On the night of December 6-7^th 1983, the pyrolysis installation at the Teleajen Petrochemical Plant exploded during technological trials, killing 27 people and injuring another 39. According to eyewitnesses arrived soon at the site, the remains of the dead and metal scraps from the machines were spread on a radius of 150 to 200 metres.

In order to speed up the investigation, two subcommittees were created – a technical subcommittee and a work safety one. The former estimated the damage caused at around 35 million dollars, and the event was classified as a ”technical accident”. The latter reported a final death toll of 40 people, and a significant number of seriously injured and mutilated victims who lost their limbs. The final results of the inquiry were published in February 1984, and placed the blame on several engineers who operated the installation during the technological trials.

The real cause of the explosion was the incompetence or negligence of those who initially designed the installation. A high temperature hydrocarbon fluid passed through a steel pipe, next to another similar pipe passed a very low temperature hydrocarbon fluid. 

In 1985, a second explosion occurred at the Teleajen Petrochemical plant, this time in the ”asphalt removal” section. Again, the death toll was high – 29 dead and 50 wounded. The investigation found that a technical error was to blame for the disaster.

In addition to the dead and wounded, among the damage caused by the two explosions we can count the significant pollution suffered by air, water and soil in the surrounding area. Sulphur dioxide and nitrogen oxides were among the main toxic agents that affected the air, and they are related to ozone and acid particles and rains that also lead to soil contamination which, in turn, exerts a negative influence on the metabolic processes of plants and micro-organisms that are essential for a healthy soil.

The ozone acts as a contributor (catalyst) for the oxidation of sulphur dioxide (sulphurous anhydride) into sulphur trioxide (sulphuric anhydride), which reacts with water in the clouds to form sulphuric acid. The resulting acid rains are the main cause of soil pollution in the area surrounding the Teleajen Petrochemical Plant. Water that drains from acid soils can lead to the acidification of surface waters, thus harming fish and other organisms.

Air pollution from the plant aggravates asthma and chronic bronchitis and helps spread these diseases among the young inhabitants of Ploieşti. The authorities constantly receive notifications about the strong smell, described as being similar to that of rotten cabbage and rotten eggs, which is felt frequently after 9.00 PM, the time when sulphurous oil is processed at the refinery. Air quality monitoring stations in Ploieşti have indicated that numerous pollutants register elevated values.  

The cooling towers and the open-air basins also release volatile organic compounds. The wind helps spread these pollutants from the refinery all the way to the city.

In 1998, Lukoil bought the Teleajen Petrochemical Plant for 53 million dollars and renamed it Petrotel-Lukoil. It then entered an upgrade and modernisation program which led to a 94.8% increase in the amount of oil processed, up to an annual processing volume of 2.5 million tons Of course, with the increase in production, a proportional increase in pollution soon followed. Nowadays, locals can only hope to escape the foul smell and pollution from the plant, after hundreds of notifications presented to the authorities remained unanswered.

Information sources:

www.adevarul.ro

www.eco-research.eu

www.hotnews.ro

http://greenly.ro/aer/combinatul-petrochimic-teleajen-explozii-si-impactul-asupra-mediului

Photo source: the author of this article

Article written by Ionuţ Radu and translatd by Mihail-Andreas Mitoșeriu. 

Ȋn spațiile deschise ale orașului, principala problemă o constituie pulberile ȋn suspensie (PM10), cu diametrul mai mic de 10 micrometri. Acestea reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid. Au fost înregistrate depășiri de 5 ori mai mari decât limita zilnica pentru PM10, la toate cele 8 stații de măsurare a calității aerului din București.

Sursa naturală de PM10 ȋn București este reprezentată de dispersia polenului, în timp ce sursele antropice sunt reprezentate de activitățile industriale, centralele termoelectrice, iar cea mai mare contribuție o oferă traficul rutier al capitalei.

Potențialul de a cauza efecte negative asupra sănătății este direct legat de dimensiunea particulelor; acestea trec prin nas și gât și pătrund în alveolele pulmonare, provocând inflamații și intoxicări. Sunt afectate în special persoanele care respiră mai mult pe gură, ocolind practic filtrul natural din nas. Copiii sunt în mod deosebit vulnerabili, deoarece țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil. Expunerea pe termen lung la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și moartea prematură.

Prin anumite procedee industriale, prin deșeurile menajere și prin combustia carburanților în aer sunt eliminate metale toxice, sub formă de particule, precum plumb (Pb), cadmiu (Cd), arsen (As) și mercur (Hg). Metalele se acumulează ȋn organism și provoacă efecte toxice de scurtă și/sau lungă durată. Ȋn cazul expunerii la concentrații ridicate, ele pot afecta sistemul nervos, funcțiile renale, hepatice și respiratorii.

Mercurul este unul dintre factorii implicați în apariția bolilor Parkinson și Alzheimer, acesta ajungând la creier prin vasele de sânge, unde se poate acumula ȋn cantități semnificative.

Efectele arsenului depind de concentrația în care acesta se găsește. Arsenul din praful din aer cauzează iritarea pielii și a membranelor mucoase, absorbția făcându-se mai ales pe porțiunile umede, ca și cele de la cutele epidermei.

Cadmiul inhalat din aer se depozitează la nivelul rinichilor, afectându-i. Acesta mai duce și la iritații bronhice, dispnee și emfizem pulmonar, cu o mortalitate de aproximativ 15%. Cadmiul devine toxic și prin potențialul său de a înlocui, în reacțiile biologice, alte microelemente esențiale, cum ar fi zincul (Zn) și Calciul (Ca).

Plumbul odată ajuns în organism este acumulat în oase, păr și ficat. Acesta poate duce la crampe abdominale, dureri de cap, constipație, pierderea poftei de mâncare, oboseală, anemie, paralizia nervilor motori și encefalopatie.

Traficul rutier din București este responsabil pentru 90% din poluarea orașului, iar dioxidul de carbon reprezintă 90% din emisiile rezultate din traficul rutier. De asemenea, prin combustia motoarelor se mai elimină în aer și dioxid de sulf (SO2) și oxizii de azot (NOx). Aceștia atacă plămânii, producând astm, și contribuie la efectul de seră. Expunerea la o concentrație mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provoca dificultăți respiratorii severe, iar expunerea la o concentrație mare de oxizi de azot, pe o perioadă scurtă de timp, poate duce la deces, iar la concentrații scăzute afectează țesutul pulmonar.

Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) sunt compuși formați din 4 până la 7 nuclee benzenice.

Aceștia rezultă din combustia materiilor fosile (motoarele diesel), sau din fumul de țigară, sub formă gazoasă sau de particule. Unul dintre compuși este benzopirenul, compus ce are efecte cancerigene pentru om.

Surclasat doar de Sofia, Bulgaria, unde se înregistrează 176 de zile pe an cu depășiri ale nivelului admis de poluare a aerului, Bucureștiul ocupă locul 2 în top, cu o medie de 92 de zile, față de limita de 35 de zile prevăzută de normele europene.  Conform unui studiu realizat de Ecopolis, între 2004 și 2009, în București s-au înregistrat decesele a peste 800 de adulți și a peste 200 de nou-născuți, iar în anul 2009 s-au înregistrat 300 de spitalizări, toate putând fi puse pe seama poluării aerului.

Surse informații :  http://poluarebucuresti.blogspot.ro/ ; http://www.ecopolis.org.ro/studii/calitatea-aerului-in-bucuresti-efecte-asupra-sanatatii ; http://www.marinaherbals.ro/metale-grele-in-organism-af-150.html?mhs=7ab39ec7b674fc7b0cabd36afb943040 ; http://www.scribd.com/doc/78655270/Efectele-Poluarii-Aerului-Asupra-Mediului ; http://m.hotnews.ro/stire/9144397

Surse foto : http://stiri.rol.ro/images/rompres/trafic_auto_rompres_2852870.jpg ; http://img.youtube.com/vi/Y1g46DAv9LA/0.jpg ;  http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5109/7896286/1/tigara.jpg

Impactul asupra economiei s-a resimţit în special asupra companiilor aeriene, International Air Transport Association având pierderi totale de până la 1,3 miliarde de euro. De asemenea, importul şi exportul de fructe şi flori a fost grav afectat în ţarile din nordul şi nord-vestul Europei.

Erupţia vulcanului a eliberat în atmosferă dioxid de sulf (SO₂), ce poate afecta stratul de ozon şi poate duce la schimbări climatice pe termen scurt. Ajungând în atmosferă, în combinaţie cu particulele de apă, se produc ploile acide care afectează solul, apele, organismele, clădirile etc. Alături de dioxid de sulf, în atmosferă au mai fost eliberate aproximativ 0,15 milioane de tone de dioxid de carbon (CO₂). Acumularea de CO₂, împreună cu alţi compuşi, are drept urmare modificarea regimului de transfer al căldurii de la nivelul solului în atmosferă şi favorizează̆ efectul de seră.

O altă substanţă toxică emanată de erupţia vulcanului a fost fluorul (F). Fluorul de origine vulcanică are impact asupra sănătăţii umane, în special prin consumul de apă şi de vegetale contaminate. Contaminarea se poate datora acţiunii directe a acidului fluorhidric, a apei de ploaie ce a dizolvat acidul fluorhidric eliberat în atmosferă sau  acţiunii cenuşii vulcanice. În contact direct, expunerea pe perioadă scurtă la cantităţi reduse determină iritarea sistemului respirator, iar expunerea la cantităţi ridicate poate conduce la edem pulmonar.

Deşi au existat nenumărate mici cutremure în zilele şi săptămânile postmergătoare erupţiei, cercetătorii în vulcanologie din Marea Britanie au asigurat opinia publică că probabilitatea de a se declanşa încă o erupţie a vulcanului Guðnasteinn în următorii ani este foarte scăzută. Dacă în ceea ce priveşte pagubele economice se vorbeşte despre 30 de state afectate şi pierderi materiale de aproximativ 2,5 miliarde de euro, în privinţa pagubelor asupra mediului înconjurător…încă se lucrează la calcule.

Surse informaţii :

www.revista-informare.ro

http://suite101.com/article/the-eyjafjallajokull-volcano-in-southern-iceland-some-facts-a228279

http://tinyscience.wordpress.com/

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=372:vulcanul-eyjafjallajokull&catid=39:noutati”catid=39:noutati

Surse imagini : 

http://www.fotopedia.com/items/flickr-4626832289

https://saccsiv.wordpress.com/category/vulcani/

http://uti.is/2010/04/under-the-volcano-the-source-of-the-ash/

În noaptea dintre 6 şi 7 decembrie 1983, instalaţia de piroliză a Combinatului Petrochimic Teleajen a explodat în timpul unor probe tehnologice. Explozia a ucis 27 de oameni şi a rănit alte 39 de persoane. Conform primilor martori ajunşi la faţa locului în acea noapte, pe o rază de 150-200 de metri erau împrăştiate cadavrele celor morţi şi fiare contorsionate, părţi ale instalaţilor din interiorul combinatului. Pentru operabilitate, s-au alcătuit două subcomisii: subcomisia tehnică şi subcomisia de protecţie a muncii. Subcomisia tehnică a estimat pagube de aproximativ 35 de milioane de dolari iar incidentul a fost catalogat drept “accident tehnic”. Subcomisia de protecţie a muncii a raportat în final 40 de morţi şi mulţi mutilaţi pe viaţă, în urma pierderii membrelor inferioare sau superioare. Rezultatele finale ale anchetei au fost prezentate în februarie 1984, acestea învinuind câţiva ingineri care lucrau la instalaţie în timpul probelor tehnologice. Cauza reală a exploziei a fost incompetenţa sau neglijenţa celor care au proiectat iniţial instalaţia. Un fluid de hidrocarburi la temperaturi foarte înalte trecea printr-o conductă, iar prin alta, de oţel,  fluidul de hidrocarburi la temperaturi foarte joase.

În anul 1985, o a doua explozie are loc în Combinatul Petrochimic Teleajen, la secţia “Dezasfaltare”. De această dată, numărul victimelor a fost de 29 de morţi şi 50 de răniţi. Ancheta în acest caz a dus la concluzia că a fost o eroare tehnică.

Alături de morţi şi răniţi, printre pagubele celor două explozii se numără şi poluarea solului, apei şi a aerului din zonă. Dioxidul de sulf şi oxizii de azot au fost principalii agenţi nocivi care au afectat aerul din zonă, agenţi care sunt într-o continuă relaţie de intercorelare cu ozonul şi ploile/pulberile acide, dar care conduc şi la o poluare a solului, precum şi la o influenţare negativă a proceselor metabolice din plante şi a microorganismelor esenţiale pentru sănătatea solului.

Ozonul contribuie (catalizează) la oxidarea dioxidului de sulf (anhidridă sulfuroasă) la trioxid de sulf (anhidridă sulfurică), care reacţionează cu apa din nori şi formează acid sulfuric. Acesta, prin ploile acide, reprezintă principala sursă de poluare a solului din zona Combinatului Petrochimic Teleajen. Apa drenată din solurile acide poate să ducă la acidifierea apelor de suprafaţă, cu efecte nocive asupra peştilor, dar şi a altor organisme.

Poluarea aerului de către combinat agravează astmul, bronşita cronică şi înmulţirea acestor afecţiuni în rândul tinerilor din Ploieşti. Autorităţile de mediu primesc constant zeci de sesizări despre mirosul puternic de varză stricată şi ouă clocite, în special după ora 21.00, timp în care această rafinărie prelucrează petrol sulfuros. Staţiile de monitorizare a calităţii aerului din Ploieşti au indicat valori crescute ale noxelor.

Turnurile de răcire şi bazinele separatoare cu suprafaţă deschisă emit, de asemenea, compuşi organici volatili. Vântul contribuie la împrăştierea poluanţilor de la rafinărie asupra oraşului.

În anul 1998, compania Lukoil a cumpărat Combinatul Petrochimic Teleajen cu suma de 53 milioane de dolari şi l-a redenumit Petrotel-Lukoil. Acesta a intrat într-un program de modernizare, ceea ce a condus la o creştere cu 94,8%  a prelucrării ţiţeiului, iar volumul anual de procesare a fost de 2,5 milioane de tone. Bineînţeles, odată cu sporul de 94,8% din prelucrarea ţiţeiului, poluarea zonei a crescut şi ea direct proporţional. Momentan, rămâne doar speranţa locuitorilor din zonă de a scăpa de miros și de poluarea produsă, în urma sutelor de sesizări făcute autorităţilor.

Surse informaţii :

www.adevarul.ro

www.eco-research.eu

www.hotnews.ro

Surse foto: autorul articolului

Articol realizat de Ionuţ Radu, student în anul II la specializarea Geografia Mediului, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti

• Substante care au structuri chimice diferite pot avea mirosuri similare, cum ar fi citrolul şi aldehida γ-fenil-valerianică, ambele avand aroma de lamaie. Natura si „taria” mirosului se pot schimba odata cu diluatia substantei in aerul atmosferic;
• Mirosurile mai slabe nu sunt percepute in prezenta celor puternice;
• Mirosurile cu aceeasi „tarie” se amesteca si pot produce combinatii in care unul sau mai multe dintre ele nu pot fi recunoscute;
• Expunerea unui individ la o intensitate constanta a unui miros duce la diminuarea sensibilitatii olfactive si pierderea senzatiei neplacute pana in momentul in care mirosul variaza in intensitate;
• Obisnuinta cu un anumit miros nu va afecta perceptia unui miros disimilar, insa va prejudicia identificarea unor arome apropiate. In concluzie, un miros neplacut ce nu ne este familiar va atrage mai multe plangeri fata de unul cunoscut;
• Doua sau mai multe substante cu mirosuri diferite isi pot anula reciproc efectul;
• Mirosurile se deplaseaza pe directia vantului, odata cu substantele care le produc;
• Volatilitatea substantelor gazoase creste cu marirea temperaturii, de aceea mirosurile sunt simtite mai rapid si mai puternic la temperaturi ridicate;
• Senzatia de acceptare sau respingere a unui miros depinde de experientele placute sau neplacute ale unei persoane legate de aceasta aroma;
• Datorita conformatiei genetice, unii oameni nu pot percepe anumite mirosuri, precum cianura – aroma de migdala.

Orice miros are o sursa, iar in domeniul poluarii olfactive sunt analizate in special cele cauzate de „mana omului”. O sursa comuna de miasme, ce apar datorita putrefactiei, o reprezinta deseurile aruncate sau nepreluate la timp de companiile de salubrizare. In acelasi areal, amintim depozitele de deseuri municipale si statiile de epurare a apei uzate, in care vor aparea mercaptani si hidrogen sulfurat datorita descompunerii anaerobe.

O alta foarte variata sursa de mirosuri este industria. Producerea de celuloza si hartie duce la apartia de substante urat mirositoare precum dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, metanetiolul – ce contine la randul lui sulf. Tabacariile elimina in aer amoniac, hidrogen sulfurat si compusi organici volatili, iar industria chimica poate enumera produsi diversi din gama miasmelor (amoniac, hidrogen sulfurat, clor, mercaptani, fenoli, etc). Pana si din procesul de fabricare a zaharului si din distilare rezulta amoniac si hidrogen sulfurat.

De asemenea, activitatile agricole aduc contributie prin descompunerea vegetatiei, producerea si folosirea compostului, aplicarea ingrasamintelor azotate si fosfatice si a pesticidelor, in atmosfera ajungand amoniac, dioxid de sulf, fosfor, acetaldehida, hidrogen sulfurat. Transporturile atrag atentia prin mirosurile emise in special prin eliminarea gazelor de esapament, ce au efecte asupra pietonilor si a rezidentilor din apropierea arterelor de circulatie.

Tot ce imi ramane sa va spun este sa va paziti pe cat posibil nasurile de intalnirea cu miasmele.

Sursa bibliografica: Central Pollution and Control Board, Ministry of Environment & Forests, Guidelines on odour pollution & its control, 2008, India

Surse fotografii:  http://www.flickr.com/photos/ikhlasulamal,                                                      Photobucket/wasim106

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !