours.

Voila trois exemples de robots qui nous aident:

Protei

Inspiré par les accidents impliquant des fuites de pétrole, Protei est conçu comme un robot qui nettoie les océans d’une manière efficace. Financé depuis 2011, il est un sorte de barque, similaire à un avion sans pilote, et qui peut être dirigé à distance. Protei peut naviguer contre le vent, à la recherche des fuites de pétrole. Il utilise un filet qui absorbe les substances étrangères, sans risquer la contamination des hommes. L’équipe devant ce projet a effectue 4 mois de recherche sur la mer pour permettre à Protei de développer encore d’autres ,,superpuissances’’ – la collection des déchets de plastique qui flottent sur les mers et océans, la prise des échantillons nécessaires pour les hommes de science ou la surveillance de la radioactivité générée par Fukushima.

Le robot qui essuie la poussière dans des fermes solaires

Les panneaux solaires doivent être nettoyés pour fonctionner à leur capacité maximale, et ce procès a été souvent un problème pour la plupart des fermes et entreprises impliquées dans l’industrie solaire. Mais le petit robot crée par Greenbiotics vient au secours avec efficacité et économie de temps. Ce robot peut laver les panneaux solaires en consumant moins d’eau que toute autre méthode conventionnelle.

Planter Bot

Imaginé il y a un an par un étudiant canadien pour participer dans un concours, ce robot qui plante des arbres se propose de régénérer les forets. Sans pilote et surveillé par un operateur, ce petit outil, accompagné par une armée d’amis, pourrait se promener dans des régions affectées par la déforestation et planter des arbres plus efficacement que les hommes. Parce que le rythme de la déforestation s’accélère, il pourrait devenir notre meilleur ami.      

Source:  sierraclub

Source photo: manhattaninfidel

Article ecrit par Sînziana Buliga et traduit par Mihail Mitoșeriu

Când ai o resursă de apă la îndemână, dar aceasta nu este potabilă, frustrarea este și mai mare. A-ți potoli setea cu apă contaminată nu este tocmai cea mai bună alegere. Tocmai de aceea a fost inventat dispozitivul numit LifeStraw – pe românește paiul vieții, denumire cum nu se poate mai potrivită. Acest LifeStraw este un filtru personal premiat la nivel internațional, conceput pentru a transforma apa contaminată sau suspectă într-una potabilă. Este un instrument ideal pentru cei care călătoresc în natură, care n-ar trebui să lipsească dintr-un kit adevărat de supraviețuire în sălbăticie.

LifeStraw

LifeStraw

LifeStraw a fost votat drept Cea mai bună invenție a anului 2005 (revista Time). Este bun în drumeții, când nu ai altă resursă de apă decât una contaminată sau suspectă (un lac sau un râu), sau chiar în situații de urgență precum inundațiile, care duc la contaminarea surselor de apă potabilă. Un astfel de dispozitiv este util și când mergi pe o insulă, întrucât apa îmbuteliată poate fi greu de găsit, iar cea destinată consumului nu este întotdeauna sigură.

LifeStraw este un mic tub ce conține în interior filtre specializate. Cum îl folosești? Simplu: introduci unul dintre capete în sursa de apă (într-un pahar, borcan sau direct în râu/lac), și tragi prin celălalt capăt, ca printr-un pai obișnuit din care bei suc. Dacă în timpul drumețiilor consumi cantitatea de apă recomandată de 3-4 litri pe zi, LifeStraw îți poate asigura între 250 și 330 de zile de hiking! Desigur, există și alte filtre care fac același lucru, dar LifeStraw are avantajul greutății (cântărind 56 grame, este de zece ori mai ușor decât alte filtre). În plus, îl folosești pe loc, fără a aștepta diferite procese de decantare și filtrare.

LifeStraw

Cum folosesti LifeStraw

LifeStraw întrunește standardele EPA de filtrare a apei (SUA) pentru E. Coli, Giardia și ouăle de Cryptosporidium (și nu numai).

Așadar, iată beneficiile acestui LifeStraw:

• Filtrează până la 1000 litri de apă
• Îndepărtează 99.9999% din bacteriile din apă, inclusiv E-Coli, Salmonella
• Îndepărtează 99.9% din protozoarele parazite din apă, inclusiv Giardia & Cryptosporidium
• Reduce turbiditatea, filtrând  până la diametrul de 0.2 microni
• Este foarte ușor, cântărind doar 57 g
• Nu folosește chimicale (precum iod sau clor) și nici baterii
• Apa filtrată nu are gust ciudat
• Este durabil și ușor de curățat
• Nu se deteriorează dacă nu este folosit
• Este folosit în întreaga lume din anul 2005
• E premiat și recunoscut la nivel internațional

E un lucru bine știut că senzația de sete este la ordinea zilei în viața pe continentul african. Prin proiectul LifeStraw Buy One, Give One (LifeStraw: Cumperi unul, dăruiești unul), pentru fiecare astfel de pai vândut, un copil din Africa primește apă potabilă necesară unui întreg an școlar. Ținta celor de la Eartheasy (distribuitorul direct al acestui produs)- cu termen final anul 2014-  este de a furniza apă potabilă pentru 500 de școli din Kenya.

LifeStraw

LifeStraw Africa

LifeStraw Africa

În final, dacă ne gândim la piramida lui Maslow, există invenții pentru toate categoriile de nevoi umane. Adesea nu realizăm cât de norocoși suntem că avem acces la facilități care să ne satisfacă până și cele mai de top nevoi (de la iPad-uri care ne stimulează creativitatea, la pahare fancy de Ikea în care ne bem apa cea de toate zilele). Practic, calitatea vieții este determinată de ușurința cu care ne satisfacem întreaga paletă de dorințe. Lucrul care face diferența dintre mine, tine și un copil din Africa este în principal recunoștința de care suntem în stare.

Mai multe detalii despre LifeStraw- aici: http://eartheasy.com/lifestraw

Stați liniștiți, roboții nu conduc lumea propriu-zis, dar o conduc spre a fi salvată, într-un fel sau altul.

Iată 3 exemple de roboți care ne ajută:

Protei

Inspirat de accidentele cu scurgere petrolieră, Protei se vrea un robot care curăță oceanele într-un mod eficient. Finanțat încă din anul 2011, este o barcă cu pânzele asemănătoare dronelor, care nu necesită pilot și poate fi manevrată de la distanță. Acesta poate naviga contra vântului, pe urmele scurgerii petroliere. Protei se folosește de o plasă care absoarbe substanțele străine, fără a-i supune pe oameni la contaminare. Echipa din spatele proiectului a făcut cercetări pe mare timp de 4 luni, pentru a include pe mai departe și alte superputeri – colectarea deșeurilor de plastic care plutesc pe mări și oceane, colectarea mostrelor necesare cercetătorilor sau monitorizarea radioactivității declanșate de Fukushima.

Curățătorul de praf al fermelor solare

Panourile solare trebuie să fie curate pentru a funcționa la întreaga lor capacitate, iar curățarea lor a fost deseori o bătaie de cap pentru cele mai multe ferme și companii solare. Dar micul robot de curățare, proiectat de Greenbiotics, vine în ajutorul acestora, într-un mod eficient, ca timp și resurse. Robotul poate curăța panourile solare utilizând mult mai puțină apă decât altă metodă convențională.

Planter Bot

Imaginat de către un student canadian anul trecut pentru un concurs, acest robot de plantare a copacilor vine să aducă pădurile înapoi la viață. Fără pilot și supravegheat de către un operator, roboțelul împreună cu mulți alți prieteni de-ai lui, s-ar plimba prin zone defrișate și ar reîmpăduri mai eficient decât ar face-o oamenii. Având în vedere că rata cu care dispar pădurile este din ce în ce mai mare, ar putea fi salvatorii noștri.

Surse: sierraclub, foto

Asemenea zile negre se pregătesc și pentru râul Topolog, afluent al Oltului care se formează pe versantul sudic al Munților Făgăraș, prin unirea a două izvoare: Izvorul Scării și Izvorul Negoiului. Izvoarele Topologului și valea care le înconjoară formează un peisaj cu care România s-ar putea mândri la orice târg de turism din lume, ilustrând perfect conceptul Carpathian Garden. Și totuși autoritățile române de mediu nu s-au opus distrugerii legale a unei bucăți din „grădina” în care ar trebui să ne gospodărim strategia turistică.

Cum se distruge un râu de munte?

Un râu este un sistem viu, iar pe râurile de munte biodiversitatea este extrem de bogată. Pe râul Topolog, ca în multe râuri alpine, conviețuiesc microorganisme, alge, mușchi, spongieri, planarii, raci, insecte și larve de insecte, pești și amfibieni. Dintre mamifere, vidra, specie protejată, depinde în mod esențial de prezența peștilor în râuri, păstrăvul determinând-o să urce până la 1500 m altitudine.

Microhidrocentralele fragmentează habitatele râurilor, afectând o bogată fauna de nevertebrate acvatice precum și migrația peștilor pentru depunerea icrelor. Distrug și habitatele ripariene (de pe maluri), cum ar fi pădurile galerii de anin iubitoare de apă, de care depind specii de nevertebrate, animale și păsări. Pe unde se construiesc microhidrocentrale, apa cristalină a râurilor și pârâurilor de munte devine un amestec de noroi și piatră, în care orice formă de viață dispare.

Și totuși, conform Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, țara noastră se află printre statele cu surse utilizabile de apă relativ scăzute, cu 2.660 metri cubi pe cap de locuitor pe an, față de media europeană de peste 4.000. Principala cauză o constituie contaminarea resurselor de apă și, în general, presiunea antropică. Odată cu distrugerea râurilor de munte vom pierde și puținul de apă pură, de cea mai bună calitate. Și apoi?

Soarta râului Topolog

În vara anului 2013 WWF, alături de Asociația Salvați Dunărea și Delta, cu sprijinul Coaliției de Mediu și al Coaliției Natura 2000, au solicitat respingerea proiectului „Amenajare hidroenergetică Topolog şi Topologel” în situl Natura 2000 Munţii Făgăraș, care ar putea distruge si acest râu și împrejurimile.

Situl Natura 2000 Muntii Făgăraș ROSCI0122 a fost desemnat  pentru protecţia unor specii ripariene şi a habitatelor acestora, incluzând vidra (Lutra lutra). Conform Avizului de Mediu nr. 10938/2012 pentru Strategia energetică a României, „în acele situri de interes comunitar (SCI-uri) care au fost propuse pentru protejarea speciilor de peşti, vidră şi rac sau pentru habitatele care sunt influenţate, nu se va propune/aproba/accepta dezvoltarea /amplasarea microhidrocentralelor”.

WWF a transmis, în iulie 2013, o scrisoare către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și către autoritățile locale relevante, prin care a solicitat intervenția pentru respingerea proiectului, aflat atunci în proces de avizare la Agenția pentru Protecția Mediului Vâlcea.

În iunie 2013, WWF a comandat un studiu științific care indică prezența vidrei (pe lângă alte specii protejate), specie de importanță comunitară, în sectorul superior al râului Topolog.

În urma acțiunilor, ANPM a comunicat că procedura aferentă autorizării proiectului de pe Topolog nu se mai derulează, fără însă a comunica decizia APM Vâlcea în baza căreia a încetat această procedură. În lipsa unei astfel de decizii, procedura este în continuare în derulare și pericolul nu a trecut. (!)

Mai mult decât atât, în prezent, în România sute de MHC-uri se află în stadii diferite de avizare, construire sau funcționare în arii protejate sau la limita acestora. Construcția unui număr de aproximativ 300 de astfel de MHC-uri a fost deja aprobată fără niciun fel de pre-planificare strategică la nivelul bazinelor râurilor și la nivel național.

După cum ați aflat din articolul Greenly precedent, WWF-România și-a propus să stopeze acest dezastru și a demarat o campanie națională care solicită autorităților relevante:

- Desemnarea unor zone de excludere pentru construcţia de microhidrocentrale, râuri de valoare naturală extrem de importante, pe care legea să împiedice asemenea construcții; implementarea unor mecanisme clare de pre-planificare a dezvoltării durabile pentru acest sector (pentru restul râurilor aflate în afara zonelor de excludere) care să permită o evaluarea râurilor, nu numai din prisma potenţialului energetic, ci şi a impactului ecologic, economic şi social;

- Suspendarea procesului de autorizare şi construcţie de noi microhidrocentrale, până la implementarea acestui proces de pre-planificare, pentru a se evita noi dezastre ecologice pe râurile din România

- Modificarea legislaţiei referitoare la avizarea, construcția și functionarea microhidrocentralelor.

Toate argumentele se regăsesc în petiția creată pentru românii care vor să susțină cauza WWF, “Râurile de munte:ultima șansă”, disponibilă pe website-ul www.raurileromaniei.ro. Până acum, petiția a fost semnată de peste 11.000 de persoane. Voi vă numărați printre aceștia?

Mulțumim Ioanei Bețieanu de la WWF pentru comunicatul de presă cuprinzător! Să fie cu succes!