Înainte de a intra în detalii cu privire la fauna din adâncuri, să clarificăm câteva noţiuni teoretice de bază în legătură cu oceanele şi mediul de viaţă pe care acestea le oferă. Există două elemente principale care îşi pun amprenta în mod foarte semnificativ asupra mediului şi vieţii din oceane: relieful şi energia solară. În primul caz, putem vorbi despre mai multe subdiviziuni, caracterizate prin niveluri ale pantelor şi adâncimi diferite: zona litorală, cea de şelf (până la 200m adâncime), zona povârnişului, cu o pantă abruptă (este considerată marginea continentelor) şi zona batială, cea care ne interesează în articolul de faţă. Această zonă ocupa peste 76% din suprafaţa oceanelor, în ea intrând dorsalele (lanţuri muntoase submarine), praguri, vulcani, câmpii abisale şi gropi abisale, acestea din urmă având adâncimi de peste 6000m. În ceea ce priveşte rolul soarelui asupra mediului oceanic, ne vom rezuma doar la existenţa zonelor de adâncime în funcţie de luminozitate: zona fotica sau luminoasă, de la 20 la 120 m (aici întâlnim plante capabile de a face fotosinteză), zona digofotică sau crepusculară (120m-600m) şi zona afotica sau lipsită de lumină, la mai mult de 600 m adâncime. Partea cea mai adâncă a corpurilor de apă (fundul mării şi straturile de apă din apropierea acestuia) reprezintă, din punct de vedere ecologic, zona bentonică: mediul în care trăieşte bentosul, adică totalitatea formelor de viaţă din apele de adâncime.

Cum existenţa plantelor în oceane este direct influenţată de prezenţa luminii, acestea pot supravieţui până la câteva sute de metri. Animalele, însă, pot supravieţui până spre 6000m, aşadar în condiţii deosebite de temperatură (între 3 şi -1,8 grade Celsius) şi presiune (până la 1000 de atmosfere), fapt care a determinat o serie de adaptări în fizionomia şi modul lor de viaţă.

Având în vedere lipsa luminii, mulţi dintre peştii care trăiesc la adâncimi mari sunt orbi, bazându-se pe celelalte simţuri. Alţii, în schimb, au o fotosensibilitate mult superioară speciilor dinspre suprafaţă. Una dintre caracteristicile cele mai interesante ale acestor animale este bioluminiscenţa, care poate fi produsă cu ajutorul fotoporilor. Funcţiile şi scopurile bioluminiscenţei sunt diverse, de la căutarea şi prinderea prăzii până la roluri cheie în ritualurile de curtare.

Peste 17.650 de specii noi care trăiesc la sub 200m au fost identificate de către cercetători.  Conform unui studiu din 2006, câteva dintre acestea sunt pe cale de dispariţie din cauza mutării pescuitului industrial din zona de şelf în zona talvegului. Una dintre cele mai interesante specii pe cale de dispariţie este Blobfish, care este de găsit în apele adânci (până la 1600m) din zona Tasmaniei, are trăsături fizice foarte deosebite: corpul său este, practic, o masă gelatinoasă care îi permite să plutească, fără prea mult efort muscular. De asemenea, merită menţionat şi Lophius americanus, care a fost adăugat în 2010 pe lista roşie marină a Greenpeace, fiind astfel o specie ale cărei populaţii pot fi afectate din cauza consumului ridicat. Acest peste trăieşte în zona digofotică şi în partea superioară a zonei afotice; au fost capturate exemplare de peste 20 de kg şi în vârstă de cca 30 de ani.

Vizitaţi din nou revista Greenly pentru informaţii din lumea animalelor!

Surse info: http://www.scritube.com/diverse/meteorologie/OCEANOGRAFIA104651714.php, http://www.scribd.com/doc/93602302/C3-Oceanografie, http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17503395, http://en.wikipedia.org/wiki/Deep_sea_fish, http://www.descopera.org/creaturi-din-adancuri/, http://www.catalogueoflife.org/testcol/details/species/id/10084297http://www.catalogueoflife.org/testcol/details/species/id/10084296/synonym/10115738.

Surse foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b0/Oceanic_divisions.svg/800px-Oceanic_divisions.svg.png, http://images.nationalgeographic.com/wpf/media-live/photos/000/600/overrides/deep-sea-caribbean-creatures-glow-fish_60027_600x450.jpg, http://www.howitworksdaily.com/wp-content/uploads/2012/08/Blobfish.jpg.