Facultatea de Geografie, Universitatea din București

La prima vedere, Pământul nu se remarcă cu nimic special. S-a descoperit viață și pe alte planete, însă este vorba de cea microbiană, așadar, la o scară foarte redusă. De asemenea, având în vedere numărul enorm de planete, cercetătorii cred, în urma folosirii ecuației Drake, că este aproape imposibil să nu existe alte ființe inteligente, ca noi, undeva în Univers. Pe Terra, viața a devenit deja un lucru atât de tipic încât nu mai suntem deloc uimiți de prezența ei. Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem prin câte a trecut planeta pentru a ajunge în stadiul din prezent – suport al vieții inteligente și nu numai.

Cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă, s-a format sistemul solar din care face parte și Pământul. Printr-un proces de nucleație (lipirea și cristalizarea unor particule de praf cosmic) i-au naștere atât planetele cât și Soarele. Aici, deja se remarcă primele elemente ce-i conferă tânărului Pământ o oarecare stabilitate: distanța perfectă față de reactorul nuclear al sistemului solar (Soarele), timpul perfect la care a început să se formeze (prin cumularea mai multor factori există viața inteligentă în prezent), tipul perfect de stea din centru, cât și un factor ce se leagă de ceilalți doi coloși, Jupiter și Saturn. Aceste planete urmau să aibă soarta Soarelui și să constituie un sistem solar binar sau chiar cu trei stele, însă le-a lipsit acea scânteie de care doar Soarele a avut parte. Un sistem binar sau cu 3 sori nu ar fi putut susține viața.

Mai târziu, Pământul s-a ciocnit cu Theia, un corp gigantic de mărimea lui Marte. De aici, cred cercetătorii că a luat naștere Luna. De asemenea, fără acest satelit natural, Pământul ar fi fost lipsit de viață. Fără gravitația Lunii, axa Pământului ar fi variat foarte mult, având loc atât glaciațiuni, cât și sezoane extreme. În plus, Luna se află la o distanță perfectă de Pământ, însă aceasta se îndepărtează de planetă cu aproximativ 4 cm pe an.

Un picuț mai târziu, când planeta albastră nici nu reușise să-și tragă sufletul după ciocnirea cu Theia, încep alte microciocniri cu alți meteoriți, însă nu de mărimea celui precedent. Astfel, aceste corpuri aduc pe Pământ elemente chimice și substanțe importante, precum carbonul (elementul ce se regăsește în orice), fierul, dar și apa. Astfel, se creează un context cu oceane, în care toată acea supă primordială va avea să elibereze combustibilul pe care funcționează majoritatea viețuitoarelor – oxigenul.

maxresdefault

Cu Jupiter în stadiul final de formare, Pământul a făcut rost de primul său protector. În prezent, gigantul gazos încă deviază o bună parte a corpurilor ce se îndreaptă spre orbita Terrei. Pe lângă acest scut vizibil, planeta noastră își constituie alte modalități de protecție, precum câmpul magnetic, dovada că acest corp planetar este viu și, mai târziu, stratul de ozon. Acestea filtrează radiațiile solare, reducând intensitatea lor.

De asemenea, Pământul are dimensiunile perfecte, cu o gravitație ce permite dezvoltarea vieții normale. Desigur, sintagma de „viață normală”, din acest punct de vedere este relativă, deoarece am  avut o singură încercare. Gravitația nu e un impediment atât de mare în calea vieții, aceasta putând evolua și în funcție de altă valoare (oameni mai înalți și cu oase mai ușoare pe o planetă cu o gravitație mai mică sau mai scunzi și cu oase mai rezistente pe o planetă cu gravitație ceva mai mare).

Toate acestea le-a oferit bacteriilor contextul de evoluție până la, ce se cheamă în prezent, omul. Desigur, de la bacterie până la viață inteligentă este nevoie de enorm de multă muncă și timp. Astfel, pentru o viziune mai bună, să presupunem că cei aproximativ 14 miliarde de ani cât se presupune că are universul îi introducem într-un singur an. Astfel, Pământul apare în luna septembrie a anului cosmic iar oamenii apar abia cu câteva secunde înainte de anul nou, adică acum aproximativ 100,000 ani. Deci un drum destul de lung. De asemenea, Pământul a reușit să-și creeze anumite sisteme, ce funcționează sub forma unor cicluri perpetue (circuitul apei, circuitul carbonului, circuitul azotului). Compoziția atmosferei este perfectă. Un procent mai mare de oxigen ar fi însemnat mai multe incendii, iar unul mai mic ar fi facilitat apariția unor glaciațiuni. Un astronaut a afirmat, în serialul „One strange rock” de pe National Geographic, că șansele de a apărea Pământul, în forma sa actuală, sunt echivalente de a da 1-1 cu zarul de 100,000 de ori la rând.

La apariția Terrei au luat parte extrem de multe variabile, unele de care această viață inteligentă nici acum nu și-a dat seama, încă. Așadar, având în vedere acest cumul de factori nesfârșiți, suntem tentați să spunem: „nu mai există viață în Univers”, însă, pe de altă parte, mărimea Universului ne face să zicem: „este aproape imposibil să nu existe viață și altundeva”. Poate adevărul se află undeva la mijloc.

Primăvara vine cu multe sărbători pentru iubitorii de mediu. Întâi a fost Ziua Păsărilor, apoi Ziua Apei, Ziua Meteorologiei, iar astăzi celebrăm cu toții trecerea a încă un an de la formarea dragei noastre planete, Terra!

Ziua de 22 Aprilie este dedicată de către întreaga planetă, Planetei Pământ. Este, deci, un prilej de sărbătoare pentru noi toți, ca și demni locuitori ai Terrei.

Dar poate nu toată lumea știe de ce s-a ales tocmai această zi. Nu are legătură cu ziua ”nașterii” propriu-zise a Pământului, aceasta fiind nesemnificativă la scara timpului geologic, ci cu ziua când a fost dat startul pentru protejarea mediului înconjurător, 22 Aprilie 1970.

Așadar, Terra împlinește azi 43 de ani! Glumă sau nu, ceea ce trebuie reținut este faptul că ideea de a sărbători planeta nu a apărut doar ca un motiv de a mai găsi o zi în care lumea să ia pauză de la treburile cotidiene și să se relaxeze, ci ca un semnal de alarmă față de toate evenimentele negative ce avuseseră loc în preajma anului 1970. Este vorba despre revolta unui grup de studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, revoltă în care persoanele implicate au folosit armele de foc, este vorba despre accidentul nuclear din Carolina de Sud, despre conștientizarea creșterii gradului de poluare, sau despre ceea ce melodia ”Bridge over Troubled Water”, de pe ultimul album al formației Beatles din acea vreme, prevestea în legătură cu tumultuoasele decenii ce au urmat.

Ziua Pământului a fost la început o manifestare politică. Fondată de senatorul american Gaylord Nelson, aceasta era gândită să trezească la realitate politicienii corupți și nepăsători, care aruncau milioane și miliarde de dolari pe experimente și pe investiții dăunătoare mediului. Ziua Pământului a avut în primul an un impact doar la nivel local, pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor în privința protecției mediului, dar s-a concentrat, de asemenea, și pe crearea unei agende politice asupra problemelor urgente de mediu.

Senatorul Gaylord Nelson din Wisconsin (foto stânga), în septembrie 1969, a propus un plan de instruire a cetățenilor asupra mediului, pentru ca vocea lor să fie auzită de la Washington și să conteze în luarea deciziilor care vizează activități cu efecte asupra mediului. Inspirat de activismul campusurilor de la sfârșitul anilor 1960, el a angajat o echipă de studenți cu experiență să-l ajute să răspundă la entuziasmul publicului față de problemele de mediu și să organizeze o zi națională a mediului. Politicianul nu s-a limitat la o simplă sărbătoare pe plan local, ci a antrenat și alte comunități din SUA, preocupate de mediu. Ca urmare a acestei responsabilizări, 1 din 10 americani au participat la prima sărbătoare de Ziua Pământului, atrăgând atenția mass-mediei și pregătiți să înceapă o eră a legislației îndrăznețe în favoarea  mediului. Astfel, Gaylord Nelson (n. 1916 – d. 2005) a rămas în amintirea americanilor ca și ”Guvernatorul conservaționist”, datorită efortului depus de acesta pentru a întemeia în sfârșit o legislație axată și pe problemele de mediu.

La început celebrată doar în Statele Unite ale Americii, Ziua Pământului și-a făcut loc printre sărbătorile religioase și cultural-științifice deja existente și în alte țări, actualmente aceasta fiind recunoscută de aproape toate țările lumii, după ce, deja în 1990, 141 de țări organizau manifestații ce militau pentru o dezvoltare a societății cu mai puține riscuri ale mediului și, în definitiv, pentru un viitor mai curat și în armonie cu natura.

Astăzi, toți cei care manifestăm recunoștință pentru natură și iubire pentru planetă ar trebui să îi dăruim acesteia ceva, în semn de prețuire. Poate unii fac lucruri mărunte în fiecare zi, dar astăzi ele prețuiesc mai mult pentru Terra: să udăm o floare, să hrănim un porumbel, să plantăm un copac (dacă avem ocazia și timpul necesar), să zâmbim unui arbore, sau pur și simplu, să fim mai buni unii cu alții, căci, odată cu planeta, și noi suntem sărbătoriți…noi, ultimii musafiri ai săi de 4,6 miliarde de ani încoace.

Vă invităm să urmăriți discursul senatorului Gaylord Nelson cu ocazia primei zile a Pământului, 22 Aprilie 1970!

Bibliografie:

http://www.nelsonearthday.net/earth-day/index.htm

http://2ndgreenrevolution.com/2010/04/09/four-friday-facts-prepping-for-earth-day/

ce îi mai reamintea frumuseţea şi puritatea de odinioară…”

Importanţa apei este vitală pentru toate formele de viaţă existente pe Terra. Indiferent că este o plantă, un animal sau un om, are nevoie de apă pentru a supravieţui. Însă, apa este şi substanţa cea mai pură ce posedă proprietăţi curative, vindecătoare. Ea este simbolul vieţii, este ceva sacru, ce constituie pentru om o forţă supremă a naturii.

Apa a sălăşluit dintotdeauna în trupul tânăr şi curat al Terrei. Apa era esenţa existenţei sale, îi dădea culoare, o însufleţea prin profunzimea şi puritatea sa, o individualiza, o compunea ca pe un tot unitar. Această fiică albastră, jună şi prosperă a Universului se bucura de simplitate, de frumuseţe şi unicitate trăind visul perfecţiunii în toată splendoarea sa. Constituia un templu viu în care apa reprezenta cea mai sfântă icoană, adorată fiind de toţi cărora li se oferea, trăind astfel prin ei. Trecând prin numeroase clipe critice, prin schimbări radicale, tânăra Terra nu a ezitat niciodată în a se deschide şi oferi, prin dragostea şi bunătatea sa, resursa necesară vieţii. Schimbările mult prea rapide au condus automat la înrăutăţirea lucrurilor şi la transformarea adoratorilor de altădată în trădători, în duşmani porniţi să pângărească tot ceea ce fusese sacru până atunci. Martoră la dezastrele pricinuite de cei pe care îi iubise şi protejase atât de mult, cărora le oferise din dragoste totul, fără măcar să se gândească la consecinţe, îşi plânge soarta. Nu înţelege unde a greşit şi ce nedreptăţi a făcut prin ajutorarea oamenilor atât de dragi ei, pentru care ar fi fost în stare să îndure orice greutate doar să îi vadă fericiţi şi de ce aceste fiinţe care odinioară o venerau ca pe o zeitate supremă acum îi sunt vrăjmaşi motivaţi să o distrugă încetul cu încetul.

Pierdută, dezolată şi speriată, Terra nu găseşte o cale de scăpare. Se teme de mânia oamenilor şi îşi regretă atât de mult destinul sortit pieirii. Pe faţa sa înmărmurită se citeşte tristeţea profundă ce o stăpâneşte şi o împiedică să scoată vreun sunet. Nici măcar propriul său chip nu mai este întreg. A reuşit să-şi salveze doar o parte din el în care şi-a păstrat frumuseţea şi puritatea. Cealaltă parte a fost însă afectată teribil: culoarea trandafirie a obrazului său a fost acoperită de un strat cenuşiu şi gros de impurităţi, buzele catifelate şi nasul fin nu-i mai sunt la fel, ci au suferit schimbări groteşti, un metal greu şi rece pătrunzându-i prin pielea subţire şi sensibilă. Până şi ochiul i s-a împăienjenit, nemaivăzând clar ceea ce se petrecea în jurul său. Însă, singura ce îi reda văzul din când în când era lacrima ce izvora dinăuntrul său şi îi aluneca uşor pe obrazul murdar spălând imperfecţiunile şi redându-i pentru un moment frumuseţea de altădată. Mici părticele din obrazul moale şi catifelat al Terrei ieşeau la iveală ori de câte ori lacrima cea firavă reuşea să îndepărteze şi să cureţe tot ceea ce i-a provocat răni adânci. Dar această dezintoxicare pe care apa însufleţită cu forţe miraculoase reuşea să o facă era de foarte scurtă durată, deoarece impurităţile reveneau.

Terra vărsa multe lacrimi, mărturisindu-şi solitudinea, mâhnirea şi dorinţa de a fi din nou ca odinioară. Dar, ori de câte ori ele şiroiau pe obrazul său, ea ridica uşor mâna încărcată cu podoabele vieţii şi le atingea, simţind astfel puterea ce o determina să reziste în ciuda tuturor relelor şi necazurilor prin care trecuse.

Tristă, dar determinată să-şi continuie menirea, Terra varsă continuu lacrimi în speranţa că acestea îi vor reda într-o bună zi frumuseţea şi prosperitatea de altădată. Depinde, însă, de noi, oamenii ce i-am pricinuit atâta rău să îi readucem valorile şi să o reîntregim, să o recompunem. Să fim asemeni lacrimilor ce îi alină durerea, ca şi acea apă curgătoare ce spală răul şi îl duce spre pierzanie, rămânând curată şi limpede precum cristalul.

Articolul a fost scris de Voicu Alis, elevă la Liceul Teoretic ”Șerban Vodă”, Slănic. Aceasta a participat la Sesiunea de Comunicări Științifice organizată de domnul profesor Viorel Marin cu ocazia Zilei Internaționale a Apei, 22 Martie 2012, și a fost premiată de Revista Greenly pentru cel mai bun eseu pe tema apei. Felicitări!

Cet événement, la cinquantième commémoration de la mort du père de la Géographie roumaine, Simion Mehedinţi, a représenté la meilleure occasion pour commencer l’incursion dans l’histoire…

L’impulsion a été donnée par Monsieur le Professeur Mihai Ielenicz quand, à la fin d’un cours, en Octobre 2012, a adressé à tous les étudiants présents une prière d’allumer un cierge pour Simion Mehedinţi le 14 ou 15 décembre… A ce moment-là j’ai pensé de l’honorer avec un article écrit autour de cette date. Ainsi prend naissance le désir de connaître mes précurseurs dans la science qui porte le nom de Géographie!

Je me trouve au début d’un parcours, mais je me suis proposé de trouver quelque chose sur Simion Mehedinţi qui puisse impressionner le grand public afin de réaliser un bel hommage. Je ne sais pas si j’ai réussi de surprendre l’essentiel, mais ce geste fait honneur à ce pionnier, et il n’existe aucune place plus assortie pour nous souvenir de ce qui représente Simion Mehedinţi pour le monde géographique roumaine que les pages d’une revue virtuelle des étudiants géographes.

Géographe doué avec un esprit philosophique, Simion Mehedinţi est né le 19 octobre 1868, dans la pittoresque localité de Soveja, dans le pays de Vrancea, avec un destin: de mettre en ordre la nébuleuse qui décrivait les géosphères et de la soumettre définitivement à la force modulatrice de la science. Encouragé par Titu Maiorescu d’aller à Paris, où il perfectionnera ses études, Simion Mehedinţi n’a jamais oublié son peuple et revient en Roumanie pour participer à la création de l’Ecole Géographique Roumaine. Dans sa perspective, la Géographie ne pouvait pas devenir une science sans lui reconnaître un objet d’étude et des méthodes propres de recherche, et cette situation détermine Simion Mehedinţi de commencer par clarifier premièrement les méthodes de recherche, à travers  des multiples collaborations avec la revue ,,Géopolitique et géohistoire” avant de passer a un étude approfondi des éléments qui forment l’objet de la géographie. Son talent littéraire a déterminé l’appréciation de ses ouvrages même par les géographes que par les spécialistes des sciences humaines, et la direction prise par la Faculté de Géographie pendant ses premières années (En 1900 prend naissance la chaire de Géographie dans le cadre de la Faculté de Lettres de Bucarest) ne pouvait être qu’une direction humaniste, qui deviendra puis vraiment scientifique.

Légionnaire passionné, Simion Mehedinţi passe ses dernières années de sa vie abandonné par ses collaborateurs, sans abri et dégouté par la société communiste qui avait commencé d’altérer l’image correcte de la géographie, qui avait difficilement été crée par  les grands géographes avant la première guerre mondiale et dans la période entre les deux guerres mondiales. Si le pèlerinage à travers des nombreuses écoles, lycées et universités pourrait le situer plutôt parmi les savants omniscients, sans le conseil d’Alexandru Odobescu de prendre la bourse offerte par la Société Roumaine de Géographie pour réaliser ,,des  études supérieurs de géographie”, Simion Mehedinţi n’aurait jamais réussi de soutenir sa thèse de doctorat en géographie intitulée ,,Uber die kartographische induktion”, en 1899 à Leipzig. Entré dans le monde académique en 1915, Simion Mehedinţi était un partisan de la géographie qualitative, position prouvée par sa démission du poste de professeur de Géographie après 38 années d’activité, dans l’an quand on décide le transfert de la chaire de Géographie dans la Faculté de Sciences.

Avec les mêmes yeux avec lesquels les géographes d’aujourd’hui analysent un paysage, une forme de relief ou un cours d’eau, Simion Mehedinţi osait regarder vers l’Univers infini, jugeant que la géographie représente ce que l’espace physique permet a l‘homme de connaître. Dans une évolution graduelle, il passe de approche ,,Des problèmes de la géographie contemporaine en tant que science du Cosmos”(1900) à ,,L’hétérogénie des quatre sphères”. On lui doit aussi une première ,,Introduction dans l’étude de la géographie”(1904) et l’ouvrage monumental ,,Terra”, qui nous porte dans un monde littéraire-géographique plein de sens qui seront confirmés plus tard par d’autres géographes du monde. On ne peut pas oublier sa préoccupation pour l’histoire de la Roumanie, pour nos origines, l’ouvrage ,,L’ancienneté du peuple roumain et ses liens avec les éléments allogènes” étant essentiel dans ce domaine. La voix de Simion Mehedinţi se fait entendue a l’étranger aussi, à travers des livres comme ,,Terra”(1930), ,,Geografia României”, ,,Quelque observations sur l’évolution de la géographie en Roumanie” (parue en ,,La vie scientifique en Roumanie” – Académie Roumanie, tome IV, ,,Sciences pures”, pag.329-371, Bucarest, 1937) qui ont eu une importance internationale et qui ont bénéficiée de l’appréciation des spécialistes mondiaux dans le domaine.

Les principes de l’enseignement géographique dans les écoles et lycées proviennent aussi de Simion Mehedinţi, et on lui doit non seulement son talent géographique mais en même temps la formation professionnelle de ses disciples, comme George Vâlsan, Mihai David et Vintilă Mihăilescu.

Dévoué au christianisme orthodoxe, complètement convaincu du fait que la richesse d’une nation est représentée par la beauté et la complexité de son cadre naturel, mais aussi par  le cadre traditionnel, culturel et anthropogéographique, Simion Mehedinţi a soutenu avec des arguments innovateurs pour son temps la création d’une science de l’espace et du temps planétaire, afin de refléter profondément la conscience d’un peuple, la création de Dieu et l’ensemble des procès et phénomènes qui se déroulent selon les lois géographiques. Le caractère concentrique de sa pensée fait que la réalité géographique soit perçu, à travers ses écrits et ses disciples, non seulement comme un matériel d’étude mais plutôt comme une place où la sensibilité de la raison et de l’âme se mêlent avec la génialité d’un produit scientifique.

Les dernières années de son existence, passées en obscurité et froid, sous le régime communiste, ont signifié une souffrance physique et spirituelle prolongée. La maison où ses œuvres littéraires et scientifiques ont été crées est aussi le dernier endroit où Simion Mehedinţi a vécu en pleine gloire, et aujourd’hui  abrite l’activité des chercheurs de l’Institut de Géographie.

Il a laissé aux géographes, néanmoins, un héritage  – l’amour pour la Terre et un portait légendaire, qui regarde à travers les yeux des générations qui l’ont succède dans l’amphithéâtre qui porte son nom, et un caractère d’un véritable géographe, caractère qu’il percevait pas comme un don, mais comme ,,une somme des habitudes  fortes, obtenues par travail”… Simion Mehedinţi – 50 ans après sa disparition, mais toujours présent dans tout ce que la Géographie a été, est et sera…

Bibliographie :

http://wwww.crestinortodox.ro/parinti/simion-mehedinti-savantul-geograf-pedagogul-crestin-97580.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Mehedinti

Article traduit par le redacteur associé de Greenly Magazine, Mihail Andreas Mitoșeriu

Impulsul mi l-a dat Domnul Profesor Mihai Ielenicz când, la sfârșitul unuia dintre cursurile dumnealui din luna Octombrie 2012, încheie printr-o rugăminte la cei prezenți de a se găsi cumva printre noi măcar o persoană care să îi aprindă o lumănare lui Simion Mehedinți pe 14 sau 15 ale lunii Decembrie…Atunci mi-a venit ideea de a-l cinsti și mai mult și de a-i păstra un loc special într-unul din articolele mele scrise în jurul acestor date…Acela a fost momentul în care s-a născut în mine dorința de a-mi cunoaște înaintașii în această știință ce se numește Geografie!

Sunt la început de drum, dar mi-am spus că trebuie să găsesc ceva impresionant despre Profesorul Simion Mehedinți de relatat publicului larg și care să facă obiectul unei frumoase omagieri. Nu știu dacă am surprins esențialul, dar gestul cred că îi face oricum cinste acestui deschizător de drumuri și unde altundeva mai potrivit să ne aducem aminte de ceea ce a reprezentat Simion Mehedinți pentru lumea geografică românească decât într-una din paginile virtuale ale revistei studenților geografi?

Geograf cu spirit filosofic, Simion Mehedinți s-a născut la data de 19 Octombrie 1868 în pitoreasca localitate Soveja din Țara Vrancei, cu o menire: aceea de a face lumină în această nebuloasă inițială ce descria geosferele și de a o supune forței modelatoare a mâinii științifice pentru totdeauna. Îndemnat de Titu Maiorescu să plece la Paris unde avea să-și desăvârșească studiile, Simion Mehedinți nu a uitat niciodată de acest popor și s-a întors pentru a contribui la crearea Școlii Geografice Românești. În viziunea lui, Geografia nu putea deveni știință fără a i se recunoaște un obiect de studiu și metode proprii de cercetare, fapt ce l-a determinat pe Simion Mehedinți să purceadă prin a lămuri mai întâi acest fapt, prin multiple colaborări cu revista ”Geopolitică și geoistorie”, pentru ca ulterior să studieze îndeaproape elementele componente ale obiectului. Talentul său literar face ca operele sale să fie apreciate atât de geografi, cât și de umaniști, în general, iar făgașul pe care a pornit Facultatea de Geografie nu a putut fi în primii ani de existență (1900 – anul înființării catedrei de geografie în cadrul Facultății de Litere din București) decât unul umanist, iar mai apoi științific în adevăratul sens al cuvântului.

Înfocat legionar, Simion Mehedinți a petrecut ultimii ani de viață părăsit de colaboratori, lăsat în stradă și dezgustat de societatea comunistă care începuse să distorsioneze imaginea corectă a geografiei pe care, cu greu, o schițaseră marii geografi din perioada ante și interbelică. Dacă peregrinajul prin multele școli generale, liceale și universitare l-ar plasa mai degrabă în rândul unor savanți atotștiutori, fără îndrumarea lui Alexandru Odobescu spre bursa oferită de Societatea Română de Geografie, pentru a-și săvârși “studiile mai înalte de geografie”, Simion Mehedinți nu ar fi ajuns să își susțină teza de doctorat în geografie ”Uber die katographische induktion”, în anul 1899 la Leipzig. Intrat în cercurile academice în 1915, Simion Mehedinți era susținătorul geografiei calitative, fapt demonstrat prin demisia de pe postul de profesor de Geografie după 38 de ani de carieră, în anul când se decide transferul Catedrei de Geografie din cadrul Facultății de Litere în cea de Științe.

Cu aceiași ochi cu care geografii din zilele noastre analizează un peisaj, o formă de relief sau o apă curgătoare, Simion Mehedinți îndrăznea să privească spre Universul nemărginit, considerând că geografia este atât cât spațiul fizic permite omului să cunoască.  Mergând din aproape în aproape, trece de la abordarea ”Problemelor geografiei contemporane ca știință despre Cosmos” (1900) la ”Eterogenitatea celor patru sfere”. Tot lui îi datorăm și o primă ”Introducere în studiul geografiei”(1904) și monumentala ”Terra”, care ne transportă într-o lume geograf-literară plină de semnificații ce mai târziu sunt confirmate și de alți geografi ai lumii. Să nu uităm de preocuparea lui pentu istoria României, pentru originea noastră, lucrarea ”Vechimea poporului român și legătura cu elementele alogene”(1924) fiind esențială în această direcție. Vocea lui Simion Mehedinți a răsunat și dincolo de granițele țării, lucrări precum ”Terra”(1930), ”Geografia României”, ”Quelque observations sur l’evolution de la geographie en Roumanie”, în ”La vie scientifique en Roumanie”, Academia Română, tomul IV: “Sciences pures” I, pag. 329-371. București, 1937, având o importanță internațională și fiind aclamate de specialiștii mondiali în domeniu.

Principiile predării geografiei în gimnazii și licee izvorăsc tot de la Simion Mehedinți, și lui îi datorăm nu numai darul său geografic direct, ci și formarea profesională pe care le-a oferit-o discipolilor săi, cum ar fi George Vâlsan, Mihai David, Vintilă Mihăilescu.

Devotat ideii creștinismului ortodox, convins pe deplin că avuția unei națiuni e reprezentată de frumusețea și complexitatea cadrului natural, dar și tradițional-cultural, antropogeografic, Simion Mehedinți a susținut cu motivații inovatoare pentru timpul său  întemeierea unei științe a spațiului și a timpului planetar, în care să se oglindească adâncul cuget al unui popor, creația Lui Dumnezeu și întreg ansamblul de procese și fenomene care se derulează după legi geografice. Concentricitatea gândirii sale face ca realitatea geografică să fie percepută, în urma scrierilor sale și prin discipolii săi, mai mult decât ca pe un material de studiu, ci mai ales ca un loc unde sensibilitatea minții și a sufletului uman se împletesc cu genialitatea unui produs științific.

Ultimii ani din viață, petrecuți în umbră și în frig, la mila autorităților comuniste, au însemnat pentru el un prelungit chin fizic și o tortură sufletească. Casa în care operele sale literare și științifice au înflorit și au prins aripi a reprezentat și ultimul loc în care Simion Mehedinți a fost văzut în plină glorie, iar acum între pereții săi cercetătorii Institutului de Geografie își desfășoară activitatea. A lăsat, totuși, o moștenire geografilor: iubirea pentru Pământ și un portret de poveste, care privește prin ochii generațiilor ce l-au succedat din amfiteatrul care acum îi poartă numele și un caracter de adevărat geograf, perceput de el nu ca un dar, ci “ca o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă”… Simion Mehedinți – la 50 de ani de la trecerea în neființă, dar mereu prezent în tot ce Geografia a fost, este și va fi…

Bibliografie: 

http://www.crestinortodox.ro/parinti/simion-mehedinti-savantul-geograf-pedagogul-crestin-97580.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Mehedinti

2. Peste 30% din resursele mondiale de apă sunt localizate în Asia? Pe locurile următoare se află America de Sud şi America de Nord.

3. Organismul uman conţine până la 70% apă?  Acest procent scade la persoanele obeze, deoarece grăsimea şi apa sunt incompatibile.

4. Unele dintre organele cele mai bogate în apă ale corpului nostru sunt creierul şi rinichii? Aproximativ 80% din creier este apă, iar în cazul rinichilor procentajul creşte până la aproape 85%.

5. Corpul unei meduze este format în proporţie de 98% din apă?

6. Doar 1% din apa consumată în casă este destinată consumului personal?

7. Robinetul clasic oferă aproximativ 13,5 litri de apă pe minut?

8. Cantitatea de apă recomandată pentru a fi consumată de un om într-o zi este de 50 litri? Această cantitate include consumul propriu-zis, prepararea mâncării etc. Însă, pe glob, există diferenţe foarte mari ale consumului de apă: americanii consumă de 5 ori mai multa apă decât europenii (500 litri vs. 100 litri), în timp ce în Gambia, locuitorii  trebuie să se mulţumească doar cu 4.5 litri.

9. Știați că volumul de apă într-un bazin/o piscina de dimensiuni medii ar putea satisface cererea de apă, dintr-o casă locuită de patru persoane, pe durata a 45 de zile?

10. Cea mai mare uzină de desalinizare din lume este Jebel Ali Desalination Plan, din Emiratele Arabe Unite?

11. Știați că o picătură de ulei poate face până la 25 de litri de apă improprii pentru consum?

12. Știați că un gram de bifenili policlorurați poate face până la un miliard de litri de apă improprii pentru viața acvatică?

13. Apa caldă  îngheaţă mai repede decât apa rece? Cercetătorii au demonstrat că apa fierbinte îngheaţă mult mai repede decât apa rece, pentru ca sare peste faza de răcire.

Surse:

http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/128-cultura-economie/2837-apa-10-lucruri-pe-care-nu-le-tiai.html

http://gandeste-verde.blogspot.ro/2008/10/stiati-ca-despre-apa.html

http://www.ville.sainte-marie.qc.ca/fr/images_data/170.pdf

http://stiati-ca.com/apa-stiati-ca/

http://www.futura-sciences.com/fr/news/t/chimie-1/d/dossier-leau-source-de-vie-dans-lunivers_27417/

Leopardul zapezilor, specie aflata in pericol conform IUCN Redlist

Extinctii pe Glob

Cca. 98% din speciile care au trait vreodata pe Glob sunt extincte. Este posibil? Da, întrucât viata de pe planeta noastra a trecut prin cinci exctinctii diferite în timp geologic:
- Ordovician (cu 443 milioane de ani în urma, 86% din specii au devenit extincte);
- Devonian (cu 359 milioane de ani în urma, 75% din specii au devenit extincte);
- Permian (cu 251 milioane de ani în urma, 96% din specii au devenit extincte);
- Triasic (cu 200 milioane de ani în urma, 80% din specii au devenit extincte);
- Cretacic (acum 65 milioane de ani, 76% din specii au devenit extincte, inclusiv prietenii nostri, dinozaurii).

Se presupune ca acestea (cunoscute în literatura sub numele de “Big five”) au fost cauzate de situatii complexe legate de dinamica si compozitia atmosferica, un vulcanism extrem de activ, modificari ale nivelului marii sau de instabilitati ecologice, ori de impactul cu un asteroid, în ultimul caz. Anthony Barnosky, paleoecologist si profesor la Universitatea din Montana, USA, indica faptul ca tot mai multi experti accepta o a sasea extinctie, actuala, determinata de oameni, notând ca principale cauze utilizarea excesiva a resurselor, fragmentarea habitatelor, introducerea de specii alogene si de boli în habitate, uciderea directa a speciilor si schimbarile climatice globale.
În ceea ce priveste ratele de extinctie, acelasi specialist indica faptul ca ratele actuale, calculate pentru ultimii 500 de ani, sunt mai mari (pentru pasari, mamifere, amfibieni – evaluate complet) sau la fel de mari (pentru reptile – rezultat nesigur, întrucât doar 19% din specii au fost analizate) ca si ratele de extinctie care ar fi produs cele 5 extinctii majore, însa în perioade semnificativ mai mari.
Daca toate speciile listate astazi ca “în pericol” ar disparea în urmatorul secol – spune Barnosky – amfibienii, pasarile si mamiferele ar atinge ratele de extinctie ale “Big five” în ~240 – 540 ani.

Însa trebuie sa ne mai punem o întrebare: care este efectul acestei a sasea extinctii asupra oamenilor, ca specie? Oare facem parte din supravietuitori, sau vom disparea si noi, la fel ca si alti stapâni ai planetei, dinozaurii? Mai multe despre acest subiect, saptamâna viitoare.

Surse info: http://www.skepticalscience.com/sixth-mass-extinction.html, http://www.nature.com/nature/journal/v471/n7336/full/nature09678.html, http://en.wikipedia.org/wiki/Extinction_event, http://www.livescience.com/1752-greatest-mysteries-mass-extinctions.html, Jackson, R., Mallon, D., McCarthy, T., Chundaway, R.A. & Habib, B. 2008. Panthera uncia. In: IUCN 2011. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2011.2. <www.iucnredlist.org>. Downloaded on 18 June 2012.

Surse foto : http://2.bp.blogspot.com/-RrujjPakdIo/Tw8ah3nieBI/AAAAAAAAE0c/bwR5tnE-ZBQ/s1600/Snow-Leopard.jpg, http://en.wikipedia.org/wiki/Extinction_event