Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Oamenii au cunoscut schimbări majore de când au apărut. Sedentarizarea ne-a permis să evoluăm din punct de vedere intelectual, să ne concentrăm și pe alte lucruri pe lângă supraviețuire. Dar cu ce preț a venit această evoluție?

Se știe că înainte de a se așeza în comunități restrânse, oamenii supraviețuiau cu ce aveau, iar ceea ce aveau era cam puțin. Fiind mereu în căutarea hranei, nu aveau timp să gândească altceva în afară de „trebuie să mănânc”. Dar odată cu această „înapoiere mintală” veneau și anumite avantaje. Aceste avantaje sunt suprimate în prezent de către confort. Astfel, rezistența la frig și patologii sau caracteristicile fizice superioare (forță, viteză sau rezistență) dispar încet, cu cât ne cuibărim în confortul de zi cu zi. Totuși, este de înțeles. Orice vietate ar prefera confortul dacă i s-ar aduce totul la nas. Însă nu toate au acces la confort, rămânându-le doar ambiția și nevoia de a supraviețui. De asemenea, dacă un animal este rănit, se vindecă de la sine sau moare, spre deosebire de oameni. Această nevoie de supraviețuire este adânc înrădăcinată în toate ființele, însă cu cât lucrurile devin mai confortabile, acestea vor pica într-unul dintre cele 7 păcate: lenea.

După cum am spus, acest confort schimbă organismul și funcțiile acestuia față de cele ale primilor oameni, dar, în aceeași măsură, afectează și sănătatea. Desigur că pentru o stare bună de sănătate cele două metode clasice, o dietă echilibrată și sportul, sunt vitale, însă există și o a treia verigă, una la care primii oameni aveau acces și îi influența foarte mult, fie că voiau, fie că nu: mediul. Astfel, nicio altă senzație nu provoacă atât de multe schimbări în corp cum provoacă frigul/vremea rece.

Ați observat și voi…când vă este frig rezultă o senzație neplăcută. Asta se întâmplă la nivel mental, anumiți hormoni scad, alții cresc, creând o senzație dezagreabilă. De asemenea, extremitățile devin reci ca urmare a contractării vaselor capilare. Acest proces apare pentru ca organele vitale să aibă la dispoziție destul sânge cald și a nu se reduce temperatura corpului. În plus, apar tremurăturile/frisoanele. Mușchii se contractă și se relaxează cu scopul de a se încălzi. Toate acestea au loc inconștient, fără ca noi să le putem controla. Dar, dacă atunci când primii oameni se duceau la vânat și în timp ce pândeau prada le-ar fi înghețat mâinile și ar fi început să tremure de frig, ar mai fi fost ei atât de pricepuți în ale vânatului? Deci trebuie să fi existat un alt mecanism ce îi proteja de frig. Chiar exista, și încă există, însă dacă ne adăpostim la căldură va dispărea fără doar și poate. Acest mecanism se referă la prezența grăsimii. Nu acel țesut adipos alb pe care îl acumulăm ca surplus în urma metabolismului, ci un alt fel de grăsime, una maro/maronie ce nu se acumulează în același fel. „BAT-ul” (brown adipose tissue) se acumulează în urma expunerii la frig. Acesta poate întreține căldura corpului arzând din grăsimea clasică și poate fi folosit în mod conștient. Astfel, nu mai este nevoie de celelalte modalități de a rezista împotriva frigului.

De asemenea, alternanța dintre căldură și frig dar și anumite metode de respirație ne pot da control deplin asupra corpului. O verigă importantă ce poate fi controlată în mod conștient de către o persoană este chiar imunitatea. A avut loc chiar și un experiment pentru a fi confirmată ipoteza. Lui Wim Hof (un olandez ce a luat în serios recâștigarea abilităților primilor oameni) și încă unei persoane le-au fost introduse un virus gripal sau o bacterie în corp. În timp ce corpul lui Wim nu a prezentat niciun efect al virusului/bacteriei, cealaltă persoană avea simptomele specifice. S-a observat că Wim își putea controla imunitatea, astfel ajungând celebru și doborând recorduri precum cea mai lungă distanță înotată sub gheață, contact prelungit cu gheața sau completarea unui semimaraton în picioarele goale pe gheață și zăpadă. Aceste recorduri le-a obținut ca urmare a controlului său asupra grăsimii maronii ce i-a permis să-și mențină temperatura. Însă trebuie folosită cu maximă atenție. Una dintre legile termodinamicii spune că orice sistem ce primește prea multă energie va prezenta anumite probleme de funcționare. Astfel, dacă BAT-ul este folosit într-o saună, unde este deja destul de cald, corpul se va supraîncălzi, iar efectele pot fi chiar mortale.

Cum să devii mai uman (sursă foto: https://www.humanfitness.ro/)

Cu toții avem ce ne trebuie pentru a ne debloca abilitățile demult încătușate, însă este nevoie de un ”șoc” asupra sistemului nervos. Un astfel de șoc ar putea fi un duș cu apă rece, ce poate debloca o fracțiune din postura noastră de supraviețuitori suprimată de către confort. „Nu este despre cum să fii un supraom, ci despre cum să fii mai uman.”

Bibliography

Carney, S. (2016). What doesn`t kill us.

Parmi nous, combien de gens ont envisagé, après avoir vu des films SF, que les robots parviendront à conduire le monde, dans un avenir plus ou moins distant?. La technologie a suffisamment progressée pour nous permettre de croire que cet avenir distant est presque arrivé.    

Soyez tranquilles, les robots ne contrôlent pas le monde, mais ils le dirigent, d’une manière ou l’autre, vers le secours.

Voila trois exemples de robots qui nous aident:

Protei

Inspiré par les accidents impliquant des fuites de pétrole, Protei est conçu comme un robot qui nettoie les océans d’une manière efficace. Financé depuis 2011, il est un sorte de barque, similaire à un avion sans pilote, et qui peut être dirigé à distance. Protei peut naviguer contre le vent, à la recherche des fuites de pétrole. Il utilise un filet qui absorbe les substances étrangères, sans risquer la contamination des hommes. L’équipe devant ce projet a effectue 4 mois de recherche sur la mer pour permettre à Protei de développer encore d’autres ,,superpuissances’’ – la collection des déchets de plastique qui flottent sur les mers et océans, la prise des échantillons nécessaires pour les hommes de science ou la surveillance de la radioactivité générée par Fukushima.

Le robot qui essuie la poussière dans des fermes solaires

Les panneaux solaires doivent être nettoyés pour fonctionner à leur capacité maximale, et ce procès a été souvent un problème pour la plupart des fermes et entreprises impliquées dans l’industrie solaire. Mais le petit robot crée par Greenbiotics vient au secours avec efficacité et économie de temps. Ce robot peut laver les panneaux solaires en consumant moins d’eau que toute autre méthode conventionnelle.

Planter Bot

Imaginé il y a un an par un étudiant canadien pour participer dans un concours, ce robot qui plante des arbres se propose de régénérer les forets. Sans pilote et surveillé par un operateur, ce petit outil, accompagné par une armée d’amis, pourrait se promener dans des régions affectées par la déforestation et planter des arbres plus efficacement que les hommes. Parce que le rythme de la déforestation s’accélère, il pourrait devenir notre meilleur ami.      

Source:  sierraclub

Source photo: manhattaninfidel

Article ecrit par Sînziana Buliga et traduit par Mihail Mitoșeriu

În SUA se pare că 10 miiliarde de animale sunt sacrificate în fiecare an. Statisticile tot timpul ne-au adus câte un semn de întrebare – bun, 10 miliarde de animale, dar în ce condiții sunt 10 MILIARDE de animale sacrificate? Nu știu câți dintre voi ați avut puterea de a vă uita integral la un film(uleț) ce prezintă situația din teren – abuz, deșeuri toxice, ‘nșpemii de chimicale, poveștile muncitorilor.

Reacția imediată: să devenim vegetarieni? Nu toți putem să alegem această cale. În orice caz, carnivor sau ba, fabricile de animale sunt sub orice critică. Există vreun beneficiu real al acestora? (exceptând buzunarele marilor companii) Să nu uităm, pe lângă emoțiile declanșate de conștientizarea sacrificării animalelor concepute doar pentru a fi sacrificate, mai avem și suferința oamenilor care lucrează acolo. În țara tuturor posibilităților cei mai mulți dintre muncitori sunt fie minori, fie imigranți (ilegali!), care își desfășoară munca aproape de sclavie. Da, e grav ceea ce spun. Și real. Săracii oameni, după ce că participă la practici dincolo de orice etică, mai sunt și expuși la riscuri de sănătate. (fie hidrogenul sulfurat din gunoiul de grajd, fie dioxidul de carbon și dioxidul de azot din silozurile care stochează gazele) Am menționat minorii? Dar ce spuneți de copii de 10-11 ani care riscă otrăvire, cancer și leziuni ale creierului pentru că sunt expuși la pesticide timp îndelungat?! Veți spune probabil că în România nu este cazul. Poate că nu s-a ajuns așa departe, dar gândiți-vă la hypermarketurile pline – credeți că avem numai produse locale? În rest, chimicalele sunt și la noi. Și sunt din plin.

Reacția la rece: să devenim vegetarieni sau să consumăm durabil, produse locale, de la mici ferme de familie, unde animalele au fost crescute în mod NATURAL. Fiecare va alege după conștiința lui – dar să nu spuneți că nu ați știut!

Vă las aici câteva clipuri care păstrează realitatea și îndeamnă la schimbarea în bine, dar care nu conțin imagini explicite, pentru cei mai sensibili. Folosiți-le!

Ca să vedem că totuși aceste conștiințe se trezesc și la nivel mai înalt, Australia a interzis fabricile de animale! Asta de curând. În februarie 2014. Ce presupune această decizie? Proiectul de lege pentru bunăstarea animalelor va interzice bateriile de ouă și utilizarea de standuri de scroafe și lăzi de gestație pentru porci și eliminarea ciocurilor găinilor (practica comună include eliminarea lor cu o lamă fierbinte sau cu laser). Ce veste bună!  Se poate!

Sfatul  meu: împrieteniți-vă cu producători locali, cu oameni gospodari care au grijă de animale și gândesc durabil – știți voi, caracterul românului demn! Mâncați mai puțină carne (sau deloc)! Folosiți-vă de înțelepciunea postului și aveți grijă de voi cu totul!

Surse informații și fotografii: OneGreenPlanet, AnimalAustralia,  Soygo, Spoonfedblog, Ourhenhouse

Stați liniștiți, roboții nu conduc lumea propriu-zis, dar o conduc spre a fi salvată, într-un fel sau altul.

Iată 3 exemple de roboți care ne ajută:

Protei

Inspirat de accidentele cu scurgere petrolieră, Protei se vrea un robot care curăță oceanele într-un mod eficient. Finanțat încă din anul 2011, este o barcă cu pânzele asemănătoare dronelor, care nu necesită pilot și poate fi manevrată de la distanță. Acesta poate naviga contra vântului, pe urmele scurgerii petroliere. Protei se folosește de o plasă care absoarbe substanțele străine, fără a-i supune pe oameni la contaminare. Echipa din spatele proiectului a făcut cercetări pe mare timp de 4 luni, pentru a include pe mai departe și alte superputeri – colectarea deșeurilor de plastic care plutesc pe mări și oceane, colectarea mostrelor necesare cercetătorilor sau monitorizarea radioactivității declanșate de Fukushima.

Curățătorul de praf al fermelor solare

Panourile solare trebuie să fie curate pentru a funcționa la întreaga lor capacitate, iar curățarea lor a fost deseori o bătaie de cap pentru cele mai multe ferme și companii solare. Dar micul robot de curățare, proiectat de Greenbiotics, vine în ajutorul acestora, într-un mod eficient, ca timp și resurse. Robotul poate curăța panourile solare utilizând mult mai puțină apă decât altă metodă convențională.

Planter Bot

Imaginat de către un student canadian anul trecut pentru un concurs, acest robot de plantare a copacilor vine să aducă pădurile înapoi la viață. Fără pilot și supravegheat de către un operator, roboțelul împreună cu mulți alți prieteni de-ai lui, s-ar plimba prin zone defrișate și ar reîmpăduri mai eficient decât ar face-o oamenii. Având în vedere că rata cu care dispar pădurile este din ce în ce mai mare, ar putea fi salvatorii noștri.

Surse: sierraclub, foto

L’écosohpie, ou la sagesse écologique, représente un concept philosophique modern, fortement lié à l’écologie profonde, ou Deep ecology. Elle reflète des idées qui dénoncent en partie l’anthropocentrisme, c’est-à-dire la pensée selon laquelle l’homme se trouve au centre de toute préoccupation, même si on pense de l’environnement et l’écologie (par exemple l’idée que nous devons réduire la pollution et la consommation des ressources parce qu’elles affectent négativement… l’homme).

Ce concept a été énoncé par deux auteurs différents, avec deux directions différentes, mais une base commune: le mérite revient à Arne Naess, de l’Université d’Oslo (1960), et ses idées ont été adoptées et modifiées par Félix Guattari dans les années 1990.  

,,Par écosophie, je comprend une philosophie de l’harmonie ou de l’équilibre écologique”, ecrivait Arne Naess, montrant que l’écosophie n’implique seulement la résolution des problèmes liés à la pollution, réssources, population, etc, mais aussi les problèmes concernant les valeurs.

,,Sans des changements dans l’environnement social et matériel, on ne peut pas avoir un changement des mentalités (…) l’écosohpie pourrait lier l’écologie de l’environnement de l’écologie sociale et mentale’’ – Félix Guattari.        

L’écosohpie et ainsi édifiée autour des valeurs et mentalités liées à l’environnement, selon n’importe quelle définition on analyserait.   

Arne Naess clarifie la base de sa philosophie quand il déclare que l’homme ne se trouve pas au sommet de l’hiérarchie du monde vivante, mais il appartient à l’écosphère, comme une partie de l’entier. Ce concept, autour duquel tout le mouvement politique écologiste se développe, est proche de l’étique environnementale, qui ne voit l’homme ni au centre de toute préoccupation, ni comme un être supérieure dans le sens absolu de l’évolution, ayant le droit de consommer des ressources de la nature sans aucune limite.    

A son tour, Félix Guattari développe sa notion d’écosohpie en se fondant sur trois stages de l’écologie:

• ·         L’écologie de l’environnement
• ·         L’écologie sociale (liée à la réalité économique et sociale)
• ·         L’écologie mentale (liée au psychique) 

Deep ecology

Un autre concept crée par Naess, à la suite d’une conférence soutenue à Bucarest en 1972 est l’écologie profonde, ou, avec son nom entier, le mouvement écologique profond et de longue durée, qui s’oppose à la notion de mouvement écologique superficiel, et qui est capable d’analyser les conflits environnementaux jusqu’au niveau fondamental des valeurs. Deep ecology envisage mettre l’accent sur la valeur intrinsèque de l’environnement et des êtres vivants, sans regard pour leur importance du point de vue de l’homme, en soutenant que le monde naturel est fondé sur un équilibre complexe organisé dans des écosystèmes, et les effets des actions humaines ne se produisent seulement sur eux-mêmes, mais aussi sur le système entier. Le principe de base est donc le droit égal à la vie et bien-être de l’environnement dans son ensemble, sans tenir compte de la valeur que les hommes lui attribuent.  

Naess affirme que certains concepts ou questions, comme l’existence de l’âme ou de la conscience chez les animaux, ou leur capacité de raisonner, ont été utilisées comme justifications pour expliquer la supériorité de l’homme face aux animaux, mais, du point de vue écologique ,,le droit à la vie de toutes êtres vivants est universel, il ne peut pas être quantifié. Aucune espèce ne peut profiter de ce droit plus qu’une autre espèce’’.

Cette idée interagit avec une multitude d’autres pensées modernes sur la vie et l’écologie: les principes énoncés ou suggérés par Rachel Carson dans ,,Silent spring’’, Aldo Léopold, qui, en 1949, affirmait que les hommes ne sont que des membres de la communauté biologique, le philosophe Warwick Fox, qui inclut les hommes et toutes les autres animaux dans la même réalité unique.

En remarquant ces idées, qu’on certainement ne peut pas dénoncer comme erronées, nous pouvons seulement nous poser des questions sur les effets que l’ignorance de ces idées peut avoir sur notre société d’aujourd’hui. Au niveau social, politique, mental et au niveau des valeurs de nos jours, l’homme se trouve au sommet de toute hiérarchie et profite des droits et bénéfices illimités, sans se rendre compte de leurs limites et des droits de la nature et d’autres créatures avec lesquelles l’homme partage sa réalité. Les bases de la théorie des systèmes nous montrent que les composantes d’un système sont interconnectées et que les changements subis par un élément provoquent des changements dans tous les autres. Dans le système global de la Terre, combien de temps passera jusqu’au moment quand ces changements deviendront irréversibles même pour l’élément humain?

Sources:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ecosophy

http://en.wikipedia.org/wiki/Deep_ecology

http://www.ecospherics.net/pages/DrengEcophil.html

http://www.green-mantle.co.uk/deepecology.html

http://www.revue-chimeres.fr/drupal_chimeres/?q=node/12

http://www.ecologiste.org/

Sources photo:

http://2.bp.blogspot.com/-TMvCdEzmRPk/T3oZWmH0SAI/AAAAAAAAAeg/8kFf7H-IF2E/s1600/425618_377829558908358_292974040727244_1356410_391706408_n.jpg

http://www.emeraldinsight.com/content_images/fig/4660020102003.png

http://1.bp.blogspot.com/_7iJ9UIlj3Dc/Sd6X0ineMxI/AAAAAAAAADA/u6ZeVdYZr0o/s1600-h/wolf+paw+human+hand.jpg

Article écrit par Magda Baidan et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Acest concept a fost enunţat de doi autori diferiţi, având două direcţii diferite, dar o bază similară: meritul îi revine lui Arne Naess, de la Universitatea din Oslo (1960), după care Felix Guattari îl preia şi îl modifică în anii 90.

“Prin ecosofie înţeleg o filosofie a armoniei sau a echilibrului ecologic”, scria Arne Naess, arătând că ecosofia implică nu doar abordarea problemelor legate de poluare, resurse, populaţie etc., dar şi de valori.

“Fără schimbări în mediul social şi material, nu pot avea loc schimbări ale mentalităţilor. (…) ecosofia ar lega ecologia mediului de ecologia socială şi de cea mentală”. – Felix Guattari

Ecosofia este construită, aşadar, în jurul valorilor şi a mentalităţilor legate de mediu – indiferent de ce definiţie analizăm.

Arne Naess clarifică baza filosofiei sale când declară că omul nu se situează în vârful ierarhiei lumii vii, ci aparţine ecosferei, ca o parte dintr-un întreg.  Acest concept, în jurul căruia se dezvoltă întreaga mişcare politică ecologista, se apropie de etica environmentala, ce nu vede omul nici în centrul tuturor preocupărilor, nici ca superior în sensul absolut al evoluţiei şi având dreptul să consume resurse naturale fără limită.

La rândul său, Felix Guattari îşi dezvoltă noţiunea de ecosofie bazându-se pe 3 trepte ale ecologiei:

-          Ecologia mediului

-          Ecologia socială (legată de realitatea economică şi cea socială)

-          Ecologia mentală (legată de psihic)

Deep Ecology

Un alt concept apărut din mâna (sau mintea) lui Naess, ca urmare a unei conferinţe pe care a susţinut-o în 1972 în Bucureşti, Deep ecology sau, sub numele său complet, „mişcarea ecologică profundă şi de lungă durată”,  se opune termenului de „mişcare ecologică superficială” şi are capacitatea de a analiza conflictele de mediu până la nivelul fundamental, de valori. Deep ecology doreşte să pună în evidenţă valoarea intrinsecă a mediului şi a fiinţelor, indiferent de valoarea pe care o au acestea pentru om, susţinând că lumea naturală este bazată pe un echilibru complex, organizat în ecosisteme, iar că efectele acţiunilor oamenilor nu se reflectă doar asupra lor înşişi, ci asupra întregului sistem.  Principiul sau de bază este, aşadar, dreptul egal la viaţă şi bunăstare a mediului în general, indiferent de valoarea acordată de oameni.

Naess susţine că anumite concepte său întrebări, cum ar fi existenta sufletului sau a conştiinţei la animale sau utilizarea raţiunii de către acestea, au fost folosite ca motive pentru a justifica poziţionarea omului ca superior faţă de alte animale, însă că, din punct de vedere ecologic, „dreptul la viaţă al tuturor fiinţelor este unul universal, ce nu poate fi cuantificat. Nici o specie nu poate profita de acest drept mai mult decât o alta”.

Acest concept interrelationeaza cu multe alte idei moderne despre viaţă şi ecologie: principiile enunţate sau sugerate de Rachel Carson în „Silent Spring”, de Aldo Leopold, care scria  în 1949 ca oamenii sunt doar membri ai comunităţii biotice sau de filosoful Warwick Fox, care pune oamenii şi toate celelalte animale pe planul unei realităţi unice.

Remarcând aceste idei, pe care nu le putem în nici un caz elimina ca false, nu putem decât să ne punem întrebări cu privire la efectele pe care le poate avea ignorarea acestora de către societatea actuală. La nivel social, politic, de mentalitate şi de valori actuale, omul este pus în vârful oricărei ierarhii, fiindu-i date drepturi şi beneficii nelimitate, fără a se ţine cont nu doar de limitele, dar şi de drepturile naturii şi ale celorlalte fiinţe vii cu care omul îşi împarte realitatea. Bazele teoriei sistemelor arata că elementele ce formează un sistem sunt interconectate şi că modificările aduse unuia dintre acestea va determina schimbări la nivelul celorlalte. În sistemul global „Pământ”, cât va mai dura până când aceste schimbări să devină ireversibile şi pentru elementul uman?

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6.

Surse foto: 1, 2, 3.

Să zâmbim așadar, să luăm exemplul lor și să avem grijă de planeta noastră!

Sursă foto

De la prietenii Consumix aflăm că cea mai răspândită fibră textilă din lume este, surprinzător, și cea mai nocivă pentru mediu. În ciuda reputației de fibră naturală și sănătoasă, este o mare consumatoare de apă. Și aici vorbim de cantități industriale de apă până a ajunge la maturitate. Totodată, bumbacul se “mândrește” și cu un consum uriaș de insecticide și pesticide. Ca idee, un tricou răspândește cam 100 gr de pesticide în natură. Și apoteotic, în ciclul său de viață, bumbacul face înconjurul Planetei pentru a fi țesut, cusut, vopsit, croit și decolorat, toate acestea până a ajunge să fie un articol vestimentar din garderoba noastră.

Și ca să intrați în pielea personajului, vă invităm să lecturați povestea vieții lui:

“Voi porni de la geneză. Nu îmi amintesc nimic de la momentul nașterii. Mi se pare și normal, nu cred că există cineva care să aibă amintiri de atunci. Însă, primele imagini pe care le am în memorie sunt legate de apă. Peste tot în jurul meu, dar și la metri distanță de mine, eram înconjurat de apă. Precum în Popol Vuh, “Cartea Sfântă a Maiașilor“, în care se spune că la început a fost un ocean. Oceanul originar peste care nu adia nici un vânt, o suprafață perfect lină. Din păcate, în cazul meu și al nașterii mele, peste mine curgea apă și nu oricum, torențial. Torente fluide, continue. Râuri, ba chiar fluvii uriașe gata să umple grădini și insule.

Sunt pregătit să ies la lumină. În sfârșit pot și eu respira! Îmi simt celulele cum inspiră și expiră și mă pot bucura de soare. Totul este difuz, însă întrezăresc din când în când mișcare în jurul meu. Ceva din atmosfera din jur îmi spune că sunt într-un loc deosebit. Unde se lucrează. Văd forme care muncesc, forfotesc și trebăluiesc. Simt o agitație continuă și constantă. Din păcate nu am fost înzestrat cu auz. Eu doar văd și simt. Nu știu cât durează procesul, pentru mine noțiunea de timp este difuză. Nu fac diferența între secunde și secole. Așa stă scris în materialul meu genetic.

Încep să prind formă. Am fost înălbit, nu oricum, ci printr-un proces chimic. Clor, mult clor! Google this: “dioxina”! Sunt din nou colorat. Îmi dau seama că sunt albastru-indigo. Deși trec prin mai multe etape de spălare, sunt tot una cu chimicalele pe care nu le elimin în totalitate și ajung în contact direct cu pielea. Da, pielea ta! Ață peste ață și formez un tipar. Un tipar textil destul de moale și plăcut atingerii. Simt cum sunt transportat către o altă destinație. Aici sunt transformat încă o dată. Dintr-o plantă foarte țepoasă am ajuns un material pufos și mătăsos, râvnit de toată lumea. A fost un drum lung, aproape că am făcut înconjurul lumii ca să ajung aici.

Ultima parte e existenței mele are un impact ciudat asupra propriei mele forme. Sunt decolorat. Nici măcar nu sunt decolorat simetric, mai degrabă sintetic. Dar problema este că trec printr-un procedeu chimic foarte nociv pentru piele și mediu. Mă refer la acizi, care provoacă peste un milion de intoxicații în fiecare an printre oamenii care mă prelucrează.

Încep să iau contact cu un alt tip de material. Este rece și, spre norocul meu în cantități mici, pentru că eu trebuie să îi suport greutatea și rotunjimile. Am devenit simbiotici. Cireașa de pe tort, primesc și o etichetă! O voi purta cu mândrie până la capăt. Până și la SH se vor mândri cu moștenirea firmei mele. Îmi place că sunt de sânge nobil! Se pare că voi mai avea parte doar de două transporturi indepedente. Unul către magazin și unul către viitoarea mea casă. Am apărut în urma prelucrării a peste zeci de mii de litri de apă și tot nu voi scăpa de cel puțin o spălare pe săptămână. Cu foarte foarte mare noroc voi fi purtat patru ani de zile. Dar nu există nici un fel de garanții, la cât de repede apar alții în urma mea! Care mai de care mai colorați, mulați și în ton cu moda.”

Care este una dintre soluții? Eu cred că v-ați dat seama, să îl sprijinim pe domnul Bumbac Bio! :)

Până la următoarea povestire, ținem legătura pe pagina facebook Greenly și pe pagina Facebook a campaniei.

Consumix este o campanie despre societatea de consum. Prin afișe, clipuri și povestiri și-a propus să rupă rutina de a consuma “fast” și “nonsense”, rutina de a neglija sănătatea sau mediul în care trăim. În sensul ăsta recomandă: “close all pop-ups”!

În prezent, aproximativ 90% dintre românii de peste 18 ani au auzit de colectarea separată a deșeurilor de ambalaje în scopul reciclării, în creștere cu peste 10% față de anul 2011, arată rezultatele unei cercetări de tip sondaj, pe eșantion național reprezentativ, realizată în perioada 16-25 septembrie de IMAS, la cererea Eco-Rom Ambalaje.

Dacă acum doi ani aproximativ jumătate dintre respondenți afirmau că beneficiază de posibilitatea de a depune separat deșeurile în propria localitate, în prezent procentul a crescut până la 64%. Dintre aceștia, mai mult de jumătate declară ca au acces la un punct de colectare cu containere speciale „foarte aproape” și „puțin mai departe de locuință”.

,,După 2 ani de la ultimul studiu de percepție cu privire la sistemul de colectare separată din țară, putem spune că, treptat, trecem într-o etapă superioară de conștientizare a importanței sistemului: românii nu doar au auzit despre acest serviciu, ci știu ce înseamnă și din ce în ce mai mulți îl practică drept un obicei cotidian. Iar generația tânără are un rol important în acest proces: 62% dintre persoanele care au copii declară că, în cadrul școlii, aceștia au fost informați cu privire la separarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje. Rezultatele inițiativelor noastre de informare și educare din domeniu se văd, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.

Și numărul celor care au început să separe deșeurile este în creștere, conform studiului amintit: în 2013 aproximativ 60% dintre cei care au acces la sistem declară că depun separat deșeurile în gospodăria în care locuiesc, cu 24 de procente mai mult  decât în 2011. O analiza mai aprofundată a comportamentului de separare a deșeurilor arată că populația are un comportament ușor diferit față de fiecare tip de ambalaj: cei mai mulți declară că separă ambalaje de tip PET, urmate de cele de hârtie-carton.

De asemenea, se constată și o înțelegere diferită a comportamentului de separare: cei mai mulți români le separă prin depunerea în containerele dedicate (12%) sau punându-le în saci separați pentru a fi ridicate de operatorul de salubritate sau de personalul de serviciu (14%). Unii pastrează o parte din deșeuri pentru a le refolosi în gospodărie (15%), iar 14% le depun împreună cu celelate deșeuri în containerul comun sau le dau foc.

În ceea ce privește gradul de satisfacție, 36% dintre românii care au acces la sistem sunt mulțumiți de serviciul de colectare separată din localitatea lor, cel mai ridicat nivel de satisfacție înregistrându-se în Transilvania – 46%.

Primele trei lucruri care îi determină pe români să colecteze separat deșeurile sunt: prezența containerelor în apropierea locuinței (31%), campaniile de informare și educare din media (24%) și exemplul altor persoane (18%).

Pentru mai multe detalii, precum și informații folositoare privind colectarea selectivă și reciclarea, vă invităm pe www.colecteazaselectiv.ro.

Asemenea zile negre se pregătesc și pentru râul Topolog, afluent al Oltului care se formează pe versantul sudic al Munților Făgăraș, prin unirea a două izvoare: Izvorul Scării și Izvorul Negoiului. Izvoarele Topologului și valea care le înconjoară formează un peisaj cu care România s-ar putea mândri la orice târg de turism din lume, ilustrând perfect conceptul Carpathian Garden. Și totuși autoritățile române de mediu nu s-au opus distrugerii legale a unei bucăți din „grădina” în care ar trebui să ne gospodărim strategia turistică.

Cum se distruge un râu de munte?

Un râu este un sistem viu, iar pe râurile de munte biodiversitatea este extrem de bogată. Pe râul Topolog, ca în multe râuri alpine, conviețuiesc microorganisme, alge, mușchi, spongieri, planarii, raci, insecte și larve de insecte, pești și amfibieni. Dintre mamifere, vidra, specie protejată, depinde în mod esențial de prezența peștilor în râuri, păstrăvul determinând-o să urce până la 1500 m altitudine.

Microhidrocentralele fragmentează habitatele râurilor, afectând o bogată fauna de nevertebrate acvatice precum și migrația peștilor pentru depunerea icrelor. Distrug și habitatele ripariene (de pe maluri), cum ar fi pădurile galerii de anin iubitoare de apă, de care depind specii de nevertebrate, animale și păsări. Pe unde se construiesc microhidrocentrale, apa cristalină a râurilor și pârâurilor de munte devine un amestec de noroi și piatră, în care orice formă de viață dispare.

Și totuși, conform Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, țara noastră se află printre statele cu surse utilizabile de apă relativ scăzute, cu 2.660 metri cubi pe cap de locuitor pe an, față de media europeană de peste 4.000. Principala cauză o constituie contaminarea resurselor de apă și, în general, presiunea antropică. Odată cu distrugerea râurilor de munte vom pierde și puținul de apă pură, de cea mai bună calitate. Și apoi?

Soarta râului Topolog

În vara anului 2013 WWF, alături de Asociația Salvați Dunărea și Delta, cu sprijinul Coaliției de Mediu și al Coaliției Natura 2000, au solicitat respingerea proiectului „Amenajare hidroenergetică Topolog şi Topologel” în situl Natura 2000 Munţii Făgăraș, care ar putea distruge si acest râu și împrejurimile.

Situl Natura 2000 Muntii Făgăraș ROSCI0122 a fost desemnat  pentru protecţia unor specii ripariene şi a habitatelor acestora, incluzând vidra (Lutra lutra). Conform Avizului de Mediu nr. 10938/2012 pentru Strategia energetică a României, „în acele situri de interes comunitar (SCI-uri) care au fost propuse pentru protejarea speciilor de peşti, vidră şi rac sau pentru habitatele care sunt influenţate, nu se va propune/aproba/accepta dezvoltarea /amplasarea microhidrocentralelor”.

WWF a transmis, în iulie 2013, o scrisoare către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și către autoritățile locale relevante, prin care a solicitat intervenția pentru respingerea proiectului, aflat atunci în proces de avizare la Agenția pentru Protecția Mediului Vâlcea.

În iunie 2013, WWF a comandat un studiu științific care indică prezența vidrei (pe lângă alte specii protejate), specie de importanță comunitară, în sectorul superior al râului Topolog.

În urma acțiunilor, ANPM a comunicat că procedura aferentă autorizării proiectului de pe Topolog nu se mai derulează, fără însă a comunica decizia APM Vâlcea în baza căreia a încetat această procedură. În lipsa unei astfel de decizii, procedura este în continuare în derulare și pericolul nu a trecut. (!)

Mai mult decât atât, în prezent, în România sute de MHC-uri se află în stadii diferite de avizare, construire sau funcționare în arii protejate sau la limita acestora. Construcția unui număr de aproximativ 300 de astfel de MHC-uri a fost deja aprobată fără niciun fel de pre-planificare strategică la nivelul bazinelor râurilor și la nivel național.

După cum ați aflat din articolul Greenly precedent, WWF-România și-a propus să stopeze acest dezastru și a demarat o campanie națională care solicită autorităților relevante:

- Desemnarea unor zone de excludere pentru construcţia de microhidrocentrale, râuri de valoare naturală extrem de importante, pe care legea să împiedice asemenea construcții; implementarea unor mecanisme clare de pre-planificare a dezvoltării durabile pentru acest sector (pentru restul râurilor aflate în afara zonelor de excludere) care să permită o evaluarea râurilor, nu numai din prisma potenţialului energetic, ci şi a impactului ecologic, economic şi social;

- Suspendarea procesului de autorizare şi construcţie de noi microhidrocentrale, până la implementarea acestui proces de pre-planificare, pentru a se evita noi dezastre ecologice pe râurile din România

- Modificarea legislaţiei referitoare la avizarea, construcția și functionarea microhidrocentralelor.

Toate argumentele se regăsesc în petiția creată pentru românii care vor să susțină cauza WWF, “Râurile de munte:ultima șansă”, disponibilă pe website-ul www.raurileromaniei.ro. Până acum, petiția a fost semnată de peste 11.000 de persoane. Voi vă numărați printre aceștia?

Mulțumim Ioanei Bețieanu de la WWF pentru comunicatul de presă cuprinzător! Să fie cu succes!