Je ne parle pas de Thor, le dieu scandinave des tonnerres, mais de l’élément chimique qui porte le nom du dieu, c’est-à-dire le thorium. Ce métal radioactif a été donné ce nom assez créatif par le chimiste suédois qui l’avait découvert en 1928, Jon Jakob Berzelius. Mais quel rôle va jouer le thorium dans l’avenir de l’humanité ?

Comme dans le cas d’autres sources d’énergie de l’avenir, l’usage du thorium (Th-232) dans des réacteurs nucléaires est un sujet controversé. Peut-être à cause du mot nucléaire, qui nous provoque des tremblements. Il est néanmoins certain que le thorium est un combustible alternatif. Il n’est pas nécessairement écologique, mais il peut être une alternative pour l’uranium. Il reste à voir si il est vraiment une alternative meilleure et une source d’énergie sure et propre.

• En plus, selon le même Sorensen, le thorium des réacteurs LFTR est plus sûr et moins dangereux pour l’environnement que les réacteurs à eau légère (LWR – Light Water Reactor). Les sels liquides utilisés dans un réacteur LFTR ne sont pas susceptibles de se fondre ou d’être surchauffés. L’état chinois est un des pionniers de la recherche et promotion du thorium comme source d’énergie, à la suite des recherches qu’il a réalisé après l’accident nucléaire de Fukushima (source). Les spécialistes chinois affirment qu’un réacteur avec thorium n’a pas besoin de pompes et systèmes électroniques complexes (pour prévenir une croissance excessive de la température), installations qui ont été affectées par le tsunami de Fukushima, et sont d’avis qu’un réacteur LFTR pourrait survivre un tsunami sans emmètre des radiations.
• Selon www.energyfromthorium.com, les radio-isotopes produits dans les réacteurs LFTR sont utilisables dans la médicine (y compris dans l’oncologie), l’industrie et l’exploration cosmique. En même temps, la chaleur résiduelle pourrait être employée dans la désalinisation de l’eau marine.
• Les produits qui résultent à la suite de l’opération d’un réacteur LFTR sont stabilisés en 10 ans et ont une valeur commerciale. Les déchets nucléaires se dégradent en 300 ans, par rapport aux 300.000 ans nécessaires pour la neutralisation des déchets nucléaires produits par les réacteurs LWR (Light Water Reactor – Réacteur à Eau Légère) qui emploient l’uranium.
• Les réacteurs de type LFTR ne produisent aucune émission de carbone.
• Le thorium ne peut pas être utilisé pour fabriquer des armes atomiques (Donc, selon ses avocats de Thor, il est un dieu pacifique)
• (Il y a des nombreux aspects concernant l’usage du thorium dans les réacteurs, comme on a montré dans la bibliographie. A cause de manque d’expérience dans le domaine, je ne veux pas entrer dans les détailles, mais, si vous êtes passionnés par ce sujet, je vous invite de vous exprimer vos opinions et connaissances dans la section de commentaires.)

Désavantage :

• Bien qu’il ait beaucoup des chercheurs qui soutiennent l’emploi du thorium comme source d’énergie, il est clair que l’aspect politique sera le principal argument non-radioactif. Dans un monde utopique, en cas de manque des ressources, les hommes seraient capables de les partager. Mais parce que nous ne vivons pas dans un tel monde, et aucune ressource n’est distribuée uniformément parmi les états, on assistera probablement aux conflits et rivalités entre les grandes puissances pour le contrôle du thorium…
• En dépit de tout ce qu’on pourrait dire, la crainte des radiations existera toujours. Par comparaison à l’uranium, le thorium est moins dangereux, mais il reste un péril, si on le compare avec l’énergie solaire, par exemple. Il n’y a pas beaucoup de gens qui pourraient accepter de vivre sans hésiter près d’une centrale nucléaire.

Conclusion

Parfois, l’histoire nous a prouvé que le progrès technique n’est toujours dans notre avantage. Il certain que les besoins d’énergie de notre société ne cessent de s’accroitre, et les ressources conventionnelles sont en train d’épuisement. En conclusion, le thorium est un bon sujet de débat. On a démontré, avec des arguments forts, qu’il est un combustible propre, sûr et efficient – par rapport à l’uranium. Mais comment est qu’il se compare avec d’autres sources d’énergie ? Quelle énergie sera la base du futur ? Quelle source va satisfaire nos besoins énormes sans nous détruire ?

Il nous reste à voir.

Sources:

http://energieduthorium.fr/communication/videos/

http://energieduthorium.fr

www.energyfromthorium.com
www.ieer.org
www.world-nuclear.org
www.telegraph.co.uk
www.forbes.com
www.treehugger.com
motherboard.vice.com

http://www.ted.com/talks/kirk_sorensen_thorium_an_alternative_nuclear_fuel.htm

Article ecrit par Ioana Stoicescu et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Să începem cu ce e mai ușor.

Istoric CNE (Centrala NuclearElectrica) Cernavodă

-          1979- încep lucrările de construcție

-          1996- este dată în funcțiune Unitatea 1

-          2007- este dată în funcțiune Unitatea 2

Conform www.cne.ro, centrala de la Cernavodă livrează în Sistemul Energetic Naţional 706,5 Mwe/ unitate, acoperind aproximativ 18% din necesarul energetic naţional actual.

CNE Cernavoda. Sursă foto: www.nuclearelectrica.ro

Mod de funcționare

Centrala NuclearElectrica Cernavodă funcționează cu tehnologie de tip canadian, ce are la bază conceptul de reactor nuclear CANDU (CANadian Deuterium Uranium). Așa cum sugerează denumirea, un astfel de reactor funcţionează cu uraniu natural şi utilizează apă grea (compus chimic al deuteriului) ca moderator şi agent de răcire.

Deuteriul este un izotop stabil al hidrogenului, cu număr de masă 2 și reprezentat prin simbolul chimic D sau ²H. Apa grea (D₂O sau ²H₂O) diferă de apa ușoară (cea obișnuită) prin faptul că are în compoziția sa izotopul deuteriu în proporție mai ridicată.

La baza funcționării centralei nuclearelectrice stau iniţierea şi întreţinerea unei reacţii nucleare de fisiune în lanţ controlată, proces realizat de reactorul nuclear. Zona activă a reactorului este cea care conține combustibilul și are forma unui vas cilindric ce poartă numele de vasul Calandria. Combustibilul nuclear folosit este format din pastile de bioxid de uraniu sinterizat. Aceste pastile sunt introduse în tuburi (teci) de zircaloy, care în număr de 37 formează un fascicul de elemente combustibile. Fasciculele, la rândul lor, sunt introduse în canale de presiune (380 de canale a câte 12 fascicule). În total, zona activă a reactorului de la Cernavodă conţine cca. 90 tone de combustibil nuclear.

Pe scurt: vasul Calandria= 380 canale de presiune x 12 fascicule x 37 tuburi cu pastile de bioxid de uraniu sinterizat= 90 tone combustibil.

Combustibil nuclear. Sursă: raport de mediu 2010, nuclearelectrica.ro

Reacția de fisiune generată la nivelul canalelor de presiune eliberează căldură, care este preluată de apa grea ce străbate canalele de combustibil (cu ajutorul unor pompe). Căldura este apoi cedată de apa grea în generatorii de abur. Aceștia, după cum le spune și denumirea, generează vapori de apă ușoară (obișnuită) care, prin destindere, rotesc turbina, generând curent electric.

La ieşirea din turbină, aburul este condensat în condensatorul turbinei, care este răcit cu apa de răcire preluată din canalul Dunăre – Marea Neagră. Apa care a răcit condensatorul turbinei este evacuată în Dunăre.

Siguranță

Pentru situaţii de oprire în caz de defectare, reactorul este prevăzut cu două sisteme de oprire de siguranţă, care funcţionează independent (pe principii diferite) și care pot opri rapid reactorul. De asemenea, sistemele tehnologice în care au loc reacţia de fisiune şi generarea produselor radioactive sunt amplasate în interiorul unei construcţii etanşe din beton precomprimat (anvelopa reactorului).

Un alt aspect de siguranță este faptul că toate componentele de control ale centralei sunt dublate, astfel încât în cazul avarierii unei componente, o alta îi va prelua funcția.

Protecția mediului

Principalele impacte asupra mediului sunt cauzate de evacuarea apelor de răcire (ape calde care pot afecta ecosistemul dunărean), precum și de generarea deșeurilor radioactive. Impactul radiologic (măsurat în termeni de doză pentru populaţie) s-a dovedit a fi neglijabil (doză suplimentară mai mică de 10 μSv/an- de cinci ori mai mică decât cea datorată unei radiografii, conform Raportului de Mediu 2011).

Sursă: raport de mediu 2011, www.cne.ro

Este important faptul că Sistemul de Management de Mediu al CNE Cernavodă a fost certificat conform cerințelor standardului ISO 14001 în 2004, cu recertificare în 2010 după includerea Unității 2. Ceea ce presupune că măsurile de protecția mediului sunt bine puse la punct.

a) Apa de răcire

Utilizarea apei de răcire este principalul aspect care face diferența dintre reactoarele de tip CANDU- pe baza de uraniu, și reactoarele nucleare pe bază de toriu (mult mai eficiente, din multe puncte de vedere). Dar vom vorbi altă dată despre diferențierea dintre cele două. AICI puteți citi mai multe despre reactoarele pe bază de toriu.

CNE Cernavodă utilizează în mod autorizat ca apă de răcire apa din fluviul Dunărea, prin captare via Canalul Dunăre – Marea Neagră (bieful I), evacuarea apelor de răcire realizându-se tot în Dunăre. Volumele de apă (prelevate, evacuate) și temperatura apei calde la evacuare sunt cele care pot avea impact asupra mediului acvatic al fluviului. De aceea, este necesar un monitoring bine pus la punct, pentru a măsura frecvent acești parametri. Documentul care prevede condițiile de monitoring este “Protocolul privind metodologia monitorizării utilizării resurselor de apă şi primirii apelor uzate în resursele de apă”, încheiat între Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea- Litoral Constanţa și CNE Cernavodă (ca parte integrantă a autorizaţiei de gospodărire a apelor). Conform raportului de mediu pentru anul 2010, nici în acest an nu au existat evenimente de nerespectare a condițiilor autorizațiilor de mediu.

b) Emisiile radioactive și chimice în apă

În ceea ce privește acest aspect, depășirea limitelor admise este evitată cu ajutorul unui echipament special, care poate opri evacuarea în cazul depășirii unor valori prestabilite. De asemenea, 1400 de probe de apă evacuată sunt analizate anual în cadrul Laboratorului de Dozimetrie, pentru a stabili cantitatea de radioactivitate evacuată. Conform raportului de mediu pe 2010, nu au fost depășite niciodată limitele maxim admise, în toți anii de funcționare a centralei. Nici emisiile de substanțe chimice neradioactive utilizate în diferitele procese nu au depășit concentrațiile maxim admisibile.

c) Deșeurile radioactive

Acestea rezultă din activități zilnice, precum cele de întreținere, reparații sau opriri ale centralei. Sunt deșeuri periculoase și necesită o gestionare specială față de deșeurile convenționale. Ca stare de agregare, deșeurile radioactive rezultate sunt fie solide (filtre, plastice, sticlă etc.), lichide organice (uleiuri, solvenți), precum și amestecuri solide-lichide inflamabile. Deșeurile lichide sunt solidificate pentru a reduce riscul de inflamabilitate, iar unele deșeuri solide sunt compactate pentru reducerea volumului. Toate deșeurile sunt sortate după anumite criterii și apoi depozitate în containere de inox și trimise către locația de stocare intermediară. Adesea, se practică transportarea deșeurilor mai slab reactive (contra cost) către țări care dispun de tehnologii de tratare (de exemplu în Suedia- pentru incinerare, însă acest proces are doar rolul de a micșora volumul, după care restul rămas este trimis înapoi pentru depozitare finală). În etapa de depozitare finală, deșeurile sunt puse în matrițe compacte, care să poată garanta depozitarea sigură pe o perioadă de 300 de ani. Instituția cu rol important în depozitarea finală a deșeurilor (dar și cu alte responsabilități din domeniul energiei nucleare) este Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive (ANDRAD- www.andrad.ro)

Un alt aspect interesant este stocarea intermediară a combustibilului ars. Aceasta se realizează pentru o perioadă de minim 50 de ani într-un depozit specializat (denumit pe scurt DICA- Depozitul Intermediar pentru Combustibil Ars). Aici au loc mai multe procese fizice care asigură păstrarea în condiții de securitate nucleară (fără emisii de efluenți gazoși și lichizi) a fasciculelor de combustibil ars.

DICA- Depozit Intermediar pentru Combustibil Ars. Sursă: nuclearelectrica.ro

d) Protecția atmosferei

În ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, acestea sunt zero în cazul oricăror centrale nucleare. Dacă s-ar utiliza combustibili fosili pentru a produce cantitatea de energie livrată în sistemul energetic național de către CNE Cernavodă, emisiile anuale de CO2 ar crește cu aproximativ 10 milioane de tone (conform www.cne.ro).

Situații de urgență

Centralele nucleare de tip canadian sunt recunoscute ca fiind centrale sigure, dispunând de tehnologia necesară reducerii riscurilor de accidente. Totuși, se efectuează periodic exerciții de pregătire a personalului, dar și a populației, în caz de situații de urgență.

În concluzie, conform aspectelor prezentate de către compania NuclearElectrica pe site-urile oficiale și în rapoartele de mediu, se poate afirma că CNE Cernavodă este o sursă de energie importantă, care momentan nu prezintă motive de îngrijorare. Nu putem decât să sperăm că mama natură va fi blândă cu noi în continuare, ferind zona de seisme sau de alte situații imprevizibile, care ar putea pune viața populației în pericol de natură nucleară.

Bibliografie

www.cne.ro

www.nuclearelectrica.ro

www.andrad.ro

Rapoarte de mediu http://www.cne.ro/m.aspx?id=86&it=2

La 1 ianuarie 1988 erau în funcțiune 417 reactori energetici în 26 de țări, cu o putere instalată de 29 700 MWe, iar în construcție alți 120 de reactori. Ponderea energiei electrice produse în CNE se apreciază la 20% în 1990 în balanța mondială a producerii energiei.

Centrala nucleara de la Cernavoda

Centrala nucleara de la Fukushima

Cum funcționează?

O centrală nucleară generează electricitate în urma procesului de fisiune a atomilor de uraniu, proces ce generează căldură și încălzește apă, care prin încălzire se transformă în abur, abur ce învârte paletele unor turbine, care la rândul lor pun în mișcare generatorul producător de energie electrică.

Fisiunea atomică reprezintă procesul prin care nucleul unui atom de uraniu se scindează în două (un atom de kripton și unul de bariu), eliberând o cantitate uriașă de energie sub formă de căldură.

Uraniul este cel mai greu element din natură. Peste 99% din acesta este U-238 (238 reprezentând 92 de protoni și 146 de neutroni), iar 0,7% este U-235.

Un gram de uraniu U-235 are 2.562.553.191.489.360.000.000 atomi. Prin urmare, procesul de fisiune trebuie controlat, în așa fel încât numai cantitatea de căldură dorită să fie produsă. Acest control se realizează cu ajutorul apei grele pentru a încetini neutronii. De asemenea, bare de cadmiu ori bariu sunt introduse în container pentru a absorbi neutroni și pentru a controla concentrația acestora, puterea produsă de reactor rămânând constantă în timp. Dacă neutronii eliberați în urma reacției de fisiune sunt încetiniți, crește probabilitatea unei ciocniri atomice care să creeze căldură. Astfel se întreține reacția de fisiune în lanț, care multiplică energia.

Legat de centralele nucleare, părerile sunt împărțite.  Unii susțin că sunt nesigure și afectează sănătatea oamenilor, iar alții susțin contrariul. Este adevărat că o singură centrală nucleară produce mai multă energie electrică decât o hidrocentrală, o centrală electrică de termoficare (CET) sau una care funcționează pe bază de petrol (o tonă de uraniu U-235 produce mai multă energie decât 12 milioane de barili de petrol). Dar în momentul în care acestea au probleme (se fisurează un reactor sau chiar explodează) pot cauza efecte incomensurabile asupra mediului și implicit asupra sănătății umane.

Astfel de exemple sunt exploziile de la Cernobîl (în nordul Ucrainei) și Fukushima (în estul Japoniei), care au poluat mediul înconjurător pe o rază de mii de kilometri, poate chiar mai mult, în funcție de direcția și viteza vântului. Explozia de la Cernobîl (care s-a produs în 1986) are urmări și în ziua de astăzi. Au fost și sunt mulți oameni care au murit și mor de cancer din cauza aceasta. Radioactivitatea este în continuare foarte mare în perimetrul fostei centrale nucleare de la Cernobîl.

Într-o anumită măsură energia nucleară este curată și nu poluează atmosfera, dar asta se întâmplă numai în timpul procesului de generare a electricității. În urma acestui procedeu rămân deșeuri radioactive care trebuie depozitate, în structuri de beton sau titan, timp de sute de ani până ce devin inofensive.

În urma dezastrului de la centrala nucleară de la Fukushima, provocat de tsunami-ul din martie 2011, Consiliul Europei a decis ca “securitatea nucleară a tuturor centralelor din UE trebuie revizuită în baza unor evaluări de risc transparente și extinse, așa-zisele – Stress Tests”.

Potrivit organizaţiei non-guvernamentale Terra Mileniul III, testele de stres pentru centralele nucleare au fost făcute superficial, fără o metodologie clară, iar recomandările Comisiei Europene în urma unui an de analize nu au nicio putere legală. Situaţia este valabilă şi pentru structurile specifice din România.

Efectele radiațiilor

Interacțiunea radiațiilor cu materia, vie sau moartă, constă, în primă instanță, într-un transfer de energie.

Utilizarea radiațiilor în condiții controlate poate avea și efecte benefice asupra omului. Radiația se poate folosi în tratamente medicale (distrugerea celulelor canceroase), diagnosticări (radiografii), în industria alimentară (conservarea alimentelor) și în industria farmaceutică (sterilizarea instrumentelor chirurgicale) etc.

Pe de altă parte, însă, radiațiile pot produce importante distrugeri celulare.

Efectele biologice ale radiațiilor pot fi grupate în:

- efecte somatice, care apar la nivelul celulelor și acționează asupra fiziologiei individului expus, provocând unele distrugeri care ar putea conduce la moarte sau la reducerea speranței de viață;

- efecte genetice, care apar în celulele germinale, conducând, astfel, la mutații genetice la descendenți.

O soluție ar fi apelarea la sursele regenerabile care nu prezintă riscuri față de mediul înconjurător sau față de sănătatea oamenilor și necesită investiții semnificativ mai mici decât energia nucleară.

Voi ce părere aveți despre centralele nucleare? Sunteți pro sau contra?

Articol realizat de către Alexandra Dumitrescu, colaborator Greenly și studentă în anul III la Facultatea de Geografie, specializarea Meteorologie-Hidrologie.

Bibliografie

http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/745-cum-functioneaza-o-centrala-nucleara.html

http://www.ecomagazin.ro/centralele-nucleare-un-pericol-real/

http://www.ecomagazin.ro/reactoarele-de-la-cernavoda-controlate-de-mantuiala/

http://www.et.upt.ro/admin/tmpfile/fileH1330943017file4f549429e2463.pdf

http://www.nuclearelectrica.ro/user/content/12f011_radiatiile_si_centrale.pdf

Surse foto

http://www.dcnews.ro/2011/03/wikileaks-centrala-nucleara-de-la-cernavoda-nu-este-foarte-sigura/

http://www.filtersfast.com/blog/wp-content/uploads/2011/12/Fukushima.jpg

Ca și în alte situații privind sursele de energie ale viitorului, utilizarea toriului (Th-232) în reactoarele nucleare este un subiect controversat. Poate din cauza cuvântului “nuclear”, care ne dă fiori. Cert e că toriul este un combustibil alternativ. Nu neapărat eco, dar vine ca o alternativă la uraniu. Rămâne de văzut dacă este o alternativă mai bună și dacă poate fi considerată o sursă de energie sigură și “curată” cu adevărat.

Cristal de torit (silicat natural de toriu). Sursă foto: pubs.acs.org

Toriul poate fi folosit drept combustibil în multe tipuri de reactoare deja inventate, însă cel mai popular în prezent este reactorul pe bază de fluorid de toriu lichid (dizolvat în sare), prescurtat LFTR (Liquid Fluoride Thorium Reactor). Cercetătorul al cărui nume este asociat adesea cu toriul și cu reactoarele de tip LFTR este Kirk Sorensen (fost cercetător NASA), ale cărui articole pot fi citite pe site-ul www.energyfromthorium.com, și nu numai. Îl puteți vedea și asculta pe Kirk în acest filmuleț interesant.

Kirk Sorensen și alți susținători ai energiei nucleare pe bază de toriu vorbesc de următoarele avantaje:

-          Toriul este o resursă ieftină și abundentă (aproximativ de trei ori mai abundentă decât uraniul, potrivit www.ieer.org). Conform www.world-nuclear.org  se estimează că pe Terra se află peste 5 mil. t de toriu, cel mai mare procent fiind deținut de către India (16%, adică aprox. 846.000 t)

-          Toriul este o resursă mai eficientă decât toate celelalte. Conform spuselor lui Kirk Sorensen, 6600 tone de toriu pot furniza tot atâta energie cât 5 miliarde t de cărbune, 21 miliarde barili de țiței, 3 trilioane mc de gaze naturale și 65000 t uraniu. Un siloz de cereale plin cu toriu ar furniza energie pentru America de Nord timp de un an. Așadar, cantitățile cunoscute de toriu ar putea furniza energie pentru populația mondială timp de mii de ani (sursă). (Trebuie să recunoaștem că sunt cifre impresionante. Dar oare e suficient?)

Peleți de toriu la Centrul de Cercetare Atomică Bhabha, India. Sursă foto: guardian.co.uk

-          Tot conform spuselor lui Sorensen, utilizarea toriului în reactoarele LFTR este mai sigură și are  un impact mai redus asupra mediului, spre deosebire de reactoarele cu apă ușoară (LWR- Light Water Reactor). Sărurile lichide folosite în LFTR nu sunt supuse accidentelor cauzate de topire sau supraîncălzire. Chiar statul chinez este unul dintre cele care a luat startul în promovarea energiei pe baza de toriu, scoțând la iveală rezultatele cercetărilor efectuate în secret până în momentul accidentului ce a implicat reactoarele cu uraniu de la Fukushima (sursă). Cercetătorii chinezi afirmă că un reactor pe bază de toriu nu necesită computere sau pompe electrice de tipul celor distruse de tsunami la Fukushima (elemente care previn supraîncălzirea), și susțin că un reactor LFTR ar supraviețui cu brio unui tsunami, fără a emite radiații.

-          Conform www.energyfromthorium.com, radioizotopii produși în reactoarele LFTR sunt utili în medicină (inclusiv terapia cancerului), aplicații industriale și explorări în spațiu. De asemenea, căldura reziduală rezultată poate fi folosită în procesul de desalinizare a apei marine.

-          Produsele secundare rezultate din reactoarele LFTR se stabilizează în zece ani și au valoare comercială. Deșeurile nucleare rezultate se degradează în 300 de ani, comparativ cu 300.000 de ani, necesari pentru degradarea deșeurilor nucleare din reactoarele LWR pe bază de uraniu.

-          Utilizarea unor reactoare LFTR produce zero emisii de carbon.

-          Toriul nu poate fi folosit în fabricarea armelor nucleare, din cauza eficienței reduse în acest sens (așadar, conform susținătorilor lui “Thor”, acesta este un “zeu pașnic”).

(Există numeroase aspecte tehnice privind utilizarea toriului în reactoare- vezi bibliografie. Din lipsă de experiență în domeniu, nu voi intra în mai multe detalii, însă dacă vă pasionează acest subiect, vă invit să vă exprimați cunoștințele și opiniile.)

Dezavantaje

-          Deși mulți cercetători sunt “pro” utilizării toriului în obținerea energiei, este evident că aspectul politic va fi principalul dezavantaj “non- radioactiv”. Într-o lume utopică, în caz de sărăcie în resurse, oamenii ar ști să împartă. Dar cum nu trăim într-o astfel de lume, și cum nicio resursă naturală nu este răspândită uniform pe Pământ, cu siguranță vom avea de a face cu conflicte, strategii parsive din partea marilor puteri, etc.

-          Oricâte s-ar spune, teama de radiații va persista întotdeauna. În comparație cu uraniul, toriul este mai puțin periculos. Dar tot periculos rămâne, comparativ cu energia solară, să zicem. Sunt puțini oameni care ar locui fără nicio ezitare în proximitatea unei centrale nucleare.

Concluzie

De multe ori, istoria umană ne-a demonstrat că progresul în tehnologie nu a fost neapărat spre binele nostru. Cert este că nevoile de energie ale societății prezente sunt din ce în ce mai mari, iar resursele convenționale sunt din ce în ce mai puține. În concluzie, toriul este un bun subiect de dezbatere. A fost demonstrat, cu dovezi clare, că este un combustibil curat, sigur si eficient- dar asta în comparație cu uraniul. Cum rămâne cu celelalte surse de energie? Pe care dintre ele ne putem pune bază? Care va satisface nevoile noastre uriașe de energie, fără să ne distrugă?

Rămâne de văzut.

Bibliografie

www.energyfromthorium.com
www.ieer.org
www.world-nuclear.org
www.telegraph.co.uk
www.forbes.com
www.treehugger.com
motherboard.vice.com

http://www.ted.com/talks/kirk_sorensen_thorium_an_alternative_nuclear_fuel.html