Green economy and the economic crisis

Interest in the notion of green economy began to increase in 2008, after the start of our present economic and financial crisis. At that moment, national strategies were created for improving the economic situation and for creating jobs, which turned out to be an opportunity for promoting green jobs. The economic problems opened up new opportunities: a return to nature while creating jobs for achieving this aim. 

Green Jobs

According to UNEP, a green job is a working position in agriculture, industry, research and development (R&D), administration and services which substantially contributes to the recovery or preservation of our environment’s quality. Usually, but not exclusively, these are jobs that help protect nature and biodiversity or reduce our energy, water and resource consumption through various strategies, such as moving away from a carbon-based economy and a reduction in waste generation and pollution.

Currently, at a European level, there is growing demand for jobs in the green economy – green job – in all sectors which are involved in creating products or services for improving the environment.

If you wish to work in this field, you can find out more information here.

Sources:

http://www.unep.org/greeneconomy/,

http://romania.panda.org/ce_facem/economie_verde/,

http://www.mediu.gov.md/index.php/serviciul-de-presa/noutati/1366-crearea-platformei-nationale-pentru-promovarea-economiei-verzi,

http://en.wikipedia.org/wiki/Green_job,

http://www.greenjobs.ro/green/profesii-verzi/

Picture sources: http://haringeygreens.blogspot.fr/2012/07/the-green-economy.html, http://www.freereporter.info/wordpress/2011/11/17/accelerating-plans-for-a-transition-to-a-green-economy/

Article written by Magda Baidan and translated by Mihail-Andreas Mitoseriu.

Consecințele încălzirii climatice globale necontrolate includ nu numai ridicarea mediilor și maximelor termice, ci și schimbările în valorile precipitațiilor, ale umidității solului și ale caracteristicilor maselor de aer. Efectele cele mai grave se resimt asupra resurselor de hrană și ale biosferei în general. Terenurile cu monoculturi sunt cele mai delicate și mai susceptibile la schimbările temperaturii, umidității solului, irigațiilor, sau nutrienților din sol. Spre exemplu, umiditatea solului disponibilă în zonele temperate se estimează a scădea cu 10% în următorii 30 de ani și pentru a menține ecosistemele cel puțin la starea actuală, și așa degradată, sunt necesare o serie de lucrări hidroameliorative ce vizează în special resursele de apă (Parmesan, 2006).

O altă consecință a schimbărilor climatice a început a fi migrarea zonelor de vegetație naturală și plantată spre nord. Astfel, potrivit unor modele climatice corespunzătoare latitudinilor medii, regiunile climatice de vegetație naturală și agricolă ar putea să migreze spre poli cu 150 până la 500 km până la sfârșitul acestui secol (Christopherson, 2006). Pe lângă aceasta, modelele globale estimează că aproximativ 30% din păduri (cu variații regionale de 15% – 60%) vor suferi o redistribuție a speciilor vegetale și animale, din ce în ce mai mare de la tropice înspre zonele temperate (Parmesan, 2006). Deținătorii de terenuri va trebui să fie instruiți asupra modului de adaptare la noile schimbări în utilizarea terenurilor ca urmare a încălzirii globale, iar insectele de la latitudini mici își vor începe migrarea (după unele studii, deja au început) spre zone mai reci.

Studiile realizate de U.S. Institute of Public Health, Agenția Olandeză pentru Protecția Mediului, Centrul de Dezvoltare și Cercetare din India și Organizația Mondială a Sănătății au arătat că schimbările climatice reprezintă deja sursa a numeroase boli. Populații întregi, înainte neafectate de boli precum malaria, febra tifoidă, filariaza limfatică, febra galbenă, shistosomiaza și boala somnului, vor risca din ce în ce mai multe contaminări, nu numai la latitudinile tropicale și subtropicale, de unde provin insectele geneatoare (țânțarul anofel, musca tzetze, etc), dar din păcate și la latitudini temperate (Altizer et al., 2013).

O a treia consecință a schimbărilor climatice globale constă în topirea ghețarilor montani și de calotă[1]. Exemple în acest sens pot fi: Munții Kilimanjaro din Africa, anumite porțiuni din Munții Anzi, America de Sud, ba chiar și Munții Himalaya, in ciuda altitudinilor foarte mari care le conferă pentru moment un adăpost relativ față de încălzirea în regiunile de la baza lor (Meehl et al., 2009). Ghețarii de calotă din Alaska au fost și ei monitorizați, iar platoșa de gheață ce acoperă Geoenlanda își reduce înălțimea cu 1 m pe an, după ultimele cercetări ale NASA.

Consecințele schimbărilor climatice globale în zonele montane atrag după sine alte consecințe, cum ar fi creșterea nivelului mării ca urmare a topirii ghețarilor și a creșterii cantității de apă dulce provenită de pe continente. Un simplu exemplu poate fi sugestiv. Mările și golfurile ce mărginesc Antarctica și care constituie 11% din suprafața ei, sunt alcătuite din numeroase grote, intrânduri și tunele ”săpate” de apele Oceanului Sudic în ghețarii ce se desprind de pe continent sau chiar în cei ce îl mărginesc (Rott & Skvarca, 1996). Pierderea prin topire a acestor ”peșteri de gheață” din mările antarctice nu duc în mod semnificativ la creșterea nivelului apei, dar iau locul apei sărate de mare, care are un rol semnificativ în circulația termohalină (Williams et al., 2010). Pierderea gheții din Antarctica este în cea mai mare parte consecința creșterii de temperatură în zona peninsulară a continentului cu 2,5^oC în ultimii 50 de ani. Cercetările au fost realizate în principal asupra ghețarului Larsen, vechi de 11.000 de ani. Ca răspuns la creșterea temperaturilor, Peninsula Antarctica suportă o nemaintâlnită creștere a vegetației, o reducere considerabilă a maselor de gheață și o perturbare/ întrerupere a activităților de hrănire, cuibărire și eclozare a pinguinilor (Rott & Skvarca, 1996).

Oceanul Planetar s-a dovedit o adevărată carte cu dovezi ce pot fi folosite în cercetările asupra gradului de impact al schimbărilor climatice globale. Fiind un absorbant fidel al excesului de căldură atmosferic, expansiunea termică a masei oceanice se constituie într-un indicator util în predicția creșterii nivelului mărilor și oceanelor (Williams et al., 2010). În ultimul secol, nivelul mării a crescut cu 10-20 cm, de 10 ori mai mult decât în ultimii 3000 de ani (***, 2011). Dacă ne gândim că o creștere a nivelului mării cu doar 0,3 m atrage o retragere a țărmurilor cu aproximativ 30 m, aceste creșteri vor continua să apese asupra echilibrului masei oceanice până undeva în jurul anului 2100, chiar dacă concentrațiile gazelor cu efect de seră s-ar stabiliza.

Institutul de Oceanografie din La Jolla, California, a ținut din 1916 evidența temperaturii oceanice, iar în prezent, cercetătorii care s-au ocupat de caz au concluzionat că cele mai importante creșteri ale temperaturii s-au înregistrat la adâncimi mai mari de 300 m (Williams et al., 2010). La rândul său, orice schimbare asupra parametrilor de stare ai Oceanului Planetar, are efecte indirecte asupra vremii, datorită procentului covârșitor al apei oceanice pe Pământ și a rolului său major în sistemul climatic general și în circulația termohalină care influențează vremea atât în zona oceanică, cât și pe continente, în dreptul țărmurilor până la 1000 km depărtare (Strauss, 2013). Pe de altă parte, s-a constatat că Oceanul Planetar și-a pus amprenta și în mod direct asupra întârzierii unora dintre efectele schimbărilor climatice globale, în sensul că acesta a absorbit în ultimul secol mare parte din excesul de căldură atmosferică, ducând la stocarea energiei termice în interiorul său (Meehl et al., 2009; Strauss, 2013).

Nu în ultimul rând, schimbările climatice globale, în eventualitatea iminenței lor, vor afecta neîntârziat deltele, coastele joase și insulele mici, care depind de fluctuațiile dintre apele mari ale fluxurilor, de curenții oceanici și de furtunile ce se propagă spre țărmuri (Houghton & Woodwell, 1989). În mod evident, populațiile insulare din Oceanului Pacific și Oceanul Indian vor avea cel mai mult de suferit, deoarece încălzirea generală a vremii și modificările caracteristicilor oceanice vor dezechilibra, poate ireversibil, sistemele biogeografice, vor duce la diminuarea biodiversității, la reducerea resurselor de apă dulce și chiar la necesitatea evacuării rezidenților în unele cazuri.

BIBLIOGRAFIE

1. Altizer S, Ostfeld R.S, Johnson P.T., Kutz S, Harvell C.D., 2013, Climate change and infectious diseases: From evidence to a predictive framework, În Science, 341 (6145), 514-9
2. Christopherson, R.W., 2006, Geosystems. An introduction to physical geography, Pearson Prentice Hall, New Hersey, USA
3. Hansen, J., Makiko, S., Reto, R., 2012, Perception of climate change, În Proceedings of the National Academy of Sciences, 10.1073/pnas.1205276109. Disponibil la http://www.pnas.org/content/early/2012/07/30/1205276109.abstract
4. Houghton, R., Woodwell, G., 1989, Global climate change. În Scientific American, Aprilie, p.36
5. IPCC, 2001, Working Group I, Climate Change 2001. În The scientific basis, London, Cambridge Press
6. Karl, T.R., G.A. Meehl, T.C. Peterson, 2009, Global Climate Change Impacts in the United States. Cambridge, Cambridge University Press, United Kingdom
7. Meehl, G. A., Tebaldi, C., Walton, G., Easterling, D., McDaniel, L., 2009, Relative increase of record high maximum temperatures compared to record low minimum temperatures in the U.S., În Geophysical Research Letters, 36, L23701.
8. Parmesan, C., 2006, Ecological and evolutionary responses to recent climate change, În Annual Review of Ecology Evolution and Systematics, 37, 637669
9. Rott, H., Skvarca, T., 1996, Rapid collapse of northern Larsen Ice Shelf, Antarctica. În Science, 271, Februarie: 788
10. Tang, Q., X. Zhang, X. Yang, and J. A. Francis, 2013, Cold winter extremes in northern continents linked to Arctic sea ice loss. În Environmental Research Letters, 8, 014036
11. Strauss, B., 2013, Rapid accumulation of committed sea-level rise from global warming.  În Proceedings of the National Academy of Sciences. Disponibil la http://assets.climatecentral.org/pdfs/Strauss-PNAS-2013-v2.pdf
12. Williams, P.D., Guilyardi, E., Madec, G., Gualdi, S., Scoccimarro, E., 2010, The role of mean ocean salinity in climate. În Dynamics of Atmospheres and Oceans, 49, p. 108-123
13. ***, 2011, Le rechauffement climatique. În Etudier.com, Disponibil la http://www.etudier.com/dissertations/Le-R%C%A9chauffement-Climatiqye/206421.html
14. ***, Site-ul official al IPCC, http://www.ipcc.ch/
15. ***, 2011, National Research Council, National Security Implications of Climate Change for U.S. Naval Forces. Washington, DC: The National Academies Press

Temperaturi maxime record au dominat ultimele două decenii pentru stații atât continentale, cât și din largul oceanelor, și atât pentru regimul termic diurn, cât și cel nocturn. Spre exemplu, anul 1998 a fost cel mai cald an al tuturor timpurilor, 2002 a fost al doilea cel mai cald, iar următorul an, 2003, a fost al treilea cel mai cald, toți cei trei ani eclipsând valorile maxime record de până atunci, respectiv anii 1995 și 1997 (Houghton & Woodwell, 1989). Deși unii cercetători postulează a fi o pseudo-știință, acest fenomen al încălzirii globale, fie el eronat în unele privințe, este foarte important de înțeles pentru a putea da prilejul explicării unora dintre impacturile creșterii valorilor unor parametri climatici asupra sistemelor fizice geografice ale planetei (Hensen et al., 2012).

Există din ce în ce mai multe dovezi că procesul de încălzire globală observat încă de acum 50 de ani se datorează societății umane. Dintre acestea, este indiscutabil să nu amintim de migrarea zonelor climatice de la latitudini inferioare la cele superioare, accelerarea procesului de topire a ghețarilor, creșterea nivelului oceanelor și mărilor, toate acestea având loc în timp real, nicidecum fiind imaginate sau simulate în laboratoare pentru a da mai multă crezare ipotezelor științifice ale schimbărilor climatice/încălzirii climatice globale. Pentru aceste schimbări, oamenii de știință incrimează eliminarea unor cantități din ce în ce mai mari de dioxid de carbon, metan și multe alte gaze toxice acumulate în atmosferă din cauza activităților umane industriale.

Această nouă știință a încălzirii climatice globale a trezit atât interesul cercetătorilor, cât și al guvernelor, așa încât s-a ajuns la concluzia că numai printr-o unire a puterilor economice și politice ale fiecărui stat în parte, care a fost sau va fi afectat într-o anumită măsură de efectele schimbărilor climatice, se poate demara o acțiune colectivă pentru a reduce aceste efecte sau se poate conștientiza mai bine dimensiunea acestor schimbări. Astfel, s-a înființat Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei, sau Intergovernmantal Panel on Climate Change (IPCC)[1], având ca principal obiectiv să determine lumea să înțeleagă riscul presupus de schimbările climatice determinate de activitățile umane (IPCC, 2001). Ca urmare, încă de la a treia adunare generală a grupului, s-a stabilit clar cine este responsabil de creșterea temperaturilor și a nivelului mărilor și oceanelor, și anume societatea umană. Tot atunci s-au realizat câteva scenarii ale evoluției climei, unul dintre acestea fiind numit ”recesiunea globală a ghețarilor montani” (Christopherson, 2006).

In urma multor cercetări reiese că societatea umană este cu adevărat responsabilă de prezența la valori ridicate a efectului de seră, existând un consens la nivel internațional asupra înregistrării celor mai ridicate temperaturi în ultimele două decenii, de când există o rețea meteorologică mondială (de circa 140 de ani).

Perspectiva paleoclimatologică nu a rămas fără căutare în rândurile specialiștilor, indicatorii acesteia (asupra calotelor de gheață, sedimentelor depuse în urma topirii ghețarilor, recifii coraligeni, metodele de determinare sporopolinice, metodele de cercetare a climei pe trecut prin dendrocronologie…etc) punând în evidență un proces de încălzire a climei în ultimii 600 de ani, dar mai ales o accelerare a lui în ultimii 20 de ani (Parmesan, 2006). Mai mult, s-a calculat că Pământul trece printr-o încălzire climatică fără precedent în ultimii 125.000 de ani, care se apropie în medie de 1^oC, rezultatele fiind bazate pe studierea calotelor de gheață antarctice (Parmesan, 2006; Hansen, 2012).

Spre detaliere, este necesar să precizăm faptul că aceste schimbări climatice din ultimele decenii se resimt diferit în funcție de latitudine (Karl et al., 2009). În acest sens, este de notat faptul că dacă la latitudinile temperate, creșterea de temperatură se situează sub 0,4^oC, în Groenlanda, Siberia și Peninsula Antarctică, s-a evidențiat o creștere de până la 3^oC (Tang et al., 2013). Studiile în aceste regiuni s-au dovedit a fi cheia deslușirii incertitudinilor privind fenomenul schimbărilor climatice globale, mărturie în acest sens stând decretarea perioadei 2007-2008 ca ”An Internațional Polar”, în care oamenii de știință au început să-și îndrepte atenția spre dovedirea diferențelor între așa-numitele ”fluctuații forțate” (cauzate de om) și ”fluctuații neforțate” (naturale).

Provocarea climatologilor în ceea ce privește elaborarea unor modele climatice constă în înțelegerea trendurilor climatice în nonlinearitatea și haosul ce descriu sistemul climatic natural actual (Christopherson, 2006)), sarcină ce ar putea fi asemănată cu cea a lucrului cu un calculator gigant, în care toate componentele climatice trebuie programate și interconectate. Astfel, folosind modele matematice inițial stabilite pentru realizarea prognozelor de vreme, oamenii de știință au dezvoltat un model climatic complex cunoscut sub denumirea de ”Model general de circulație” (GCM). La rândul lui, acesta operează cu mai multe submodele care iau în considerare atmosfera, apa oceanică, suprafața activă a uscatului, criosfera și biosfera. Cele mai sofisticate modele cuplează atmosfera și oceanul.

Economia verde şi criza economică

Un interes crescut pentru tot ceea ce înseamnă economie verde a apărut în 2008, o dată cu începutul crizei economice şi financiare. La momentul respectiv, au fost create strategii la nivel naţional pentru a asigura îmbunătăţirea economiei şi crearea de locuri de muncă, ceea ce a reprezentat o ocazie pentru iniţiativele pentru joburi verzi. Criza a deschis fereastra unei oportunităţi: întoarcerea către mediu şi asigurarea de locuri de muncă în acest sens.

Green Jobs

Conform  UNEP, un job verde reprezintă un loc de muncă în agricultură, producție, cercetare și dezvoltare (R & D), activități administrative și servicii care contribuie substanțial la menținerea sau refacerea calității mediului. În mod special, dar nu exclusiv, aceasta include locuri de muncă ce ajută la protejarea ecosistemelor și a biodiversității, reducerea consumului de energie, materiale și apă prin intermediul diferitelor strategii, de-carbonizarea economiei și reducerea producţiei de deșeuri și poluare.

În prezent, la nivel european exista o cerere din ce în ce mai mare pentru meserii ale economiei verzi: green jobs, adică tot ceea ce duce la realizarea unor produse/servicii care îmbunătăţesc mediul înconjurător.

Dacă doriţi să vă angajaţi în acest domeniu, puteţi obţine informaţii aici.

Surse info:  http://www.unep.org/greeneconomy/, http://romania.panda.org/ce_facem/economie_verde/, http://www.mediu.gov.md/index.php/serviciul-de-presa/noutati/1366-crearea-platformei-nationale-pentru-promovarea-economiei-verzi, http://en.wikipedia.org/wiki/Green_job, http://www.greenjobs.ro/green/profesii-verzi/

Surse foto: http://haringeygreens.blogspot.fr/2012/07/the-green-economy.html, http://www.freereporter.info/wordpress/2011/11/17/accelerating-plans-for-a-transition-to-a-green-economy/

Creată de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi sărbătorită în fiecare an pe 5 iunie, Ziua Mondială a Mediului este unul dintre principalele moduri prin care ONU stimulează conştientizarea problemelor mediului la nivel mondial şi încurajează atenţia politică şi de acţiune în acest domeniu. Anul 2012 marchează sărbătorirea a 40 de ani de la înfiinţarea Programului de Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP). Prin Ziua Internaţională a Mediului (WED – World Environmental Day), ONU permite oamenilor nu numai de a-şi asuma responsabilitatea individuală, dar îi şi sprijină pentru a deveni promotori ai schimbării în sprijinul dezvoltării durabile şi echitabile.

Scopurile WED sunt:

-  De a da o faţă umană problemelor de mediu;

-  De a sprijini oamenii să devină agenţi activi de dezvoltare durabilă şi echitabilă;

- De a promova ideea conform căreia comunităţile sunt vitale pentru schimbarea atitudinii faţă de problemele de mediu;

- De a promova cooperarea prin care toate naţiunile şi popoarele se pot bucura de un viitor mai sigur şi mai prosper.

Anul acesta, WED este găzduita de Brazilia şi are o temă deosebit de interesantă şi cât se poate de actuala: Economia verde: te include şi pe tine?.

Tot în Brazilia se va desfăşura Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (numită Rio +20), în perioada 20-22 iunie 2012. Rio +20, după cum sugerează şi numele, marchează a 20-a aniversare a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare din 1992 şi se va concentra pe două teme: o economie verde, în contextul dezvoltării durabile şi eradicării sărăciei, precum şi cadrul instituţional pentru dezvoltarea durabilă.

Ce este Economia Verde?

UNEP defineşte economia verde ca o economie care duce la îmbunătăţirea capitalului uman şi a bunăstării  sociale, în timp ce reduce în mod semnificativ riscurile de mediu şi  problemele ecologice. În expresia sa cea mai simplă, o economie verde poate fi gândită ca o soluţie ce combina emisii reduse de carbon, eficienţa resurselor şi incluziunea socială.

Practic vorbind, o economie verde este una în care creşterea veniturilor şi a ocupării forţei de muncă este determinată de investiţii publice şi private care reduc emisiile de carbon şi poluarea, sporesc eficienţa energetică şi a resurselor şi previn pierderea biodiversităţii.

Cele 10 mari sectoare ale anului 2012 sunt: construcţii, pescuit, pădure, transport, apa, agricultura, energie, turism, deşeuri, manufactura şi industrie.

Citiţi Greenly în continuare pentru mai multe detalii despre economia verde!

 Surse foto si info: http://www.unep.org/wed/theme/, http://www.greeningtheblue.org/event/world-environment-day-5-june-2012