Cumpatarea – un principiu crestin si ecologic

Cu totii facem pregatiri in aceste zile pentru a intampina cum se cuvine Sfintele Sarbatori Pascale. Se pregatesc numeroase feluri de mancare, care mai de care mai dichisite, mai alese, oua, drob, miel, sarmale, peste, combinatii, salate, apoi dulciuri, cozonac, pasca, prajituri si lista poate continua dupa bunul plac al fiecaruia. Desigur ca o sarbatoare atat de mare trebuie sa fie pregatita, iar masa din Sfanta zi de Pasti este bine sa fie imbelsugata, iar noi sa intampinam cu bucurie acest moment deosebit din an. Insa problema apare atunci cand uitam de semnificatia acestei sarbatori. Ne bucuram, caci este praznic, dar de ce ne bucuram? S-ar putea sa vi se para absurd faptul ca imi pun aceasta problema dar va asigur ca nu este intotdeauna asa.

Urmaream deunazi la televizor un reportaj legat de semnificatia zilei de Pasti. Reporterul intreba diversi oameni de ce sarbatoresc ei aceasta zi. Nu mica mi-a fost mirarea cand unii au raspuns ca e ziua cand se ciocnesc oua si se mananca cozonac si pasca sau se merge la biserica sa se ia lumina. Oamenii stiau bine traditia, insa uitasera semnificatia. Ei nu stiau de ce fac asta: “- Pur si simplu maica, asa se face” era unul dintre raspunsuri. Si sunt convins ca nu sunt doar exceptii de la regula. Si atunci ce ramane? – ramane mancarea, bautura, veselia care mereu par sa isi aiba rostul chiar si scoase dintr-un context. Intr-o Romanie plina de “criza” si saracie mereu sunt binevenite momentele de bucurie – nu mai conteaza de ce. De aici pana la excese culinare sau alcoolice nu mai e decat un pas. Stiu, mereu se repeta pe toate canalele sa se evite excesele dar nimeni nu pare sa bage in seama. Astea sunt mereu “pentru altii”.

Sarbatoarea Pastelui (in conceptia crestin ortodoxa) semnifica momentul Invierii Domnului Iisus Hristos. Insa cand stam la masa imbelsugata, de multe ori chiar si dupa un post lung tinut tot pentru ca “asa se face maica”, si primim cadouri de la iepuras (cel putin pentru cei mici) uitam intru totul care este menirea noastra acolo. De ce ne-am reunit, de ce ne veselim. Uitam ca de fapt sarbatorim VIATA. Da, prin Inviere Domnul ne-a daruit posibilitatea de a avea viata vesnica printr-un act de sacrificiu suprem si imensa iubire.

Si totusi care este legatura intre crestinism si ecologie? Cred ca nu e greu de ghicit. Amandoua conceptele au la baza principiul CUMPATARII. Ce inseamna sa fii cumpatat? Adica sa iei din jurul tau atat cat iti trebuie si sa dai atat cat trebuie. Nimic de prisos. Mananci cat iti cere organismul, bei cat simte nevoia, vorbesti doar ce trebuie etc. Si cum ajutam natura prin acest mod de a fi? Prin consumul minim, producem minimum de deseuri si deci minimum de pagube asupra naturii. Desigur as dori sa extind acest concept dincolo de momentul sarbatorii crestine si respectiv de cel culinar si sa spun ca omul crestin este un om “eco” prin definitie. Un om prietenos cu natura, un om care nu contribuie la degradarea mediului. Dar poate ca acest aspect il vom detalia intr-un alt articol din rubrica noastra.

Acestea fiind spuse, va doresc sa petreceti Sfintele Sarbatori asa cum se cuvine in aceste zile, iar Lumina Sfanta a Invierii Domnului sa patrunda in casele dumneavoastra, dar mai ales in inimi, acolo unde pacea, iubirea si armonia sunt menite sa dainuie pururea.

Sursa foto: Icoana Invierii, candela