Numele ştiinţific (Centaurea cyanus) provine de la Centaurul Chiron (centaurea), a cărui legenda spune ca acesta i-a învăţat pe oameni despre puterea terapeutica a plantelor medicinale, iar celalalt nume latin (cyanus) vine de la zeiţa Cyanus (Flora) a cărei floare preferata era albăstreaua.

Albăstrelele cresc de obicei in locuri pline de soare, uscate, pe soluri bogate in nutrienti, ajungând la maturitate la o inaltime de aproape un metru. Inflorescenţa acestei specii durează de la începutul verii pana la începutul toamnei.

Floarea paiului se recunoaşte uşor in principal datorita albastrului luminos al florilor, a căror structura este asemănătoare florilor de ciulin. Florile albăstrelelor pot capata si alte culori in afara de acel albastru viu si anume: violet, albastru-violet, violet-roz si chiar alb. Frunzele albăstrelelor sunt lungi, de forma unor lănci, pufoase, capatand o nuanţa de verde-gri.

Din punct de vedere terapeutic, florile de albastrele (Flores Cyani) sunt foarte apreciate datorita proprietatilor diuretice, astringente si calmante. Albăstrelele sunt cunoscute pentru puterea lor terapeutica împotriva iritaţiilor ochilor. Popular se spune ca acţionează cel mai bine in cazul persoanelor care au ochii albaştri in timp ce Pătlagina mare (Plantago major) era utilizata pentru ochii căprui. Aceasta planta medicinala este numita si Iarba frigurilor, deoarece tradiţional era folosita împotriva frigurilor.

Printre cele mai utilizate tratamente cu albastrele se enumera:

- tratamentul împotriva reumatismului cu decoct din frunze de albastrele;

- creşterea rezistentei organismului la infecţii si imbunatatirea digestiei cu ajutorul infuziei din petale de albastrele;

- vindecarea afecţiunilor rinichilor si vezicii cu ceaiul din flori de albastrele amestecate cu frunze de merişor, cozi de cireşe si frunze de mesteacăn;

- tratamentul împotriva ridurilor prin aplicarea de comprese din flori de albastrele peste ochi;

- tratarea constipaţiei cu ajutorul tincturii de albastrele si aloe;

- tonifierea muşchilor prin aplicarea compreselor cu flori de albastrele pe zona afectata.

Albăstrelele au o vasta utilizare terapeutica, de aceea trebuie sa le preţuim utilizându-le raţional atât din punct de vedere al lumii vegetale, cat si al efectelor asupra sanatatii (cunoaşterea compoziţiei chimice si a modului de întrebuinţare in diverse afecţiuni).

Articol scris de Alina Tudor, doctoranda a Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Geografie

Surse: Constantinescu, C. (1978) Plante medicinale in apărarea sanatatii, Ediţia a VI-a, Editura RECOOP, Bucuresti, http://www.indianmirror.com, http://www.herbgarden.co.za

Sursa foto: http://www.naturespot.org.uk/species/cornflower

Acest centru a functionat in paralel cu parcul zoo pana in anul 2007, cand Asociatia pentru Conservarea Diversitatii Biologice devine administratorul parcului zoologic ce este transformat in primul Centru de Ingrijire si Tratament al Animalelor Salbatice autorizat din tara. Dotat cu o echipa mobila de interventie pe teren, custi si tarcuri pentru cazarea pacientilor, la centru sunt  salvate animale din judetul Vrancea si judetele vecine.

Centrul are rolul unui „spital pentru fauna salbatica”, aici animalele si pasarile salbatice gasite bolnave sau ranite fiind tratate si reabilitate iar odata vindecate sunt eliberate in habitatul lor natural.

Pentru ca spitalul sa semene cat mai bine cu mediul lor natural, spatiile de cazare au fost marite si adaptate nevoilor specifice fiecarei specii aflate in reabilitare.

Pana in prezent, prin acest centru au trecut pacienti cu afectiuni diferite, fiecare dintre ei avand propria-i poveste. Aici au fost tratate diferite specii de mamifere, precum urs, caprior, cerb, ras, pasari precum ciuf de padure, lebede, berze iar de curand si o broasca testoasa de uscat (Testudo graeca).

Se constata ca majoritatea afectiunilor identificate la aceste animale sunt cauzate de om, prin actiunile sale si comportamentul sau fata de natura; astfel, apar traumatisme severe datorate laturilor pentru animale, accidentelor auto, intoxicatii cu diferite substante, axfixiere cu ambalaje si multe altele.

Pe langa rolul de „spital”, centrul are si rolul de “azil” pentru trei ursi batrani, doi dintre ei „mosteniti” de la vechiul parc zoologic. Reabilitarea lor si eliberarea in salbaticie este imposibila, avand in vedere ca au petrecut mai bine de 20 de ani in captivitate. Fara hrana oferita de ingrijitori, acesti ursi nu vor fi capabili sa supravietuiasca in salbaticie, deoarece nu stiu sa isi procure singuri hrana.

Hrana animalelor, inclusiv a ursilor ce locuiesc permanent in acest centru, este asigurata de anumite persoane si institutii bine intentionate iar cea mai mare parte provine de la supermarket-uri locale, ce doneaza produse deteriorate (rezolvand astfel si o parte din problemele interne generate de cantitatea deseurilor si irosirea mancarii).

Dupa ce au stat toata viata numai intre gratii si beton, in prezent se  incearca reabilitarea celor trei ursi, prin acomodarea la mediul natural.  Un tarc de 3000 de metri patrati din Crangul Petresti urmeaza sa devina viitoarea lor casa. Astfel, in scurt timp, ursii vor fi capabili sa alerge, sa se catere in copaci, sa sape si sa se bucure de patul moale si calduros al frunzelor, in schimbul betonului rigid si rece. Pentru a se asigura toate masurile de protectie, gardul din metal este ingropat in pamant, acesta fiind dublat si de un gard electric, evitandu-se astfel eventualele neplaceri cauzate de evadarea acestor ursi.

Articol scris de: George Bouros

Sursa foto: National Geographic