Meduzele sunt nevertebrate aparținând încrengăturii Cnidaria (din subdiviziunea Coelenterata). Ceea ce le face interesante este modul lor pasiv de viață, întrucât se deplasează și se hrănesc cu ajutorul acțiunii curenților oceanici. Peste 1500 de specii de meduze au fost înregistrate în lume (archipelago.gr), fiind distribuite în toate oceanele și adaptându-se condițiilor extreme. Diversitatea speciilor de meduze este impresionantă, atât prin colorit, cât și prin dimensiuni (variind de la meduze mici cât o gămălie- la indivizi de dimensiunea unui om!).

Principala sursă de hrană a meduzelor este zooplanctonul, însă cele de dimensiuni mari se pot hrăni cu alte meduze sau cu crustacee. Multe dintre specii se folosesc de tentaculele lungi ce conțin celule urzicătoare numite nematociste (menite să paralizeze sau să omoare prada). Majoritatea speciilor sunt inofensive pentru oameni din punct de vedere al înțepăturii. În ceea ce privește deplasarea, meduzele au mobilitate redusă și nu își pot controla mișcările pe orizontală, prin urmare depind de curenți. Pe de altă parte, însă, se pot deplasa pe direcție verticală în coloana de apă, propulsându-se cu ajutorul cavității în formă de clopot.

Aspecte interesante despre meduze (sursă: archipelago.gr):

• Meduzele există pe Pământ încă de acum 650 milioane de ani;
• Corpul unei meduze este simetric;
• 95% din corpul unei meduze reprezintă apă;
• Unele meduze sunt bioluminiscente, pentru a speria prădătorii sau pentru a atrage un partener;
• Meduzele nu au creier, sânge sau sistem nervos;
• Meduzele sunt considerate o delicatesă culinară în unele țări (spre exemplu Japonia).

Specii comune în apele Mării Mediterane:

1. Pelagia noctiluca

Denumire în limba română: meduza veninoasă violet. Denumire în limba engleză: Mauve Stinger

Așa cum sugerează denumirea, meduza violet are o înțepătură dureroasă. Variază ca dimensiune între 6-10 cm (corpul) și  are opt tentacule care pot atinge lungimea de 10 m. Aceste meduze trăiesc de obicei în larg, însă sunt frecvente înfloririle de Pelagia noctiluca în zona costieră, reprezentând un disconfort în apele de îmbăiere.

2. Aurelia aurita

Denumire în limba română: meduza lună. Denumire în limba engleză: Moon Jelly

Aurelia aurita are diametrul de 5-40 cm și este ușor de recunoscut, prin cele patru inele (de culoare roz sau oranj) sub formă de potcoavă, situate pe clopot. Acesta din urmă este de obicei transparent sau ușor albicios. Această specie are tentacule scurte și este inofensivă pentru om.

3.  Cotylorhiza tuberculata

Cotylorhiza tuberculata. Foto: Ioana Stoicescu

Cotylorhiza tuberculata. Foto: Ioana Stoicescu

Denumire în limba română: meduza mediteraneană. Denumire în limba engleză: Mediterranean Jelly/ Fried Egg Jellyfish

Cotylorhiza tuberculata poate atinge 40 cm în diametru. Este galbenă, ușor de recunoscut. Trăiește la adâncimi de 0-7 m. Înțepătura sa este foarte blândă și nu prezintă un pericol pentru om.

Meduzele- specii invazive

De multe ori, unele specii de meduze ajung să fie invazive, fiind introduse în habitate străine în mod natural sau antropic. Acest lucru poate cauza dezechilibre majore, întrucât aceste organisme pot deveni dominante, inhibând sau chiar eliminând populațiile speciilor native din ecosistemul respectiv. Principala cauză a înfloririlor de meduze ca organisme oportuniste o reprezintă vasele comerciale, care transporta meduze dintr-un ecosistem în altul, prin apele de balast. Meduzele sunt specii competitive care se dovedesc adesea de succes față de alte organisme, ceea ce duce la scăderea drastică a biodiversității locale.

Meduzele au însă și un rol pozitiv, întrucât reprezintă un element important în cadrul lanțurilor trofice. Mai mult decât atât, ele acționează ca agenți de purificare a apei, fiind capabile să filtreze volume mari.

Înfloririle de meduze

Înfloririle de meduze (jellyfish blooms) apar când curenții oceanici transportă un număr mare de indivizi într-un spațiu restrâns (de exemplu, un golf). În anumite situații, concentrația de meduze poate atinge sute de indivizi pe metru cub de apă. La acest proces contribuie schimbările sezoniere, ce au loc la nivelul abundenței de hrană, temperaturii, nivelului de oxigen sau disponibilității de lumină.

În ultimii ani au fost înregistrate din ce în ce mai multe înfloriri de meduze. Se crede că principala cauză a acestui fenomen este pescuitul excesiv, întrucât peștii și meduzele consumă aceeași pradă. O scădere la nivelul populațiilor de pești înseamnă așadar o oportunitate pentru populațiile de meduze, care au mai multă hrană la dispoziție (și mai puțini prădători). Alte cauze ale proliferării meduzelor pot fi schimbările climatice (meduzele au toleranță ridicată la creșterile de temperatură) și eutrofizarea (atât prin creșterea concentrației de nutrienți, cât și prin scăderea nivelului de oxigen- favorabilă pentru meduze). Înfloririle de meduze au impact atât la nivelul echilibrului ecosistemelor, cât și asupra pisciculturii și turismului maritim.

Acțiuni în desfășurare

Institutul de Conservare Marină “Archipelagos”, în colaborare cu  Comisia Mediteraneană pentru Știință (CIESM), au pus bazele unui program de monitorizare a înfloririlor de meduze în apele Mediteranei. Acesta are ca scop colectarea de date (prin înregistrarea semnalărilor de meduze din partea publicului), pentru o mai bună înțelegere a distribuției populațiilor de meduze și a tendințelor de înmulțire.

În concluzie, înfloririle de meduze sunt într-adevăr un disconfort, dar să nu uităm că activitățile umane joacă un rol important în modul de evoluție al acestor organisme (și al tuturor animalelor, în general). Principiul ce e mult-strică este valabil atât pentru meduze, cât și pentru oameni…

Bibliografie:

http://archipelago.gr/

http://wildlife-archipelago.gr/

Aceste insule se compun îndeosebi din plastic. Dar, pentru a se degrada, plasticul are nevoie de 500-1 000 de ani (emanând în acest timp numeroase produse toxice), în plus, poate sufoca peştii, broaştele ţestoase, păsările şi mamiferele marine care înghit bucăţele mici, luându-le ca pradă.

Ce este de făcut? Limitaţi utilizarea materialelor plastice (saci, sticle…), nu aruncaţi nimic în natură (chiar dacă sunteţi departe de mare) şi vorbiţi-le celor din jur despre aceste insule de deşeuri, care sunt puţin cunoscute.

PS: Noi, cei din echipa Greenly, v-am vorbit despre acest subiect aici şi aici!! Citiţi sau recitiţi articolele, vă rugăm!

Sursa informații: 52 de sfaturi pentru biodiversitate – Comisia Europeană/Direcția Generală pentru Mediu

Surse foto: http://www.khoahoc.com.vn/timkiem/l%C6%B0%C6%A1n+bi%E1%BB%83n/index.aspx

http://www.ksee24.com/news/local/Great-Pacific-Garbage-Patch-Poses-New-Threat-to-Marine-Life-151186585.html

http://www.documentingreality.com/forum/f2/great-pacific-garbage-patch-pictures-19240/

http://majikphil3.blogspot.ro/2012/03/great-pacific-garbage-patch.html

Anumite locuri turistice, precum parcul acvatic Xel-Ha din Mexic, au luat această ameninţare în serios: de acum înainte, acolo este permisă numai utilizarea cremelor solare pe bază de minerale. Acestea se întind pe piele mai puţin bine şi lasă uneori urme albe din cauza filtrelor minerale pe care le conţin, dar sunt eficiente şi cu siguranţă mai puţin toxice, atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru natură.

O altă soluţie? Purtaţi un tricou sau un costum de surfer pentru a înota…

Sursa informații: 52 de sfaturi pentru biodiversitate – Comisia Europeană/Direcția Generală pentru Mediu

Surse foto: http://www.naturamexico.com/

http://www.planyourtravel.co.uk/magical-mexico-a-holiday-in-paradise/

http://www.playadelcarmen.com/tours-activities/eco-parks/

http://www.playadelcarmen.com/tours-activities/eco-parks/xel-ha/

http://chloelikestotalk.blogspot.ro/2012_05_01_archive.html

https://www.facebook.com/BIODERMARomania

Sursa video: http://www.youtube.com/watch?v=Lk8UfYDKBLY

Înainte de a intra în detalii cu privire la fauna din adâncuri, să clarificăm câteva noţiuni teoretice de bază în legătură cu oceanele şi mediul de viaţă pe care acestea le oferă. Există două elemente principale care îşi pun amprenta în mod foarte semnificativ asupra mediului şi vieţii din oceane: relieful şi energia solară. În primul caz, putem vorbi despre mai multe subdiviziuni, caracterizate prin niveluri ale pantelor şi adâncimi diferite: zona litorală, cea de şelf (până la 200m adâncime), zona povârnişului, cu o pantă abruptă (este considerată marginea continentelor) şi zona batială, cea care ne interesează în articolul de faţă. Această zonă ocupa peste 76% din suprafaţa oceanelor, în ea intrând dorsalele (lanţuri muntoase submarine), praguri, vulcani, câmpii abisale şi gropi abisale, acestea din urmă având adâncimi de peste 6000m. În ceea ce priveşte rolul soarelui asupra mediului oceanic, ne vom rezuma doar la existenţa zonelor de adâncime în funcţie de luminozitate: zona fotica sau luminoasă, de la 20 la 120 m (aici întâlnim plante capabile de a face fotosinteză), zona digofotică sau crepusculară (120m-600m) şi zona afotica sau lipsită de lumină, la mai mult de 600 m adâncime. Partea cea mai adâncă a corpurilor de apă (fundul mării şi straturile de apă din apropierea acestuia) reprezintă, din punct de vedere ecologic, zona bentonică: mediul în care trăieşte bentosul, adică totalitatea formelor de viaţă din apele de adâncime.

Cum existenţa plantelor în oceane este direct influenţată de prezenţa luminii, acestea pot supravieţui până la câteva sute de metri. Animalele, însă, pot supravieţui până spre 6000m, aşadar în condiţii deosebite de temperatură (între 3 şi -1,8 grade Celsius) şi presiune (până la 1000 de atmosfere), fapt care a determinat o serie de adaptări în fizionomia şi modul lor de viaţă.

Având în vedere lipsa luminii, mulţi dintre peştii care trăiesc la adâncimi mari sunt orbi, bazându-se pe celelalte simţuri. Alţii, în schimb, au o fotosensibilitate mult superioară speciilor dinspre suprafaţă. Una dintre caracteristicile cele mai interesante ale acestor animale este bioluminiscenţa, care poate fi produsă cu ajutorul fotoporilor. Funcţiile şi scopurile bioluminiscenţei sunt diverse, de la căutarea şi prinderea prăzii până la roluri cheie în ritualurile de curtare.

Peste 17.650 de specii noi care trăiesc la sub 200m au fost identificate de către cercetători.  Conform unui studiu din 2006, câteva dintre acestea sunt pe cale de dispariţie din cauza mutării pescuitului industrial din zona de şelf în zona talvegului. Una dintre cele mai interesante specii pe cale de dispariţie este Blobfish, care este de găsit în apele adânci (până la 1600m) din zona Tasmaniei, are trăsături fizice foarte deosebite: corpul său este, practic, o masă gelatinoasă care îi permite să plutească, fără prea mult efort muscular. De asemenea, merită menţionat şi Lophius americanus, care a fost adăugat în 2010 pe lista roşie marină a Greenpeace, fiind astfel o specie ale cărei populaţii pot fi afectate din cauza consumului ridicat. Acest peste trăieşte în zona digofotică şi în partea superioară a zonei afotice; au fost capturate exemplare de peste 20 de kg şi în vârstă de cca 30 de ani.

Vizitaţi din nou revista Greenly pentru informaţii din lumea animalelor!

Surse info: http://www.scritube.com/diverse/meteorologie/OCEANOGRAFIA104651714.php, http://www.scribd.com/doc/93602302/C3-Oceanografie, http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17503395, http://en.wikipedia.org/wiki/Deep_sea_fish, http://www.descopera.org/creaturi-din-adancuri/, http://www.catalogueoflife.org/testcol/details/species/id/10084297http://www.catalogueoflife.org/testcol/details/species/id/10084296/synonym/10115738.

Surse foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b0/Oceanic_divisions.svg/800px-Oceanic_divisions.svg.png, http://images.nationalgeographic.com/wpf/media-live/photos/000/600/overrides/deep-sea-caribbean-creatures-glow-fish_60027_600x450.jpg, http://www.howitworksdaily.com/wp-content/uploads/2012/08/Blobfish.jpg.