Poate cei mai mulți dintre noi cunoșteau până acum pectinele drept o clasă de compuși organici găsiți și extrași în și din țesuturile celulelor vegetale și care, amestecați cu apă și supuși ulterior fierberii, capătă forma unei gelatine (pectoza).
Pectinele își datorează denumirea de la grecescul ” pēktikós”, însemnând ”coagulat” și sunt niște heteropolizaharide structurale (Foto 1) cuprinse în pereții celulelor primare ale plantelor terestre. Acestea au fost izolate pentru prima dată și descrise în 1825 de către chimistul și farmacistul francez, Henri Braconnot (Foto 2). Industrial și utilizate în comerț, găsim pectinele sub forma unui praf alb, în principal extras din citrice și este mai des utilizat ca și substanță coagulantă (ca agent de gelifiere) în industria alimentară (producerea sucurilor de fructe, a gemurilor, a dulcețurilor, a jeleurilor), farmaceutică și în cosmetică, însă au un rol nemaipomenit în a ajuta organismul să scape de elementele grele și, mai ales, radioactive, datorită proprietății lor de a atrage ca un magnet metalele și ionii radioactivi pentru a-i elimina apoi din corp. De asemenea, este utilizat ca și stabilizator în sucurile de fructe și băuturi lactate, și ca o sursă de fibre alimentare.
Fructele conțin pectine, aceste substanțe fiind extrase din mere, spre exemplu, pentru a produce la scară industrială diferite tipuri de suplimente alimentare (celebrul ”Pectine de Pomme”), dar în ciuda efectelor benefice asupra organismului, dovedite științific, există încă mulți oameni care le includ în categoria aditivilor alimentari și sunt rezervați vis-a-vis de importanța lor în echilibrarea imunității. Pe lângă fructele cultivate și la noi în țară (mere – 1,5%, cireșe – 0,4%, caise – 1%), pectinele se găsesc în cantități deloc neglijabile și la citrice (0,5-3,5%), sau la fructele de pădure. La zmeură (Foto 3) sau afine, acestea acționează ca un conservant și le ajută să își păstreze frăgezimea. De asemenea, e bine de știut că fructele conțin cu atât mai multe pectine cu cât sunt mai crude. Bineînțeles, un efect și mai simțitor îl induc dacă sunt administrate în cantități mai mari, ca și suplimente alimentare, sau ca ingrediente sub formă de praf, la producerea marmeladelor, gemurilor etc.
Principala utilizare a pectinei, pe lângă cea de producere a dulciurilor, este cea de stabilizare a celulozei în băuturile pe bază de sucuri de fructe și ca înlocuitor de grăsime în produsele de patiserie. Nivelurile tipice de pectină utilizate ca aditiv sunt între 0,5 și 1,0%, acest lucru însemnând că pectina introdusă de om prin diverse alimente este de aproximativ aceeași cantitate ca și pectina din fructele proaspete.
În medicină, pectina e folosită pentru a produce medicamentele ce duc la creșterea vâscozității și volumului scaunului, astfel încât aceasta este utilizată împotriva constipației și diareei. Pectina este, de asemenea, utilizată la pastilele pentru gât ca antiinflamator, precum și în produsele cosmetice, ca stabilizator, sau în diverse preparate farmaceutice pentru vindecarea rănilor, grație efectului său coagulant.
În industria trabucurilor, pectina este considerată un substitut excelent pentru cleiul vegetal și mulți fumători de trabuc folosesc pectină pentru repararea învelișului exterior de tutun deteriorat.
Legătura acestora, însă, cu mediul înconjurător provine de la utilizarea medicamentelor pe bază de pectină pentru curățarea organismului de elementele radioactive, ca urmare a poluării accidentale sau continue, de-a lungul vieții. Alături de alți câțiva compuși (cum ar fi spirulina), pectinele se comportă ca un scut împotriva radiațiilor, protejând organismul de bombardamentele de elemente radioactive din aer. Molecula pectinei (Foto 4) are o putere fantastică de a anihila efectele negative ale radiațiilor din organism, indiferent de cantitatea în care acestea pătrund în corpul nostru, dovadă fiind utilitatea lor după marile dezastre atomice din istoria ultimilor zeci de ani.
Cele două organe afectate inițial de radiații și toxine sunt rinichii și glanda tiroidă, iar prin legătura acestora cu restul corpului uman, sursele nocive sunt repede răspândite chiar și la nivelul celor mai ”ermetice” țesuturi și organe umane. Din fericire, există metode naturale de a îndepărta pentru totdeauna elementele chimice ”malefice”, una dintre acestea fiind administrarea alimentelor pe bază de pectine sau doze mai mici sau mai mari de pectină pură. Detoxifierea pe care acestea sunt capabile să o facă în organism nu are limite cantitative, glanda tiroidă având mare nevoie de substanțe ajutătoare pentru a lupta cu sursele radioactive.
Poate cel mai răsunător exemplu este tragedia nucleară din anul 1986 de la Cernobîl, ce a provocat nenumărate decese și a îmbolnăvit oameni din toate țările vecine Ucrainei. În acel an, la nivelul organismelor mondiale și naționale de alimentație și protecție a omului și a minorilor, s-a luat decizia administrării copiilor (în special sugarilor) a produselor farmaceutice pe bază de pectine și a introducerii pe scară largă a pectinelor în alimentația lor (ca ingredient sub formă de pudră – Foto 5). Studiile au arătat că sistemul imunitar al copiilor a început să își revină după mai puțin de o lună și medicii de atunci garantau că efectele vor fi de lungă durată. Radioactivitatea din urina copiilor a scăzut, după numai 20 de zile de tratament, cu până la jumătate. Monitorizați în permanență de către cercetătorii din cadrul Centrului Ucrainean de Medicină și de la Institutul de Medicină și Endocrinologie din Belarus, pacienții infestați au răspuns în majoritatea lor destul de bine consecințelor catastrofei de la Cernobîl în condițiile tratamentelor cu pectină, realizând o excreție eficientă și în ritm rapid a radionuclizilor încorporați. Cercetătorii au emis o serie de rapoarte în care au declarat că, datorită alimentelor preparate prin utilizarea pectinei ca și aditiv, copiii din zonele grav poluate care au constituit grupurile de control, au răspuns foarte bine tratamentelor, iar starea lor s-a ameliorat cu până la 50%, doar prin utilizarea pectinelor.
Ca un sfat, nu vă speriați când vedeți pe ambalajele alimentelor însemnul ”E440”, deoarece indică prezența în alimente a pectinei. La orice vârstă și în orice sistem environmental mai mult sau mai puțin poluat, organismul nostru se poate găsi în situația de a avea nevoie de un compus chimic care să-l ajute să elimine metalele sau alte elemente grele aflate în exces.
Surse:
http://dexonline.ro/definitie/pectin%C4%83
https://en.wikipedia.org/wiki/Pectin
http://www.freshpreserving.com/products/pectin.aspx
http://foodpreservation.about.com/od/Preserves/a/High-And-Low-Pectin-Fruit.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Pectin.jpg
