România traversează cea mai profundă transformare a pieței tutunului din istoria sa modernă. Tranziția de la fumul vizibil la aerosolul curat al produselor cu tutun încălzit (HTP) nu reduce impactul asupra ecosistemelor, ci îl complică. Substanțele persistente, deșeurile metalice și e-waste-ul bateriilor litiu-ion înlocuiesc silențios mucul clasic de celuloză, creând o criză de mediu invizibilă.

1. Context: Piața Tutunului în România

România se situează printre statele UE cu cea mai ridicată prevalență a fumatului – 30,7% din adulți în 2018 (GATS), cu estimări pentru 2024 de 26–30%. Diferența de gen rămâne accentuată: 40,4% la bărbați față de 21,7% la femei.

Un element critic este fenomenul de dual-use: ~68,3% din utilizatorii HTP nu au renunțat la țigara clasică, ci au adăugat-o în portofoliu, dublând expunerea la nicotină și generând simultan ambele tipuri de deșeuri (Fig. 1).

Figura 1. Consum țigări clasice vs stickuri

2. Criza Deșeurilor: Comparație Directă

Un utilizator IQOS care consumă un pachet de stick-uri pe zi generează ~7.300 unități de deșeuri compozite pe an, cu o masă totală de ~21,9 kg față de mucul clasic, mai mic, dar persistent chimic (Fig. 2).

Surse: Science of The Total Environment (2020); MDPI / IJERPH (2023); rapoarte PMI. 

Figura 2. Proiecție deșeuri țigări vs stickuri

3. PFAS și Riscul Toxicologic

PFAS Chimicalele Eterne: Ce înseamnă pentru Mediu

Substanțele per- și polifluoroalchilice (PFAS) detectate în stick-urile TEREA nu se degradează în condiții naturale și nu pot fi eliminate prin procesele standard de epurare a apei. Spre deosebire de chiștocul clasic, stick-urile HTP introduc un risc toxicologic calitativ nou în ecosisteme, soluri agricole, pânza freatică, cursuri de apă.

România cultivă tutun pe ~530 ha și este unul dintre primii doi exportatori mondiali de tutun procesat (1,37 mld. USD în 2024), ceea ce face ca persistența PFAS în solul agricol să fie o problemă de relevanță națională și europeană.

4. Cadrul Legislativ și Fiscal

Timp de aproape un deceniu, HTP-urile au operat în România printr-o lacună legislativă. Legea nr. 457/2004 nu anticipa tehnologia heat-not-burn, iar IQOS era promovat ca “accesoriu tehnologic”. Punctul de cotitură a venit în iulie 2024, prin Legea nr. 232/2024, care a interzis explicit publicitatea stradală și audiovizuală pentru produsele cu nicotină (sancțiuni: 2.000–40.000 EUR).

Pe plan fiscal, creșterea accizelor din august 2025 a fost de doar 2,25%, mult sub pragul de 10% sugerat de experții în economia sănătății. Un plan mai agresiv ar fi putut reduce prevalența cu 4% și preveni ~50.000 de decese premature pe termen lung.

5. Direcții Urgente de Acțiune

Direcții Urgente de Politică Publică

› Reclasificarea deșeurilor HTP ca deșeuri electronice periculoase și colectare separată obligatorie.

› Extinderea REP (Responsabilitate Extinsă a Producătorului) la toate componentele produselor cu nicotină, inclusiv dispozitivele electronice.

› Transparență chimică obligatorie: producătorii trebuie să declare prezența PFAS și a altor aditivi persistenți.

› Politică fiscală aliniată OMS: creșteri de accize >10% (față de 2,25% în 2025), care să reflecte costurile sociale și de mediu.

› Monitorizare națională PFAS: studii privind contaminarea solului și a ecosistemelor riverane în zone cu consum ridicat HTP.

Concluzie: Fără o infrastructură de colectare dedicată, fără o politică fiscală care să reflecte costurile sociale reale și fără transparență chimică totală, România riscă să înlocuiască o criză a fumului cu o criză a chimicalelor eterne și a deșeurilor metalice complexe. Drumul spre o generație cu dependențe reduse de nicotină trebuie pavat nu doar cu tehnologie, ci și cu responsabilitate de mediu.

Surse principale: GATS Romania 2018 (WHO); GSTHR 2024 (KAC); PMI Annual Reports 2018–2024; Blaues Kreuz / AT Schweiz, Raport HTP 2025; Science of The Total Environment (2020); Technavio (2024); Legea nr. 232/2024.

BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE DE DATE

1. World Health Organization / CDC — Global Adult Tobacco Survey (GATS) Romania 2018. Geneva: WHO, 2019.
2. Knowledge Action Change (KAC) — Global State of Tobacco Harm Reduction (GSTHR) 2024. Londra: KAC, 2024.
3. American Cancer Society — The Tobacco Atlas, ediția 2023 & Romania Factsheet. tobaccoatlas.org.
4. Philip Morris International — Annual Report / Form 10-K, 2018–2024. pmi.com/investor-relations.
5. Blaues Kreuz / Addiction Switzerland (AT Schweiz) — Rapport sur les produits du tabac chauffé — analyse PFAS et glycidol. Septembrie 2025.
6. Eurobarometer 539/2024 — Atitudini ale europenilor față de tutun și produse conexe. Comisia Europeană, 2024.
7. Ministerul Finanțelor Publice Romania — Codul Fiscal, regim accize tutun, actualizat 2025. mfinante.gov.ro.
8. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) — Raport național privind mortalitatea atribuibilă fumatului. București: INSP, 2023.
9. Science of The Total Environment — Leaching of metals from heated tobacco product waste. Elsevier, 2020. doi:10.1016/j.scitotenv.
10. Technavio — Heated Tobacco Products Market Global Forecast 2024–2029. technavio.com, 2024.
11. University of Bath — Heated Tobacco Products: Global Market Shares and Brand Analysis. Bath, UK, 2024.
12. MDPI / International Journal of Environmental Research and Public Health — date privind deșeurile generate de produsele din tutun. 2023.

Notă metodologică grafice: Graficele de tendință reprezintă surse proprii, realizate în RStudio utilizând bibliotecile forecast, prophet și ggplot2, pe baza datelor reale extrase din GSTHR, PMI Annual Reports, Tobacco Atlas și rapoartele anuale BAT, JT, KT&G. Predicțiile (linii întrerupte) se bazează pe modele ARIMA și regresie logistică și reprezintă scenarii condiționate de menținerea tendințelor actuale, nu certitudini.

Constanța este un oraș cu mult potențial — mare, istorie, viață culturală. Dar, uneori, tocmai în colțurile cele mai banale ale orașului, apar probleme care erodează zi de zi calitatea vieții urbane. Una dintre ele se repetă, cu consecvență tristă, în zona Piața Chiliei nr. 6, în imediata vecinătate a Facultății de Științe Economice.

La reîntoarcerea în Constanța (orașul meu natal), primul lucru care mi-a atras atenția nu a fost marea sau promenada — ci un adevărat peisaj al neglijenței colective: platformă de colectare a deșeurilor supraaglomerată, gunoi abandonat în jurul containerelor, obiecte voluminoase (inclusiv mobilier), lăsate la întâmplare pe domeniul public, și urme clare de vandalism în zonă (Fig. 1).

Figura 1. Imagine de ansamblu a platformei de colectare supraaglomerate

Situația nu pare să fie un incident izolat, ci o realitate care se repetă frecvent, amplificată de lipsa unor măsuri eficiente și constante din partea celor responsabili.

Problema în detaliu: mai mult decât „gunoi aruncat greșit”

Dincolo de aspectul vizual neplăcut, situația ridică mai multe probleme concrete:

Colectarea selectivă nu este respectată. Cartonul ajunge la plastic, materialele se amestecă, iar întregul sistem de reciclare devine ineficient. Nu e vorba doar de comoditatea unor cetățeni — e vorba de un lanț de responsabilități care se rupe undeva.

Deșeurile depășesc spațiul amenajat. Când containerele sunt pline și nu există o frecvență adecvată de ridicare, oamenii încep să lase gunoiul în jur. Se creează un efect de bulgăre de zăpadă: cu cât zona arată mai rău, cu atât mai mulți o tratează ca pe un depozit improvizat.

Deșeurile ajung pe domeniul public și în curțile din apropiere. Vântul, ploaia și — în mod special — păsările (pescărușii, prezenți masiv în Constanța) împrăștie deșeurile pe o rază largă (Fig. 2). Curtea Facultății de Științe Economice din apropiere este unul dintre spațiile afectate.

Figura 2. Deșeuri împrăștiate în afara platformei/ pe domeniul public

Zona este lângă o secție de poliție, ceea ce face absența oricărei intervenții și mai greu de explicat (Fig. 3).

Figura 3. Detaliu vandalism sau deșeuri voluminoase abandonate (mobilier etc)

Ce s-a făcut: sesizare oficială la Garda de Mediu

Situația a fost semnalată formal prin depunerea unei petiții la Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Constanța.

Garda de Mediu a acționat prompt din punct de vedere procedural: în baza art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cazul a fost redirecționat, spre soluționare, către: Primăria Municipiului Constanța, Direcția Generală Poliție Locală Constanța.

Documentul oficial, înregistrat, solicită explicit analizarea situației, adoptarea măsurilor legale în vigoare și comunicarea acestora atât petentei, cât și Gărzii Naționale de Mediu, în termenul prevăzut în legislație.

Cu alte cuvinte: mingea este acum la Primărie și la Poliția Locală.

O parte din vină aparține și cetățenilor

Nu toate problemele pot fi puse exclusiv pe seama autorităților. Gunoiul aruncat lângă container în loc de ”în el”, mobilierul abandonat pe domeniul public, cartonul aruncat la plastic etc – toate acestea reflectă și o lipsă de educație civică și de responsabilitate individuală. Atâta timp cât o parte dintre locuitori tratează spațiul public ca pe un depozit personal, nicio frecvență de colectare și nicio organizare a platformei nu va fi suficientă. Soluția pe termen lung nu este doar instituțională este și culturală.

Ce urmează: monitorizare și așteptarea unui răspuns concret

În următoarea perioadă, voi verifica frecvent această zonă pentru a observa dacă autoritățile au dat curs solicitării și ce măsuri au luat. Mă aștept să fie luate următoarele măsuri:

• Creșterea frecvenței de colectare a deșeurilor din zonă

• Organizarea mai clară a platformei, inclusiv soluții pentru deșeurile voluminoase

• Măsuri de informare a locuitorilor privind colectarea selectivă

• Sancționarea depozitărilor neconforme, acolo unde este identificat vinovatul

Nu este vorba de pretenții exagerate. Este vorba de funcționarea normală a unui serviciu public pentru care cetățenii plătesc taxe.

În loc de concluzie

Această situație arată că mecanismul civic funcționează — o sesizare poate parcurge drumul de la un cetățean atent până la biroul primarului. Întrebarea rămâne dacă și răspunsul va parcurge același drum, în sens invers, și dacă se va materializa în ceva concret pe teren.

Voi reveni cu un update după verificările din teren.

Și dacă lucrurile nu se schimbă? Ei bine, atunci vom scrie Episodul 2. Sperăm din suflet că nu va fi cazul.

Sintești, Ilfov – la 3 km de București, un sat învăluit zilnic în fum toxic.

La câteva minute de mers cu mașina din București, în satul Sintești din comuna Vidra (Ilfov) (Fig. 1), noaptea se aprind focuri nu pentru căldură, ci se ard cauciucuri, cabluri electrice, mase plastice, mobilier etc – orice material din care se poate extrage metal sau profit. Fumul se ridică în întuneric tocmai pentru ca autoritățile să nu îl vadă, iar dimineața îl respiră bucureștenii.

Fig. 1. Groapa de gunoi Sintești (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

De ce nu se oprește?

Fenomenul are rădăcini economice adânci. Firme înregistrate în Sintești preiau deșeuri de la companii cu obligații legale de reciclare, le aduc în sat, iar localnicii le ard în gropi improvizate (Fig. 2). Cele mai căutate sunt cablurile electrice, care, după topirea plasticului, sunt valorificate pentru cupru. În Sintești există 120 de firme de tratare a deșeurilor la o populație de sub 3.000 de locuitori. În perioada 2019-2021, autoritățile au descoperit trei transporturi ilegale de deșeuri importante, în valoare de 150.000 euro, care ar fi trebuit să ajungă tot aici. Când un foc ilegal este descoperit, singurii acuzați sunt localnicii, oameni săraci, adesea nealfabetizați, care refuză să spună de unde provine gunoiul.

Fig. 2. Traseul deșeurilor care ajung să fie arse în Sintești (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

De-a lungul anilor, Garda de Mediu, Poliția și Jandarmeria au intervenit de sute de ori în Sintești (Fig. 3). În octombrie 2025, prima operațiune cu drone achiziționate prin PNRR a mobilizat 120 de oameni. Din 2022 până în 2024 au fost desfășurate 40 de controale, cu amenzi totale de 4 milioane de lei și 51 de tone de materiale confiscate (Fig. 4).

Fig. 3. Sintești la 9 aprilie 2021 (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

Sintești nu este o excepție, este un simptom. Atât timp cât reciclarea ilegală rămâne mult mai profitabilă decât cea legală, iar adevărații organizatori nu ajung în fața judecătorilor, focurile se vor reaprinde în fiecare noapte și noi vom continua să închidem geamurile.

Fig. 4. Cablurile arse (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

Bibliografie

https://romania.europalibera.org/a/plangere-penala-sintesti-garda-de-mediu/33166918.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/video-descinderi-la-sintesti-unde-sunt-arse-ilegal-tone-de-deseuri-localnica-noi-facem-gratare-multe-aici-1400904

https://www.g4media.ro/poluare-masiva-in-bucuresti-si-imprejurimi-vineri-dimineata-comisarii-garzii-de-mediu-au-descoperit-arderi-de-deseuri-la-sintesti-dar-au-plecat-fara-sa-ia-masuri-usr-la-o-luna-de-la-demiterea-lu.html

https://tvrinfo.ro/controale-cu-drone-la-sintesti-si-bolintin-vale-75-de-tone-de-deseuri-confiscate-si-amenzi-de-peste-400-000-de-lei/

Toate cele trei depozite de deșeuri ce deservesc Bucureștiul au rămas fără autorizație de mediu (Iridex-zona de nord a capitalei; Vidra din sud-Popești Leordeni și Glina din sud-est). Depozitul de deșeuri din Glina a fost închis din 2019. A rămas funcțional depozitul Vidra (Fig. 1), dar e considerat epicentrul poluării cu metan din București. S-a creat și o asociație civică a locuitorilor din zona numita „Iar Miroase”. Platforma online a fost lansată în 2023 de un inginer IT care locuiește în zonă.

Figura 1. Depozitul Vidra

Am stat de vorbă cu el și cu locatarii din Popești și Berceni cei mai afectați de miros:

• D-na X— tânără mămică care ne spune: — Nu pot scoate copilul la plimbare în fiecare zi și uneori nu pot aerisi nici camera copilului. Miroase puternic a hazna. Vine vara, ce fac? Închid geamurile?

• D-nul Y — pensionar relatează: — Am ales după pensie sa mă remut în Popești în casa părintească, unde am copilărit, pentru spațiu și aer curat. Așa era pe vremea copilăriei mele. Copiii de azi nu se mai pot bucura de joacă, afară miroase uneori de zici ca ești lângă un WC public. Alteori dau unii foc la gunoaie și e și mai rău. Fumul și mirosul toxic ne bagă în casă pe toți și chiar și așa… Vine vara, ce facem?

• Familia M — tineri care s-au mutat de curând la un bloc nou din Popești — Ne-am bucurat că ne-am luat casă ceva mai ieftină decât în centru și am crezut că aerul aici e mai bun. Ne dorim copii, dar unde să se joace în mirosul ăsta. Vin căldurile noaptea, nu putem deschide geamul de miros…

• D-na Y— gospodina ne spune: — Nici animalele mele (găini) nu miros așa de urât cum e uneori aerul aici. Îmi plăcea în grădină să am flori, erau parfumate. Acum și ele săracele sunt acoperite de un miros înfiorător. Uneori noaptea e și fum (Fig. 2), de nu poți deschide un geam, nu mai pot scoate lenjeria de pat sau covoarele afară, că le bag în casă îmbâcsite!

  

  Figura 2. Depozitul din Vidra – incendiu

• Inginerul IT-ist care a făcut programul ne zice: — Când m-am mutat în zonă nu era așa, dar de 4-5 ani încoace groapa asta de gunoi ne-a stricat liniștea și confortul. De aceea s-a înființat asociația “Iar Miroase” de către un grup de locatari și eu am ajutat cu o platformă online pentru transmiterea automată a sesizărilor către Garda Națională de Mediu și Direcția de Sănătate Publică Ilfov. În primele șase luni ale anului 2023, au fost trimise 11.580 sesizări (Berceni – 8000, Popești Leordeni – 1683, Vidra – 473). În 2024-2025 reclamațiile s-au înmulțit, ajungând la un maxim în luna iunie 2025 de 6734 reclamații/lună, în special noaptea și dimineața devreme, când la adăpostul nopții au avut loc și incendieri ilegale.

Depozitul Vidra e operat de Eco SUD SA. Zona de depozitare acoperă peste 60 ha cu 8 celule principale, dintre care doar 3 au sisteme de captare a biogazului. Zilnic aici ajung între 2500-3000 de tone de deșeuri din București și localitățile limitrofe. În perioada 2023-2025, operatorul a primit amenzi de peste 200.000 de lei pentru poluare și nereguli, dar sancțiunile au fost plătite la jumătate, iar activitatea nu a fost suspendată niciodată (Fig. 3). Ba mai mult, locatarii susțin că factura la salubritate s-a dublat în ultimii ani.

Figura 3. Depozitul de la Vidra – închis provizoriu

“Plătim pentru un miros de WC și fum o groază de bani” ne-a spus supărat un administrator de bloc.

Și dacă ar fi numai asta, dar specialiștii spun că metanul, care în sine nu e toxic, în groapa de gunoi vine cu un cocktail letal:

• Hidrogen sulfurat (H₂S): iritant și care produce leziuni neurologice în cantități mari și repetate.

• Amoniac (NH₃): atacă ochii, pielea și plămânii.

• Mercaptani (metil mercaptan CH₃SH, etilmercaptan C₂H₅SH): extrem de agresivi pentru sistemul respirator.

• COV (compuși organici volatili), cancerigeni confirmați: benzen C₆H₆, formaldehidă CH₂O.

  

  Figura 4. Deșeurile de la depozitul Vidra

Expunerea cronică duce la astm bronșic, crize de sufocare, cancer pulmonar, tulburări cognitive la copii, depresie, AVC, disconfort accentuat.

Figura 5. Rătăcit și nefericit la depozitul Vidra

În concluzie: VINE VARA! ÎNCHIDEȚI GEAMURILE!

Bibliografie și webografie:

1)    https://www.facebook.com/iar.miroase.ONG/posts/%EF%B8%8F-poluatorii-dac%C4%83-se-%C3%AEnchide-depozitul-vidra-bucure%C8%99tiul-r%C4%83m%C3%A2ne-f%C4%83r%C4%83-groap%C4%83-de-g/122198404760177633/

2)     https://zin.ro/28/07/2025/investigatii/poluare-metan-sulfura-hidrogen-amoniac-mercaptani-groapa-gunoi-vidra-sintesti/

3)     https://greennews.ro/article/singura-groapa-de-gunoi-a-bucurestiului-cea-de-la-vidra-este-inchisa-oficial-de-ce-se-mai-depoziteaza-totusi-deseuri/

4)     https://buletin.de/bucuresti/autorizatia-de-mediu-de-la-groapa-de-gunoi-vidra-in-dezbatere-publica-cetatenii-din-patru-localitati-acuza-mirosuri-insuportabile/

5)     https://www.capital.ro/dezvaluiri-incredibile-despre-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-totul-despre-interesele-care-stau-in-spatele-afacerii.html

6)     https://tvrinfo.ro/incendiu-la-gropa-de-gunoi-de-la-vidra-oamenii-care-locuiesc-in-zona-se-plang-de-mirosul-pestilential/

Surse foto:

Figura 1 - Sursa: https://b365.ro/video-duhneste-de-trasneste-si-prin-poze-inspectie-de-mediu-la-groapa-de-gunoi-vidra-care-sufoca-bucurestiul-si-unde-totul-se-arunca-de-a-valma-573446/

Figura 2 - Sursa: https://tvrinfo.ro/incendiu-la-gropa-de-gunoi-de-la-vidra-oamenii-care-locuiesc-in-zona-se-plang-de-mirosul-pestilential/

Figura 3 - Sursa: https://www.focus-energetic.ro/groapa-de-gunoi-de-la-vidra-inchisa-provizoriu-45678.html

Figura 4 - Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/gunoiul-bucurestiului-unele-sectoare-recicleaza-altele-sufoca-groapa-de-la-vidra-evolutia-in-doi-ani.html

Figura 5 - Sursa: https://www.bursa.ro/protest-la-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-44082532

În era preocupărilor ecologice în creștere, studenții din anul II, de la Facultatea de Geografie, specializarea Geografia Mediului, Universitatea din București, au explorat o oază a sustenabilității la magazinul Zero Waste, UNIC ÎN BUCUREȘTI, în cadrul seminarului de Gestionarea Durabilă a Deșeurilor din data de 28 martie 2024. Acest magazin nu doar că oferă produse fără ambalaje, dar se implică și în procesul de compostare, integrându-se perfect în misiunea lor de a promova un stil de viață eco-friendly și responsabil.

Magazin Zero Waste

În timp ce se plimbau printre rafturile pline cu produse esențiale, de la cereale și condimente proaspete, până la produse de igienă personală și de curățenie, studenții au avut ocazia să observe direct impactul pe care alegerile lor de consum îl pot avea asupra mediului înconjurător. Au fost impresionați de varietatea și calitatea produselor disponibile, precum și de atmosfera prietenoasă și educativă a magazinului, care îi încuraja să devină mai conștienți și mai responsabili în ceea ce privește alegerile lor de consum.

Magazin Zero Waste

Pe lângă achiziționarea de produse Zero Waste, studenții au avut ocazia să învețe mai multe despre procesul de compostare și importanța reciclării deșeurilor organice. Ei au fost încurajați să se implice activ în procesul de compostare și să își împărtășească cunoștințele dobândite cu comunitatea lor, consolidând astfel angajamentul lor față de protejarea mediului și promovarea sustenabilității.

Despre compostare, Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Conf. dr. MĂNOIU VALENTINA, cadrul didactic care a însoțit studenții, mărturisește: Mirosul e de vis și te îmbrățișează în magazin, aranjamentul interesant, mărfurile așezate în recipiente transparente și cochete, mirodenii care te poartă în Orientul ispititor, cereale, sărățele, fructe uscate, ciocolată blândă cu mediul, șampoane, săpunuri, balsamuri și detergenți, fericite de le dă spuma pe-afară că le-ai cumpărat! Eu chiar azi mi-am făcut un abonament de 200 de lei pentru magazin. Astfel, în fiecare lună pot să-mi cumpăr diverse bunătăți, FĂRĂ AMBALAJE, și să fac treptat trecerea la o viață cu cât mai puține deșeuri. Puteți începe cu un abonament de 100 sau 200 lei… sau puteți alege unul mai generos. Intrați pe site și găsiți detalii! Dacă fiecare din noi ar fi mai preocupat de mediu, am avea un București curat și civilizat. Cu pași mărunți, dar susținuți, constanți, cu educație minut de minut, non-stop aș spune, putem atinge statutul de capitală prietenoasă cu mediul.

Magazin Zero Waste

Studenții participanți la  aceasta experiență au fost foarte încântați. Printre ei se regăsește și AIOANEI CRISTIANA, care spune că: Mă bucur enorm ca am participat la această experiență și în sfârșit am putut vedea o soluție de gestionare durabilă a deșeurilor, unică în București. Angajații și voluntarii, pentru ca DA, poți face voluntariat acolo, au fost foarte deschiși la discuțiile și întrebările noastre legate de funcționalitatea magazinului. Plimbându-mă printre rafturile pline de bunătăți, mă gândeam la problema ridicată de personalul magazinului, și anume faptul că au puțini clienți, iar întrebarea DE CE? mă neliniștea. Cum un loc cu o idee atât de bună și sustenabilă nu este suficient de promovat și vizitat de locuitorii capitalei României? Eu cu siguranță voi începe să îmi asigur alimentele de bază de la Zero Waste, fapt ce mă va ajuta să renunț la ambalajele produselor și la scăderea cantității de deșeuri pe cap de locuitor.

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Această experiență dobândită la magazinul Zero Waste nu doar că le-a oferit studenților oportunitatea de a înțelege mai bine conceptul de sustenabilitate și impactul său asupra mediului, dar i-a și inspirat să devină agenți activi ai schimbării în comunitatea lor. Prin adoptarea practicilor Zero Waste și împărtășindu-și cunoștințele cu alții, acești studenți demonstrează că fiecare individ poate contribui la construirea unui viitor mai verde și mai sustenabil pentru toți.

Accesați pagina de Instagram a magazinului și luați în considerare o vizită acolo: https://www.instagram.com/magazinzerowaste/.

Dragi cititori Greenly,

Cu siguranță, măcar o dată în viață, ați făcut cunoștință cu savurosul muștar din Tecuci. Ei bine, am să încerc să vă prezint și orașul pe care muștarul l-a consacrat.

Festivalul Național Muștar din Tecuci

Așadar, să vedem ce este Tecuci și ce îl recomandă ca fiind un loc demn de apreciere. Se încadrează în orașele cu funcția suplimentară de reședință de județ (este vorba despre județul Galați). Nu ocupă un teritoriu atât de impresionant ca extindere, doar 86.76 km², dar cu siguranță că populația găzduită de acest loc, evaluată la 31,0004 de locuitori, dă dovadă de naționalism, tradiționalism, cultură și bună creștere. Acest oraș este situat în cuprinsul Câmpiei Tecuciului, la confluența Râului Bârlad cu Râul Tecucel, la numai 10 km distanță de Valea Siretului, Râul Bârlad fiind un afluent al acestuia.

De-a lungul timpului, orașul Tecuci a mai purtat denumirea de “Orașul Trandafirilor”, iar pentru a întregi imaginea de ansamblu asupra acestui mic, dar impresionat loc, o să menționez câteva curiozități despre Tecuci

• Este printre puținele noduri feroviare, la nivel de țară, care dispune de patru direcții de orientare a liniilor ferate.
• Din acest oraș s-a dirijat și ofensiva victoriosă de la Mărășești ce avea să conducă la înfrângerea forțelor germane în cel de-al II-lea Război Mondial.
• Nu de foarte mulți ani, orașul a adoptat un stil original de abordare a zilelor orașului, anume Festivalul Național “Muștar din Tecuci”.

Acum că ne-am făcut o oareșce idee despre zonă, să vedem pe ce anume se bazează economia acestui oraș. Oraș modest, dar cu principii asupra un trai decent, tecucenii își desfășoară activitățile zilnice în întreprinderi de tip industrial ce vizează comercializarea legumelor și a fructelor, a produselor lactate, produselor din panificație, dar nu numai, deoarece economia se bazează și pe transportul local de tip maxi-taxi și furnizarea serviciilor publice de apă.

Ca în aproape oricare oraș din țară, situația, dacă este analizată în profunzime, nu poate fi întotdeauna roz, deoarece poluarea sub diverse forme își pune amprenta și asupra acestui oraș. Însă, înainte de toate, să vedem împreună ce este poluarea și cum contribuim noi, oamenii, la apariția ei. “Poluarea reprezintă apariția unor factori perturbatori ai mediului și producerea de dezechilibre ecologice.” Poluarea a apărut odată cu creșterea nevoilor omului, dar și din cauza utilizării haotice a resurselor naturale și a plasării necorespunzătoare a deșeurilor, și nu numai. Acum că am văzut ce reprezintă aceasta, să vedem în ce măsură se reflectă asupra orașului Tecuci.

Poluarea aerului

Am să încep cu poluarea aerului în acest oraș, nu înainte de a menționa faptul că aerul reprezintă element vital pentru viață. Sursele poluatoare ale aerului constau în cele două fabrici alimentare, una dintre ele fiind Olympia, care are drept menire fabricarea conservelor de legume, bulion, borș și muștar. Aceasta prelucrează prin ardere cutiile metalice pentru conservare și borcanele din sticlă, acțiune ce emite următorii poluanți: monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de sulf și de azot și aerosoli fini. Cea de-a doua fabrică poluatoare este Teco, unde se produc adevăratul muștar din Tecuci și pasta de tomate, poluând ca în cazul primului exemplu.

O altă sursă de poluare constă în modalitățile de încălzire a locuințelor. Unii oameni preferă centrala termică (ce folosește ca materie primă cărbunele și lemnul), alții centralele pe gaz. În cazul centralelor termice pe cărbune, sunt poluate atât zonele de extracție a acestuia, în urma căruia rămân halderele de steril care poluează când sunt spălate de ploile meteorice, cât și zona de utilizare, deoarece prin ardere, sunt emiși poluanți cum ar fi: dioxidul de carbon (care generează efectul de zeră), oxizii de sulf și de azot (care ajută la formarea ploilor acide și a smogului fotochimic), zgură, pulberi în suspensie și sedimentare. Pe cealaltă parte, centralele termice pe gaz emit și ele o serie de poluanți cum ar fi: dioxid de carbon, monoxid de carbon, oxizi de sulf și de azot.

Traficul nu este nici el de neglijat când vine vorba de poluare, pentru că da, potențează destul de mult degradarea calității aerlui prin poluanții binecunoscuți: monoxid de carbon, dioxid de carbon, amestecuri de hidrocarburi, oxizi de azot și sulf, pulberi în suspensie și sedimentare. Traficul în Tecuci nu este foarte intens, dar când vine vorba de anumite locuri cheie afectate de poluare, ne putem gândi la: Gara de Nord, Autogara Geg” și, în apropiere de aceasta, Strada Transilvaniei. Această stradă leagă intrarea în Tecuci dinspre București și ieșirea din oraș spre Galați, unde este frecvent circulată de mașini de mare tonaj. Acest lucru nu numai că poluează atmosfera, însă afectează și infrastructura locului, prin fisuri adânci în asfalt și în pereții caselor alăturate.

Gara de Nord – Tecuci

Desigur, nici activitățile “de relaxare” ale oamenilor nu sunt fără efecte negative asupra mediului, precum și asupra lor în mod direct, deoarece o bună parte din locuitori este fumătoare sau iubitoare de celebrele grătare la iarbă verde, care de asemenea poluează prin degajări de monoxid și dioxid de carbon, dar și prin nicotină, dacă vorbim de țigări.

Poluarea apelor

Poluarea apelor este întâlnită în Tecuci la nivelul Râului Tecucel, deoarece malurile acestuia sunt transformate în “platformă de gunoi”. Oamenii își aruncă gunoaiele pe apă ca și cum apa ar spăla tot. Dar cum să mai spele o apă care este deja murdară? Pe lângă acest fapt, în apele Râului Bârlad sunt spălate animale precum cai, câini etc. Unde mai punem că și copiii se scaldă vara în aceste ape.

Deși există o stație de epurare a apelor uzate din gospodării, aceasta este rar sau deloc folosită, prin urmare ape neepurate ajung atât în Râul Tecucel, cât și în Râul Bârlad. În anul 2007, orașul  a fost “scăldat ” în apele Tecucelului, într-o mare inundație cauzată de intensitatea și frecvența ploilor, însă dacă în ziua de astăzi ar fi o inundație asemănătoare, orașul ar fi cufundat în gunoaiele aruncate de oameni în și lângă rău.

Râul Tecucel

Consider că neepurarea apelor uzate este o problemă de maximă importanță în ceea ce privește impactul asupra mediului.

Poluarea solului

O sursă de poluare a solului constă în resturile menajere aruncate în mod haotic și necontrolat, pe străzi sau lângă tomberoanele aproape nefolosite. Însă, cel mai grav lucru este că sunt aruncate fără simț de răspundere și deșeurile periculoase, cum ar fi bateriile uzate. Acestea, prin ardere, pot degaja oxizi metalici, totodată expunând mediul la plumb, acid și alte diverse degajări toxice, care în contact cu aerul sau apa, pot provoca explozii.

Deșeuri periculoase

Poluarea fonică

Poluarea fonică nu este la un nivel atât de ridicat în acest oraș, însă cu siguranță nu lipsește. Sursele principale sunt traficul, șantierele în lucru, dar și prezența unei fabrici de mobilă care este amplasată central, lângă o stație de autobuz. Ne putem da seama că este un loc destul de zgomotos din pricina faptului că oamenii evită pe cât posibil acea stație.

Poluarea lumimoasă și cea estetică

Cât despre poluarea luminoasă, orașul nu este atât de predispus la acest tip de poluare, nici din pricina panourilor publicitare, nici din pricina iluminării stradale ineficiente. Nu sunt multe la număr străzile iluminate seara în Tecuci, ar fi neplăcut ca acestea să fie iluminate ineficient. Același lucru îl putem spune și despre poluarea estetică a orașului, care se rezumă doar la deșeuri plasate haotic și clădiri devenite ruine.

Proiecte posibile pentru reducerea poluării

Propun pentru rezolvarea acestor probleme câteva proiecte, cum ar fi:

1. Construirea unor piste pentru bicicliști din zona centrală până în zona industrială, unde sunt majoritatea spațiilor ce conferă locuri de muncă.
2. Un program de educare a populației pentru conștientizarea importanței mediului. Deși sunt mulți oameni educați din acest punct de vedere, nu sunt suficienți. Consider că doi oameni care încalcă regulile pot fi o sursă de mare neplăcere pentru restul celor care le respectă.
3. De asemenea, consider că sancționarea nerespectării normelor de protejare a mediului ar putea fi benefică.

În concluzie, Tecuci nu este unul dintre cele mai poluate orașe românești, poate datorită lipsei industriilor siderurgice și metalurgice. Totuși, cu siguranță s-ar putea înscrie pe viitor în lista orașelor model, dacă populația ar conștientiza mai mult nevoia de un mediu curat.

Autor articol: Georgiana-Adriana Gudană

Une telle facilite est le dépôt écologique de Vidra, dans le département d’Ilfov, couvrant une superficie totale de 42 hectares, dont:

-        l’espace de stockage (qui est utilisé pour les ordures) a une superficie de presque 38,7 hectares, divisée en 8 cellules de 4.2 hectares.

-        La zone de services (crée pour abriter les services logistiques, l’activité de gestion et de transfert des déchets) mesure presque 3.3 hectares.

La capacité du dépôt est de 11.5 million mètres cubiques. Le flux journalier des déchets atteint 1.600 tonnes. La durée de fonctionnement est de 25 – 30 ans et, chaque année, 600.000 tonnes de déchets peuvent être déposés ici. A chaque 6 ou 7 minutes, un camion arrive avec des déchets qui doivent être traités.

Le dépôt écologique dessert les habitants des six secteurs de Bucarest, soit presque 1.900.000 habitants.

La facilite de Vidra a reçu une licence classe I à travers un ordre de l’Autorité Nationale pour les Services Communautaires d’Utilité Publique et son système de management de la qualité, de l’environnement, de la sante et de la sécurité des travailleurs bénéficie d’une certification de la part de organisme TUV Rheinland InterCert.

Le dépôt écologique de Vidra est unique en Roumanie à cause du fait qu’il utilise le concept de “plateforme de transfert des déchets”

La plateforme de transfert est une construction solide, qui a été aménagée pour accommoder 400 camions par jour. La rampe de transfert des déchets est l’élément le plus important dans le processus technologique du dépôt.   

Les bénéfices apportés par le concept unique de “plateforme de transfert des déchets” se reflètent dans des services de haute qualité. Le temps assez réduit passé dans le dépôt de Vidra par les camions qui transportent les ordures se traduit dans un nombre plus grand de transports chaque journée.

La surveillance de l’activité se fait à travers un système électronique de pesage – ainsi on surveille la quantité de déchets, leur source de provenance et leur type. On peut aussi identifier la société de salubrité qui a apporté les déchets. Un autre système s’occupe avec la vidéosurveillance des points clefs du dépôt.

Récemment, on a effectue un investissement de 30 millions d’euro pour la création d’une centrale électrique utilisant le biogaz.

Le biogaz est collecté, traité et transporté à des turbines de gaz, dont leurs générateurs produisent l’électricité, qui est puis versée dans le réseau de distribution.

Dans une première étape, on installa des micro-turbines, avec une puissance de 2 MW, pour arriver finalement à une puissance totale de 14 MW pour toute la centrale.

Eco Sud a comme objectifs d’offrir des solutions environnementales intégrées et l’élimination des déchets ménagers, solides ou assimilables, dans des conditions qui minimisent l’impact sur la nature.

Sources: www.ecosud.ro, www.ziare.com, http://www.energyonline.ro, http://www.curierulnational.ro.

Sources photo: www.ecosud.ro, www.curierulnational.ro.

Article écrit par Ionela Marin et traduit par Mihail Mitoşeriu.

Fără intenția de a populariza vreun subiect științific, fără a încerca să descriem în detaliu blocajele hidraulice și hidrologice provocate de acest nefericit incident, încercăm să atragem atenția asupra consecințelor unor comportamente neadecvate ale cetățenilor în relația cu mediul urban. Râul Dâmbovița, prin unicitatea lucrărilor hidrotehnice de încasetare a ei pe traseul Lacul Morii – Glina, ar trebui să reprezinte un exemplu al modului cum instituțiile dintr-un oraș (SGA București, Primăria Capitalei, etc). în colaborare cu cetățenii (prin conduit lor), reușesc să păstreze albia curată, purtând în caseta de suprafață o apă ce poate fi încadrata în parametrii de calitate corespunzători. Din păcate, realitatea de pe fundul Dâmboviței ne demonstrează incă o data că ne-am înșelat și că, în loc de aluviuni și resturi organice în descompunere, patul albiei găzduiește kilograme de PET-uri și sticle sau doze de răcoritoare.

Pentru mine, atitudinea ce ar trebui luată de autorități este evidentă înainte de a da drumul din nou apei spre umplerea tronsonului dintre Izvor și Unirii: îndepărtarea deșeurilor din albie…

Totuși, așa cum știu că decurg lucrurile mereu în aparență și de urgență, mă aștept ca peste noapte, pe când acel tronson se va umple din nou după reparațiile cuvenite la rețeaua de canalizare, PET-urile să fie date uitării și lăsate încă mulți ani de acum încolo să înlocuiască stratul de aluviuni de pe patul Dâmboviței…

The Ochiul Boului-Glina landfill first appeared 30 years ago, on the site of the old Ochiul Boului pond, in what was back then the village of Popesti-Leordeni. After the 1977 earthquake, Ochiul Boului pond became a landfill for the people of Bucharest, and the largest trash repository in the capital. Here, people used to bring their household waste and thus, the Glina landfill was born, but only after the earthquake of 1977, which severely hit Bucharest, did its residents truly begin to use it. All the rubble, concrete pieces and shattered remains of buildings that were the result of the earthquake had to be dumped somewhere and thus, an uncontrolled landfill emerged, a “mountain of trash” 15 to 20 meters tall, covering an area of 37 hectares.

The landfill greatly affects the environment and has become a serious issue for the inhabitants of the surrounding areas, most of whom are employed in agriculture and industry. But who is responsible for this? Mostly our society and our negligence when it comes to waste, which has serious repercussions, such as soil, air and water pollution, the appearance of numerous outbreaks of infections and negative effects on the health of nearby residents. This landfill operates without any means of protection against the infiltration of leachate into the soil and the emission of unpleasant odors, gasses and smokes.

The soil is a natural, open and multifunctional body (with various ecological and economical functions) but in the Glina area, the soil can be best described as “dead”; the soil’s state strongly affects water quality, which is infected by various pathogenic microorganisms. As a consequence, agriculture is impossible in the area, at least in theory, and water cannot be employed for its previous uses, that existed before the pollution occurred, but, in reality, people continue to use the water and consume the crops, all this due to a lack of economic means and the authorities’ refusal to take action against the pollution at the Glina landfill.

Nevertheless, in 2008, a greening program began, which involved the construction of 8 cells for storing waste, 4 of which are already completed. The process of restoring the environment is based on applying new technologies for capturing and burning biogas, installed inside the landfill. In order to capture biogas, a number of shafts have been built in the earth beneath the piles of trash. A specialized vacuum station draws these gases which are subsequently burned. The leachate (a liquid resulting from rotting household waste) is pumped to the surface. After it is fed through a purification machine, 60% of it turns into water and the remaining 40%, representing the concentrate, gets pumped back to the surface in order to accelerate the complete decomposition of waste materials.

Article written by Netcu Ancuta Gabriela and translated by Mihail Mitoșeriu.

(Netcu Ancuta Gabriela is a 2^nd year student at the Faculty of Geography, University of Bucharest, Environmental Geography section)

Photo sources:

http://www.adevarul.ro/actualitate/verde

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/eco

If you never had the opportunity to “experience” the smell of burned rubber, I cannot find the words to describe how horrible it is. It’s like you feel your lungs turning black! Even after closing all the windows of the car, the smell lingered for a long time after I passed the street of hell. When I arrived home, I started to investigate this irresponsible habit.

After searching on Google about this mysterious thing, I found only a couple of websites from the Republic of Moldova, which informed me that in some areas of the country, on the eve of Christ’s Resurrection, there is a tradition of burning tires. According to http://social.moldova.org, the traditional aspect of this ritual, known as “Denii” involved, in the past, a message of purification through the use of ritual pyres made of wood and plant scraps.

This is the comment of a mayor from a village in the Republic of Moldova:

Each year, on the eve of Easter, we are faced with a serious problem that impacts us in many ways – the ritual of « Denii ». In our community, there is a new fad, which involves people gathering used tires and, on the Eve of Easter, these car tires are set alight and rolled down the hills towards the river Nistru. Dried grass, shrubs and trees are also burned because of this. For several days after the event, the air remains polluted from smoke and the smell of burning rubber. And this is the best case scenario, because such foolish acts can have serious repercussions. We try to combat this dangerous habit but, so far, we haven’t been able to eliminate it completely. After discussing this issue with my colleagues, I understand that the problem is widespread. This is why I believe that the press should write about the tradition of burning pyres on Easter Eve, how this habit fits in our religious tradition and, more importantly, how these actions violate the law and who is responsible for the unpleasant outcomes of such acts.          

Mihai Gotornicean, mayor of Lalova

The whole article (where the origins and initial meaning of this tradition are explained, including the fact that burning tires are a misfortunate adaptation of old rites) can be found here: http://www.cuvintul.md/article/3094/

Tire burning. Source: www.cuvintul,md

Despite all the information that I found, which refers to a habit typical in Moldova, I wonder what is the situation in Romania, because tire burning is practiced even close to Bucharest. And what are the reasons? Have you ever witnessed such an event?

Tire burning. Source: ecomagazin.ro

According to the specialists, by setting tires alight in the open air, 23 dangerous chemicals are released into the atmosphere (8 of these are known to cause cancer). Among them we can find carbon monoxide, sulphur oxides, nitrogen oxides, dioxins, furans, heavy metals, benzene and polycyclic aromatic hydrocarbons (PAH). Thus, breathing the black smoke is really bad for human health and can cause respiratory and neurologic diseases. One should not play recklessly with fire and smoke!

Source:

http://greenly.ro/aer/un-obicei-prost-cu-miros-de-cauciuc-ars

Article written by Ioana Stoicescu and translated by Mihail Mitoșeriu