Un obicei prost, cu miros de cauciuc ars

Într-una din zilele lunii martie, trecând cu mașina prin comuna Domnești, IF (nu departe de București), văd multe grupuri vesele adunate ‘la poartă’ (majoritatea tineret), sărbătorind ceva. Gălăgie multă în fața gospodăriilor, muzică, semințe și chiote. Dar nu acestea constituiau principala modalitate de a sărbători… Elementul central de sărbătoare era… o anvelopă de cauciuc, în flăcări! Așadar, cel puțin 15 gospodării (asta doar pe bucata de stradă parcursă de mine) aveau la poartă un grup de oameni ce se afumau în jurul unei anvelope, de bunăvoie! Dacă pe unii îi deranjează fumul de țigară, pe acești tineri nu îi deranja absolut deloc mirosul groaznic generat de arderea cauciucului!

Dacă n-ați avut ‘prilejul’ să ‘degustați’ mirosul de cauciuc ars, nu pot să vă descriu în cuvinte cât de oribil este. Parcă îi simți negreala în adâncul plămânilor! Cu geamurile închise la mașină, tot nu am scăpat de duhoare timp de zeci de minute după ce am trecut de strada iadului. De bombănit, i-am bombănit pe inconștienți până am ajuns acasă.

După căutări pe Google cu privire la acest misterios și prost obicei, am găsit doar câteva site-uri de știri din Republica Moldova, aflând că în unele regiuni ale țării se practică arderea de anvelope în seara de Înviere. Conform  http://social.moldova.org, aspectul tradiţional al acestui ritual cunoscut sub numele de „Denii” a comportat de-a lungul timpului un mesaj de purificare prin organizarea unor ruguri care foloseau material lemnos şi resturi vegetale.

Iată comentariul primarului unei comune din Rep. Moldova:

În fiecare an, în ajun de Paşti, ne confruntăm cu o problemă serioasă ce vizează mai multe domenii – aşa numitele denii. La noi a intrat în modă că mulţi adună din timp anvelope uzate şi în seara din ajunul Paştelui le aprind şi le dau drumul arzânde din vârful dealului spre Nistru. De la aceste anvelope se aprinde iarba uscată, arbuştii şi copacii. Câteva zile atmosfera rămâne îmbâcsită de mirosul gazelor nocive eliminate de cauciucul ars. Asta în cel mai bun caz, fiindcă de la asemenea trăsnăi ne putem alege cu urmări şi mai grave. Noi încercăm să contracarăm această modă periculoasă, dar nu am reuşit s-o dezrădăcinăm pe deplin. Din discuţiile cu alţi colegi am înţeles că problema este actuală pentru majoritatea localităţilor. Iată de ce ar fi bine, cred eu, ca ziarul s-o abordeze într-un mod complex. Adică să scrie despre esenţa obiceiului de a aprinde ruguri în ajunul Paştelui, cât de acceptabil din punct de vedere al credinţei noastre, dar şi al legii este acest obicei şi mai ales modul cum este interpretat el acum la noi, ce responsabilităţi există pentru eventualele urmări neplăcute.

Mihai Gotornicean, primarul comunei Lalova

Întregul articol (în care li se explică frumos tinerilor originea și semnificația inițială a obiceiului, precum și faptul că arderea anvelopei e o adaptare nefericită a vechilor tradiții) poate fi accesat aici: http://www.cuvintul.md/article/3094/

Arderea anvelopelor. Sursă: www.cuvintul,md

Cum toate comunicatele întâlnite se referă la un obicei tipic cetățenilor Republicii Moldova, mă întreb care este situația la noi în țară, având în vedere că arderea anvelopelor se practică chiar în apropiere de București. Și care este motivul? Voi ați fost martori la vreo astfel de manifestare, dragi cititori? Vrem să aflăm opinia voastră.

Arderea anvelopelor. Sursă: ecomagazin.ro

Conform specialiștilor, prin arderea liberă a anvelopelor se emană în atmosferă 23 substanţe chimice periculoase (dintre care 8 sunt cancerigene). Printre acestea se numără monoxidul de carbon, oxizi de sulf și de azot, dioxine, furani, metale grele, benzen şi hidrocarburi aromatice policiclice (HAP). Așadar, respirarea fumului negru nu poate fi decât de-a dreptul nocivă, putând cauza boli ale sistemului respirator și ale sistemului nervos. Oameni buni, cu focul- dar mai ales cu fumul, nu e de joacă!