În total Wilson a adus în Europa și America cel puțin 1500 de specii de plante, descoperite între anii 1899 – 1910, pe parcursul a patru lungi călătorii în munții masivi și colțuroși ai Chinei. „China este îndr-adevăr mama tuturor grădinilor”, a scris el în cartea ce poartă același titlu „…deoarece, dintre toate țările cărora grădinile noastre le sunt pe deplin îndatorate, ea deține locul de primă însemnătate…Pasionații de flori datorează Chinei trandafirul modern…, de asemenea piersicul, portocalul, lămâiul și grape-fruitul”. E greu să găsești în ziua de azi o grădină care să nu ţină la loc de laudă o plantă originară din China și multe dintre ele se vor fi plante aduse de Wilson. Printre descoperirile acestui explorator se află forstiția, curpenul de grădină, diferite varietăți de rododendron, cornul şi primulele.

Însă, cea mai cunoscută descoperire a lui E.H. Wilson care, la rândul ei, l-a făcut recunoscut în lumea întreagă nu era familiară până în august 1910 decât fermierilor și trecătorilor ce traversau valea râului Min. Frumoasa floare, nelipsită acum în aproape orice grădină, este Lilium regale sau crinul imperial și pentru a o aduce în siguranță în Europa, Wilson a fost foarte aproape de a-și pierde viața.

Conform obiceiului chinezesc, un om alb călătorind pe picioarele lui nu aparținea unei caste, dovedind o poziție socială inferioară. Dimpotrivă, un palachin îl ridica la gradul de ființă superioară, obiectul fiind un simbol al rangului și autorității, chiar dacă era rareori folosit. Era adesea un bagaj împovărător pentru o expediție montană, însă Wilson îi cunoștea semnificația și îl purta întotdeauna cu el. Într-una dintre aceste călătorii lungi și anevoioase, după ce descoperise crinul imperial, a avut un accident.

Se afla în palachin, pe o cărare de munte îngustă, care șerpuia de-a lungul unui perete de stâncă și era mărginită în partea opusă de pante abrupte. Din peretele de stâncă s-au desprins mai multe bucăți, una dintre ele căzând peste palachin și distrugându-l, dar nu înainte ca Wilson să sară din el. Piciorul său drept a fost rupt în două locuri și însoţitorii săi au fost nevoiţi să construiască atele din tripodul camerei de fotografiat pe care o purtau cu ei peste tot. Înainte ca Wilson să fie ridicat de jos și pus pe picioare, o turmă de măgări pe care o depășiseră mai devreme i-a prins din urmă. Cărarea era prea îngustă pentru a permite măgarilor să se întoarcă și nu era posibil să li se ceară să aștepte deoarece o altă alunecare de teren era iminentă. Astfel Wilson a rămas întins de-a lungul cărării, măgarii trecând unul câte unul peste el, așa cum el însuși povestește într-o scriere ulterioară: “Instinctul unui măgar de a-și poziționa picioarele pe o zonă sigură, solidă este bine cunoscut, după cum am realizat cu multă recunoștință. Aceste animale au trecut peste mine fără ca măcar să-mi deranjeze hainele.”

După dubla fractură Wilson, denumit la rândul său „Chinezul”, nu a mai putut niciodată să meargă la fel de bine ca înainte, numindu-şi handicapul dobândit astfel „şchiopătatul său de crin (his ‘Lily limp’)”

Wilson a cercetat diferite zone ale provinciilor Sichuan şi Yunnan, printre care și Munții Hengduan, un punct fierbinte al biodiversității, o destinație neobișnuită pentru orice areal din zona temperată. În general, zonele temperate nu pot concura cu zonele tropicale ca număr de specii. Iarna lungă și rece specifică zonei reprezintă motivul pentru care diversitatea plantelor este mai redusă, fapt datorat, de asemenea, și ultimei glaciațiuni care a acoperit sub o patură groasă de ghiață latitudinile nordice.

Munții Hengduan au scăpat mai ușor, în ciuda faptului că unele dintre vârfurile lor depășesc 6000 de metri înălțime. Ei sunt situați mai aproape de emisfera sudică, destul de aproape încât să nu fost pe deplin acoperiți de zăpadă și ghiață. Aici speciile străvechi de plante au supraviețuit erei glaciare și unele plante au prosperat, plante precum angiosperme (Magnoliaceae-le și Ranunculaceae-le) care își au originea în Cretacic. După încheierea erei glaciare procesul de speciație s-a desfășurat într-un ritm uluitor. În această regiune se regăsesc, de exemplu, 9 genuri și 50 de specii de conifere (Pinaceae), 230 de specii de rododendron și mai mult de 30 de specii din Familia Rosaceae. Botaniștii au identificat până acum aproximativ 3500 de specii endemice – cel mai mare din lume pentru zonele temperate.

Se pot identifica șase etaje de vegetație de la baza muntelui până la linia zăpezii: o zonă caldă temperată care se oprește la 600 de metri și este gazdă a palmierilor, bambusului, pinilor, chiparoșilor, o zonă temperată de la 600 la 1500 de metri, acoperită de pădure tropicală cu stejari, stejar veșnic verzi (Quercus ilex) și ferigi, o zonă temperată rece de la 1500 la 3000 de metri, definită de un amestec al foioaselor și coniferelor cu rododendronul, o zonă subalpină de la 3000 la 3500 de metri, cu păduri dense de conifere, larice și molizi și mai mult rododendron, o zonă alpină de la 3500 la 4900 de metri, cu pajiști presărate cu ierburi, primule, maci, gențiene și rododendron cu frunze mici şi un deșert alpin care se întinde de la 4900 de metri la 5300 de metri, cu arbori pitici, mușchi şi licheni. De la 4900 metri mai departe intrăm în regatul zăpezii și al ghețurilor. Această stratificare și diversitate este susținută de climatul musonic.

Munții Hengduan au constituit un rai al plantelor în timpul glaciațiunii, un „paradis botanic” după cum îi numea Wilson şi motivul pentru care China a putut dărui lumii „temperate” o puzderie de plante. Astăzi, areale vaste din provinciile Yunnan şi Sichuan sunt declarate zone naturale protejate şi acei dintre noi care sunt destul de norocoşi să ajungă aici vă pot împărtăşi la întoarcere amintiri de o frumuseţe greu egalată.

Bibliografie:

http://scholar.lib.vt.edu/ejournals/JARS/v31n4/v31n4-bell.htm
http://www.uaex.edu/yard-garden/resource-library/plant-week/butterfly-bush-summer-lilac.aspx
http://discovermagazine.com/2005/aug/mother-of-gardens

http://whc.unesco.org/en/list/1083

http://www.tropicalbritain.co.uk/lilium-regale.html

Surse foto:

http://www.at0086.com/TPRIV/

http://tropicalconservationscience.mongabay.com/content/v1/08-03-03-Hua.htm

http://www.plantsnapp.com/blog/plant-hunters.html

http://arboretum.harvard.edu/library/image-collection/botanical-and-cultural-images-of-eastern-asia/ernest-henry-wilson/

http://s564.photobucket.com/user/tttabc/media/Henduan_Mountain2.jpg.html

Pădurile de Piatră

Mai multe asemenea păduri de piatră, dintre cele mai impunătoare și cunoscute până astăzi, se află în provincia chineză Yunnan, fiecare dând naștere unei minunate legende.

Cea mai renumită de aici este cea cunoscută chiar sub numele de Pădurea de Piatră, pe plan local numele său fiind Shi Lin. Se află la 120 km sud-est de orașul Kumming, reședința provinciei, și la fel ca cea de lângă Varna, s-a format într-o regiune carstică. Pătrunzând printre fisuri, apa a erodat roca în forme dintre cele mai ciudate: piloni zvelți, monoliți înalți, stânci colțuroase, înguste canioane etc. Formațiunile stâncoase ating până la 30 m înălțime. Unele se ridică singuratice, într-o strălucire trufașă, pe când altele sunt adunate în grupuri. Ferestrele străpung din loc în loc stâncile și prăpăstii adânci șerpuiesc ca un labirint de coridoare printre culmi.

Cu cât se înaintează în adâncul pădurii, cu atât mai ciudată devine aceasta. Fiecare stâncă, fiecare vârf are o forma unică, nemaiîntâlnită. Unul dintre vârfuri pare un uriaș leu, ținându-și mândru capul sus, o stâncă are forma unui bivol. O formațiune stâncoasă oferă imaginea unei frumoase fete admirându-se în oglindă, în timp ce o pereche de îndrăgostiți nedespărțiți, un nufăr înflorit, lăstari de bambus – toate sunt încrustate în piatră de către natură.

Dar în respectiva lume rece de piatră, există și o foarte frumoasă pajiște, a cărei culoare însuflețește restul decorului. A primit un nume poetic: “Pajiștea dansului în Lumina Lunii”, întrucât poiana luminoasă constituie locul unde fetele și băieții fac focuri de tabără și dansează la lumina astrului nopții.

La răsărit de pajiște se află un alt fragment de codru de piatră, ce închide și un frumos bazin lacustru. Reflectate în apele liniștite, vârfurile de piatră din jur par tinere fete pieptănându-și părul în bătaia vântului. De altfel, unul dintre aceste vârfuri poartă numele Ashmei, eroina unei legende yi. Vreme de generații, ea a întruchipat pentru populația yi toate virtuțile: vitejie, gingășie, cinste, speranță, bunătate și chiar forță.

O altă minune naturală a provinciei Yunnan este Pădurea de Lut, ce se găsește pe malul fluviului Jinsha. Este formată din coloane de lut, de culori vii, predominant roșii, și forme variate care se înalță solitare sau în grupuri, ascunzând o lume de basm plină de mistere. Numele date formelor sunt extrem de sugestive. “Palatul Imperiului Roman”, numele oferind imaginea unor ruine romane, “Ursul Mare”, reprezentând un urs așezat în vârful unei coloane, pe când “Statuile” grupează o mare varietate de tipologii umane, în poziții și atitudini diferite.

Această pădure reprezintă însă un exemplu tipic de badlands-uri, fiind rezultatul acțiunii apei și vântului într-o zonă alcătuită în ansamblu din roci friabile, ușor erodabile.

Când privim aceste păduri, ni se par încremenite în vraja timpului, le observăm, le admirăm, mai apoi le uităm. Ele însă aparțin acelor locuri, sunt încălzite și însuflețite de milioanele de răsărituri, îngrijite de vremurile trecătoare ale apusurilor, dar ne zâmbesc mândre de fiecare dată !

Sursă bibliografică:

S. Neguţ, I. Nicolae – Enciclopedia recordurilor geografice

Surse foto

http://www.jurnal.md/ro/news/top-10-minuni-geologice-203133/

http://www.dreamdestinations.ro/top-10-minuni-ale-naturii-de-pe-terra-8-stone-forest-shilin-china-10313/

http://www.coolpicturegallery.net/2010/11/beautiful-and-strange-nature-designed.html

Articol realizat de Anca Milea

Master Geomorfologie cu elemente de Cadastru (Anul I), Facultatea de Geografie