Studenții au reacționat cu vehemență, cerând să vină Garda de Mediu. Garda nu vine nici când popularizarea unei situații periculoase e maximă, prin Recorder sau alte canale mass-media cu impact uriaș.

Dar să începem… cu începutul.

Trebuia să fie o zi obișnuită de aplicație practică pe teren, alături de studenții din anul 3, specializarea Meteorologie-Hidrologie, și de colega și prietena mea, profesoara Gabriela Toroimac.

Am ales Parcul Herăstrău și apele lacului cu același nume, pentru a măsura diverși parametri de calitatea apelor, cu ajutorul unor dispozitive portabile și kiturile de rigoare.

Indicatorii s-au încadrat în valorile permise de lege… dar la un moment dat, îndreptându-ne spre ecluză, eu am observat o spumă abundentă în apropierea malului.

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Am fotografiat, am ajuns la ecluză și am hotărât să facem măsurători de calitatea apelor și în acel punct. Surpriza a fost uriașă, în sens negativ. Valoarea fosfaților era atât de mare, încât depășea de zeci de ori (!!) scala de culoare (și valoarea implicită).

Revolta urmată descoperirii poluării

Revolta urmată descoperirii poluării

Conform Ordinului 161/2006 privind clasificarea calității apelor de suprafață, valoare fosfaților pentru clasa I-a de calitate este de 0,1 mg/l, iar pentru clasa a IV-a – 0,9 mg/l. Valorile mai mari de 0,9 mg/l corespund unei calități proaste a apelor. Valoarea apreciată de noi, conform scării de culori a kitului de măsurare, a fost de cel puțin 10 mg la litru… de 100 de ori mai mare decât cea corespunzătoare primei clase de calitate. Valoare apreciată vizual, subliniez!

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Oxigenul dizolvat a avut valoarea de 3,35 mg/l, corespunzătoare clasei a V-a de calitate (valoarea oxigenului dizolvat pentru clasa a IV-a de calitate este de 4 mg/l). Este logic, evident, că atunci când poluarea chimică este atât de puternică, oxigenul dizolvat prezintă valori reduse. Și, mai ales, când sunt prezenți fosfații… ceea ce înseamnă poluare cu DETERGENȚI, de unde și spumele observate pe malul lacului, în drumul spre ecluză. Detergenții împiedică schimbul de oxigen dintre aer și apă, formează spume la suprafața apei și sunt extrem de nocivi pentru toate formele de viață din apă.

Kit de analiză

Reguli de analiză

Proba noastră de apă

Proba noastră de apă

De unde provin acești detergenți din apele Lacului Herăstrău? De la ”salba” de restaurante, ”minunate”, ”faimoase”, comercializând hrană obținută prin cruzime (niciunul din aceste restaurante nu este vegan), igienizând spații și vase cu ajutorul detergenților, deversați apoi direct în apele Lacului Herăstrău. Oare câte din aceste restaurante au ministații de epurare? Dragi cititori, vă rugăm să vă răspundeți singuri…

Ce putem să facem? Doar să popularizăm, să transmitem informația către un număr cât mai mare de oameni și canale mass-media, să evităm acele restaurante… și, poate, într-o bună zi, Garda de Mediu va ajunge și la aceste localuri… nu pentru a mânca, ci pentru a controla.

Vizită stație compostare Bloc Liric

Vizită stație compostare Bloc Liric

Vizită stație compostare Bloc Liric

Cred că puțini bucureșteni cunosc faptul că în orașul lor, până în prezent, există 8 stații pentru compostare comunitară locală:

1. Floreasca – La intersecția str. Ludwig van Beethoven cu str. Johann Sebastian Bach, sector 2

2. Văcărești – Str. Mărțișor nr. 26, sector 4, București (livada din incinta/ din spatele muzeului Casa Memorială Tudor Arghezi)

3. Cotroceni – Str. Grigore Romniceanu, nr. 17-21 (în scuar, lângă punctul de transformare)

4. Titan – Str. Gheorghe Petrașcu nr. 51, bl. PM 54, sc. 2, sector 3, București

5. Vitan – Str. Foișorului 6, sector 3, București

6. Tei – Intr. Pontonului 1, sector 2, București

7. Apusului – Str. Ghirlandei nr. 5, bl. 46, scara 3, sector 6, București (în gradina din spatele scării 3)

8. Cișmigiu – Strada Ion Brezoianu, nr. 47-49, blocul Liric, București 010137 (curtea interioară)

… iar între timp am aflat că o asociație de proprietari din Sectorul 3 a câștigat în urma unui concurs ceea ce va fi a 9-a ministație de compostare din București.

Dar să revenim la vizita noastră. Stația de compostare din grădina Blocului Liric a fost instalată prin acțiunea Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu, înființat de Alex Oprița și Matei David în 2016, o comunitate de vecini/ prieteni dornici să îmbunătățească calitatea locuirii în cartierul Cișmigiu.

Noi l-am cunoscut pe priceputul, energicul și prietenosul domn Alex Oprița, pe care studenții l-au îndrăgit imediat, nemaidorind să plece din grădina celebrului bloc (fotografia de mai jos surprinde un scurt istoric al acestui bloc de locuințe).

Istoria Blocului Liric

Stația de compostare este formată din trei lăzi special construite pentru această activitate, fiecare având 1mc. Într-una din lăzi se adună constant resturile alimentare, mai precis resturi vegetale din grădină, coji de ouă puternic mărunțite (ideal ar fi măcinate), zaț de cafea, resturi/ coji/ cotoare de la fructe și legume – mărunțite și ele, săculeți de ceai din hârtie. Atât, subliniez, DOAR ATÂT!

Lada pentru compostare

Se amestecă bine biodeșeurile și se adaugă la suprafață… un strat de material uscat, aflat în lada pentru lemn măcinat/ mărunțit (crengi mărunțite/ măcinate, frunze uscate, paie, iarbă uscată).

Lada pentru compostare

Așa se procedează de fiecare dată când un iubitor al naturii aduce material nou biodegradabil. Deci, ultimul strat, cel vizibil, atunci când se deschide lada, trebuie să fie constituit din materie uscată.

Lada pentru compostare

Detalii compostare

Lada fractie uscata

Lada fracție uscată

Amestecare ladă compost

Ultima ladă este cea destinată maturării compostului. Aici nu se mai adaugă deșeuri organice proaspete, compostul fiind într-un stadiu avansat de maturare, odihnindu-se, în timp ce minunatele râme lucrează… iar în 2-3 luni, compostul, binefăcător îngrășământ, este gata pentru a fi folosit. În felul acesta, deșeurile organice generate de locatari, dar și de vecinii din alte blocuri (ce au aflat despre minunăție), nu mai ajung la depozitul de deșeuri (nu au ce căuta acolo!), nu mai poluează mediul și…sunt convertite într-o mană pământească.

Lada pentru maturare

Aceste lăzi aducătoare de hrană pământului au fost instalate acum câteva luni, la începutul anului 2024, lecția de compostare fiind susținută de doamna Gabriela Iordan, o super-femeie, un om grozav, ca și Alex Oprița și prietenii lor cei ”verzi” pentru binele naturii, doamna Iordan fiind coordonatoarea proiectelor Academia de compost și Livada Comunitară Mărțișor.

Containere colectare selectiva

Grădina si containere colectare selectivă

Trebuie precizat faptul că nu doar stația de compostare aduce originalitate blocului Liric, oricum cu o istorie interesantă și romanțioasă, dar și grădina blocului, cea amenajată cu gândul la schimbările climatice, la condițiile locale, la cerințele plantelor, la o minimă intervenție în mediu, constituindu-se într-o oază de liniște, frumos, oxigen, relaxare.

Iriși

Lalele

Cartier frumos

Studenții mei au fost foarte plăcut impresionați…nici nu știți ce studenți grozavi am, ca niște bureței dornici să absoarbă la nivel mental tot ce este bun pentru mediu și natură și apoi să pună în practică (aici intervin inimioarele lor) ceea ce au învățat.

Aventura continuă! După Magazinul Zero Waste, Stația de Compostare a Blocului Liric, urmează alte descoperiri încântătoare… dar nu divulgăm, ci vom scrie la momentul potrivit.

Cu bine, dragi iubitori ai naturii!

Valentina Mănoiu și dragii ei studenți

Incantare la standul Greenly de la SD

Aş vrea să încep spunând că evenimentul este unul destul de mediatizat în rândul bucureştenilor, putându-se observa cum oamenii devin din ce în ce mai interesaţi de ceea ce înseamnă artă, neobişnuit, muzică şi ecologie.

Incantare la standul Greenly de la SD

Am ajuns sâmbătă la ora indicată de colegii mei, aducând împreună cu aceştia toate lucrurile necesare deschiderii standului. Încă de la început, am fost entuziasmaţi şi plini de energie. Pe urmă, am început să despachetăm lucrurile şi să ne aranjăm standul. Am crezut că o sa fie un stand modest sau sărăcăcios, dar după toată asamblarea s-a dovenit a nu fi aşa. Am pus “mascota” revistei în mijlocul mesei, şi anume mandarinul din ghiveci, şi am început să aşteptăm. Lumea venea din toate părţile, strada Arthur Verona era înţesată de standuri ce vindeau sau expuneau tot felul de lucruri, de la ţesături hand-made, la metode ingenioase de construcţie a caselor (adică pereţi căptuşiţi cu paie şi tencuiţi cu un strat subţire de ciment) şi până la coji de ou sculptate. Ineditul era la el acasă, oamenii se plimbau de colo-colo şi păreau ameţiţi de bogăţia de culori, cărţi,vase pictate ş.a.m.d.

Mirela, gata de SD!

Pe la standul nostru a început să treacă mai multă lume în a doua parte a zilei, dar asta nu a însemnat că în restul timpului standul nostru a fost gol. A fot vizitat de tot felul de persoane, de la adulţi, la studenţi, copii. Mi-au plăcut în mod deosebit 2 copii de clasa a doua, care au scris lucruri interesante despre modul în care văd ei Bucureştiul la momentul actual şi despre ce ar dori ei să se schimbe în capitală.  Am primit tot felul de mesaje, unele mai optimiste, altele mai pesimiste, dar în general oamenii cred că Bucureştiul este un loc frumos, iar după cum spunea cineva, chiar cel mai frumos loc din Europa!

Foreigners attracted by Greenly :D!

Am împărţit pliante tuturor persoanelor care şi-au exprimat părerea sau care ne-au ascultat. Sperăm că aceştia vor intra pe pagina noastră şi ne vor aprecia.

Copiilor le-a placut standul Greenly :D!

În concluzie, a doua zi de Street Delivery a fost frumoasă, vremea a ţinut cu noi, în sensul că nu a plouat. Cu toate că a fost puţin cam prea cald, noi ne-am simţit bine, oamenii au fost interesaţi de revista noastră şi sperăm ca şi la anul Revista Greenly să se numere printre participantele la acest eveniment.

Fotografii: Ionuț Radu

File din viitoarea carte Greenly :)!

File din viitoarea carte Greenly :)!

File din viitoarea carte Greenly :)!

Mirela, in actul creatiei, “imbratisata” de inspiratie :D!

Teo si Mirela, pe baricadele Greenly :)!

Astăzi vă prezint oferta de preţuri pentru participare la conferinţă. Nu uitaţi că toate lucrările ce vor fi selectate pentru prezentare, vor fi publicate în jurnalul ştiinţific INTERNATIONAL JOURNAL FOR RESPONSIBLE TOURISM, indexat BDI. Link-ul acestei publicaţii îl puteţi accesa aici.

Citiţi cu atenţie informaţiile şi remarcaţi că pachetele de oferte pot fi individualizate în funcţie de solicitări! Iar studenţii şi doctoranzii beneficiază de 50% reducere la taxa de participare!

Iată oferta:

OFERTĂ Conferinţa Internaţională “Ecologie, Ecoturism şi Evaluari Integrate de Mediu”

Hotel Ibis Palatul Parlamentului, Bucureşti, 21 – 23 Iunie 2013

PACHETE SERVICII* – HOTEL 3*, BUCUREŞTI

Pachet nr. 1: cazare 2 nopţi camera single + pensiune completă + taxa conferinţă = 1.500 lei

Pachet nr. 2: cazare 2 nopţi camera dubla (1 participant + însoţitor) + pensiune completă 2 persoane + 1 taxa conferinţă = 1.900 lei

Pachet nr. 3 – pentru studenţi şi doctoranzi: cazare 2 nopţi camera single + pensiune completa + taxa conferinţă (1 participant) =1150 lei

Pachet 4 (participare forum fără cazare): taxă conferinţă + prânz = 650 lei.

* Se oferă o reducere de 50% la taxa de participare la conferinţă pentru înscriere pana la data de 10 iunie 2013.

** Studenţii şi doctoranzii beneficiază de o reducere de 50% la taxa de participare.

***Pachetele pot fi individualizate în funcţie de solicitări.

Sperăm să participaţi în număr cât mai mare la conferinţă şi vă dorim mult succes în elaborarea lucrărilor.

Printre cursuri, seminarii și proiecte, ne-am făcut timp pentru a asista la prezentarea proiectului „Despre tine, pentru viitorul tău”. Proiectul, structurat ca un concurs, presupunea originalitate, creativitate, competiție. Concluzia: „Ne băgăm!”. Pe scurt, proiectul este un concurs de firme de exercițiu, în care concurează echipe de elevi și studenți din unitățile de învățământ cu profil non-economic, din regiunile București-Ilfov, Sud-Est și Centru. Poate până aici cele 2 paragrafe par a nu avea nicio conexiune. O să înțelegeți imediat care este legătura.

Pentru a ne înscrie la concurs, aveam nevoie de o idee de afacere și de un nume. Și-atunci am luat hotărârea care ne-a schimbat viziunea despre viitorul nostru. Fiind o echipă în care s-au reunit absolvenți ai mai multor specializări ale Facultății de Geografie, am încercat să venim cu o idee care să îmbine toate domeniile. Așa s-a născut PGD (Professional Geo Development), firma de consultanță complexă, care oferă pachete de servicii, ce vizează 3 domenii principale: mediu, turism și planificare teritorială. Pornind de la conceptul de dezvoltare durabilă, care pune foarte mare accent pe protejarea mediului, considerăm că nu se poate face turism și planificare teritorială de calitate fără să ținem cont de efectele lor asupra mediului înconjurător. Vrem ca în România să se implementeze proiecte de talie vest-europeană.

Fiind acceptați în proiect, am început să lucrăm diferite module ce vizau activitatea firmei noastre, pe baza cărora am fost selecționați să participăm la Seminarul Regional, ce a avut loc la Băile Tușnad, în perioada 11-13 Aprilie. Calificarea la această etapă a concursului ne-a adus o satisfacție maximă, având în vedere faptul că am prezentat potențial în fața organizatorilor.

Odată ajunși în frumoasa stațiune, nu mai aveam altceva de făcut decât să ne întoarcem victorioși. De-a lungul celor 3 zile, am participat la diverse activități, ce au avut ca scop dezvoltarea aptitudinilor de socializare și de antreprenoriat, pregătitoare pentru târgul de firme, care a avut loc în a doua zi. Târgul de firme, „piesa de rezistență”, așa cum l-am numit noi, a fost un real succes pentru PGD. Proba a constat în organizarea standului și prezentarea ideii de afacere în fața unui juriu profesionist. Imediat după aceste activități, am participat la proba încheierii unor contracte de parteneriat cu celelalte firme de la târg. Deși concursul presupunea competiția între firme de exercițiu, realismul ideii și materializarea conceptului de consultanță într-o firmă care să poată fi pusă în practică oricând ne-au adus 3 dintre cele mai importante premii: Cea mai originală idee de afaceri, Cea mai bună prezentare și Cele mai multe contracte viabile de parteneriat.

Experiența dobândită la Seminarul Regional, alături de Pasiunea pentru Geografie și Determinarea cu care muncim pentru a aduce noi concepte de bune practici, ne-au făcut să realizăm că suntem capabili să înființăm firma, aplicând cunoștințele acumulate în frumoșii ani de studenție petrecuți la Facultatea de Geografie.

PGD înseamnă pasiune, echipă, talent, muncă, entusiasm și succes!

Echipa PGD: Sergiu-Ionuț BABOI, Ioan Emanuel BUREȚA, Anca-Mihaela GHEORGHE, Andra Maria Denisa IRIMIA, Petronela Livia NISTOR - Studenți la Facultatea de Geografie, Masterul “Planificare teritorială şi managementul localităților urbane şi rurale”

Echipa Greenly este şi ea în vacanţă, dar între Crăciun şi Anul Nou, ne-am gândit să vă mai oferim câteva articole, fiindcă starea „eco” este în noi în permanenţă şi nu dispare nici în timpul sărbătorilor! Ba chiar aş putea spune că bucuria Naşterii Domnului însufleţeşte bunătatea cuibărită în sufletele tuturor oamenilor iar grija pentru semeni, mediu, natură devine mai evidentă în multe situaţii!…

Şi anul acesta Bucureştiul a avut parte de „haine festive”, special pregătite pentru Sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou. Pe 5 decembrie a.c., luminile sărbătoreşti din centrul mândrei urbe au fost aprinse de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.

În această perioadă însă, dragi bucureşteni sau vizitatori ai oraşului Bucureşti, vi s-a mai pregătit ceva, despre care poate nu aţi aflat încă. Aşa că ne bucurăm sa fim din nou „eco-mesageri”: Eco-Rom Ambalaje – compania deţinătoare a licenţei “Punctul Verde” în România şi cea mai importantă organizaţie de preluare de la agenţii economici a obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje – împreună cu Universitatea Națională de Arte București (UNArte) au lansat proiectul educațional „eCO-LECȚIA de ARTĂ” – un traseu cultural în Centrul Vechi, cu lucrări de artă realizate din deșeuri reciclabile.

Peste 20 de creații realizate de 39 de tineri artiști, studenți ai departamentelor de grafică și design din cadrul Facultății de Arte Plasice și, respectiv, ai Facultății de Arte Decorative și Design ale UNArte București, vor fi expuse în perioada 11 decembrie 2012 – 5 ianuarie 2013 în 13 locații din Centrul Vechi: Van Gogh Cafe, Hotel Rembrandt, Laboratorul de cocktailuri, Galeria Horațiu Mălăele, La Bonne Bouche, Galeria Șapte Șelari, Interbelic, Tiki Bar, Mike’s, Atelier Mecanic, Lacrimi și Sfinți, Energiea Pub și Violeta’s Vintage.

,,Acest proiect este mai mult decât o expoziție de artă, este, în fapt, un program educațional despre eco-design dedicat studenților. Este, în același timp, și o lecție de viață prin care ne propunem să sensibilizăm oamenii cu privire la importanța ambalajelor, a colectării selective și a reciclării deșeurilor de ambalaje. Designul inedit al produselor și decorațiunilor realizate din ambalaje colectate selectiv merită văzut! Faptul că ambalajele au dat viață unor lucrări atât de fabuloase sperăm să transmită mesajul că acestea trebuie puse la locurile lor, în containerele colorate, pentru a putea fi reciclate, și nu la gunoi.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.

Proiectul „eCO-LECȚIA de ARTĂ” a demarat la începutul lunii octombrie, prin sesiuni în care studenții au învățat despre designul acestora din punctul de vedere al impactului asupra mediului, despre eforturile și cerințele companiilor în această privință, precum și despre reciclarea deșeurilor de ambalaje în România și la nivel internațional. Toți tinerii artiști implicați și-au mobilizat prietenii, familia, cunoscuții sa colecteze deșeurile de ambalaje necesare pentru realizarea lucrărilor. Astfel, proiectul a continuat cu partea creativă, în care fiecare a trebuit să propună și să creeze efectiv o lucrare din deșeuri de ambalaje, coordonați de lector univ. Dr Anca Boeriu (FAP) și lector univ. asociat Drd. Corina Duma (FADD) – iar rezultatele pot fi admirate în Centrul Vechi al Bucureștiului (Mai multe detalii despre proiect, precum şi informaţii despre colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje pot fi aflate accesând site-ul  www.ColecteazaSelectiv.ro.).

Partenerii media ai proiectului „eCO-LECȚIA de ARTĂ” sunt: Șapte Seri, Zile și Nopți, Metropotam, Igloo, şi Be Where.

Despre Eco-Rom Ambalaje am prezentat informaţii de multe ori, dar cum repetiţia este mama învăţăturii dar şi a informării vă reamintim că…

<ECO – ROM AMBALAJE S.A. este o organizaţie înfiinţată la sfârşitul anului 2003 de un grup de companii care activează în România şi care au luat iniţiativa implementării sistemului ”Der Grüne Punkt” – Punctul Verde, în ţara noastră. Acest sistem are ca scop îndeplinirea obligațiilor de reciclare a deșeurilor de ambalaje ce revin producătorilor care pun pe piață produse ambalate.

Membrii fondatori sunt: Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania, Coca-Cola HBC România, Heineken, Mars România, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan, cărora s-au alăturat în anul 2011 Bergenbier, Tymbark şi Ursus.

Eco-Rom Ambalaje a început activitatea în 2004 cu 81 de companii care au aderat la sistemul companiei, urmând ca anul 2011 să se încheie cu 2.301 de companii responsabile în portofoliu. Eco-Rom Ambalaje a preluat şi a îndeplinit cu succes, în fiecare an, obligaţiile de valorificare şi reciclare pe care şi le-a asumat pentru membrii săi.

După 8 ani de activitate, Eco-Rom Ambalaje implementează şi dezvoltă în România un sistem de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje ce vizează atât agenţii economici, cât şi populaţia, care contribuie semnificativ la realizarea ţintelor de colectare şi reciclare impuse României de către Uniunea Europeană.

În 2011, Eco-Rom Ambalaje a îndeplinit cu succes obiectivul legal de valorificare de 57% şi a valorificat 57,8% (354.996 tone) din cantitatea de deşeuri de ambalaje puse pe piaţă de membrii săi (613.178 tone). La finalul anului trecut cantitatea colectata a fost de 34.416 tone de deşeuri de ambalaje de la populaţie, cu 40% mai mult decât anul anterior. De asemenea, infrastructura existentă a fost mărita cu aproximativ 50% (numărul de pubele de colectare selectivă ajungând, în 2011, la aproximativ 12.900 de containere). Mai mult, la jumătatea anului 2012, aproximativ 40% din populația României – circa 7,5 milioane de locuitori din peste 340 de localităţi – aveau acces la sistemul de colectare selectivă dezvoltat de Eco-Rom Ambalaje.

Aceste rezultate se datorează aportului financiar de aproximativ 8 milioane de euro al Eco-Rom Ambalaje în colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje: infrastructură, costuri de colectare, transport şi sortare a deşeurilor de ambalaje realizate de colectori şi operatori de salubritate, campanii de informare şi conştientizare.>

Ce ştiţi despre Punctul Verde?

“Punctul Verde” este un simbol internaţional care semnalează cumpărătorului că firma producătoare sau importatoare s-a angajat să îndeplinească obligaţiile de reciclare şi valorificare a cantităţilor de ambalaje puse pe piaţă, prin contribuţia la dezvoltarea sistemului de colectare selectivă de la populaţie.

Aşadar, dragi prieteni Greenly, dacă aveţi drum prin Centrul Vechi al Bucureştiului, nu uitaţi să descoperiţi (până pe 5 ianuarie 2013!!) şi cele 13 locaţii, transformate în perioada sărbătorilor de iarnă 2012-2013 în „eco-locaţii”!

Vă dorim vacanţă frumoasă în continuare! Şi dacă vacanţa este şi „eco-green”, cu atât mai bine!

Surse informaţii şi foto: Comunicat de presă primit prin amabilitatea doamnei Ruxandra POPESCU, Account Executive, IMAGE PR

De ce l-am ales pe Părintele Ioan Suciu? Pentru că, în copilărie, bunica îmi povestea în şoaptă despre el. În şoaptă, pentru că erau timpuri în care asemenea povestiri puteau să însemne închisoare…În şoaptă, în acelaşi mod în care-mi vorbea bunicul despre întâlnirea cu Iuliu Maniu…Bunica îl cunoscuse personal pe Episcopul Suciu, la Blaj, acolo unde mi-am petrecut (am spus-o cu mândrie de zeci de ori) toate vacanţele copilăriei, adolescenţei şi studenţiei, începând de la vârsta de 10 ani şi multe concedii, până în anul 2001…L-a cunoscut şi…a fost fermecată, în cel mai pur, frumos, sensibil sens al acestui cuvânt!

De ce l-am ales ca model pe Preasfinţitul Suciu, în această prezentare? Pentru că a fost un amator juventutis, un iubitor de tineret! Iar eu iubesc enorm tinerii! Supranumit şi Episcopul tineretului, era recunoscut pentru iubirea sa paternă faţă de sutele de tineri cu care a convieţuit, pe care i-a sfătuit şi îndrumat, pe care i-a educat, orientându-i spre patriotism şi eroism! Căci, spunea Iorga, „unde este tineretul, acolo este viitorul ţării”…iar eu sper să avem un viitor decent, o bătrâneţe decentă…

De ce l-am ales?…Spre aducere aminte şi ţinere de minte!!…Pentru că nu avem voie să ne uităm istoria!…Pentru a nu mai permite existenţa unui alt Sighet, cumplita temniţă unde a murit Părintele, ca un martir!…

Dar să începem cu…începutul! Preasfinţia Sa Ioan Ovidiu Suciu s-a născut acum 105 ani, în anul 1907, pe 4 decembrie, la Blaj, capitala celui care era atunci Judeţul Târnava Mică. Blaj, Mica Romă!! De ce Mica Romă? Pentru că Domnul nostru Eminescu, ajuns la Blaj, în primăvara anului 1866, în vârful Hulei (cel mai înalt cartier al oraşului, de unde priveliştea este superbă), a strigat emfatic, cu carnetul într-o mână şi cu pălăria într-alta: „Te salut din inimă, Roma-mică! Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!”(aşa cum ne-a lăsat mărturie G. Călinescu, în cartea sa „Viaţa lui Mihai Eminescu”, apărută în 1966). Tatăl eroului acestui articol era preot şi prefectul Tipografiei şi Librăriei mitropolitane, având o adevărată pasiune pentru carte. Mama a fost învăţătoare, o femeie frumoasă, bună, generoasă, considerată drept un model de mamă sfântă. De altfel, familia Vasile şi Maria Suciu, părinţii viitorului Episcop Suciu (al treilea din cei zece copii născuţi ai familiei), era vestită în Blaj.

Ioan Suciu a fost mereu întâiul la învăţătură, atât în şcoala primară, cât şi la Liceul de Băieţi „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj. Alege calea tatălui său, preoţia, plecând la Roma, unde studiază teologia. Îşi susţine doctoratul în filozofie, apoi în teologie, amândouă la Roma….şi tot în Marea Romă, amator juventutis din Mica Romă a fost hirotonit preot, la 29 noiembrie 1931. Întors în ţară, la Blaj, desigur, este mai întâi profesor la Liceul Comercial de Băieţi (liceu urmat şi de bunicul meu), apoi la Liceul „Sf. Vasile cel Mare”şi la Academia Teologică din Blaj.  

Părintele Suciu a fost un profesor strălucit şi fascinant! Fiind un foarte iscusit orator, având o privire deschisă şi plină de bunătate, un zâmbet cald, îşi atrăgea imediat elevii şi studenţii, pe care-i captiva cu lecţiile neobişnuit de frumoase, bogate în povestiri din viaţa de zi cu zi. În acelaşi timp, era un foarte bun psiholog, având harul de a „citi” sufletele oamenilor. Era plin de iertare şi blândeţe, transmiţând curaj şi optimism. Se afla în permanenţă în mijlocul tinerilor, luând parte chiar şi la jocurile lor. În scurt timp, a devenit unul dintre cei mai mari educatori ai Bisericii Greco-Catolice. La cursurile lui, sălile erau pline până la refuz, având un stil captivant de prezentare şi, mai ales, o mare căldură sufletească în spatele cuvintelor, simţindu-se inima fierbinte a părintelui! Era foarte iubit de tineri, cărora le vorbea cu apelative venite din suflet: „dragul meu”, ‚scumpul meu”, „copila mea”, „frate”, apelative de altfel folosite pentru toţii semenii săi, pe care-i întâmpina cu bunătate, mângâindu-i, înseninându-i, întărindu-i. Pe mulţi oameni îi primea la masă, ajuta ori de câte ori avea ocazia, fiind cunoscută atenţia sa faţă de ţigănuşii din Blaj, pe care-i sprijinea şi moral şi financiar. Era un om foarte modest, dar absolut toţi cei care l-au cunoscut şi ascultat îl priveau ca pe un sfânt. Bunica mea îmi spunea că atunci când Preasfinţitul Suciu vorbea, aveai senzaţia că un sfânt a coborât printre oameni…ori acesta este HAR! Simţeai cum o frântură de Cer a coborât la tine…De multe ori, ascultându-l, oamenii percepeau ceva supranatural…vorbele lui parcă veneau de undeva din afara lui…iar atunci se putea simţi comuniunea dintre om şi Dumnezeu…Cine l-a auzit, nu l-a uitat niciodată!

În acele timpuri, şcolile Blajului erau celebre iar Părintele Suciu s-a dovedit a fi un profesor ca nimeni altul! Se spunea că nicăieri nu întâlneşti elevi mai buni ca la Blaj şi ca aici se făcea cu adevărat carte! Atmosfera şi ambianţa simţite la Blaj erau greu de găsit în altă parte! Dar…ce era diferit în instituţiile de învăţământ din Blajul anilor 30? Desigur, era cultivată rigoarea şi se respectau regulamente stricte. În acelaşi timp, însă, creştea frumos o comuniune strânsă, o prietenie plină de respect, între învăţăcei şi profesorii lor. Multe lecţii sau cursuri începeau cu discuţii sau convorbiri prieteneşti între profesori şi elevi sau studenţi, iar dascălul nu era văzut ca un maestru „doxat”, ci ca un prieten mai mare, foarte instruit, care-ţi împărtăşeşte cât mai firesc, emoţionant şi convingător cunoştinţele sale. [Ce spuneţi, dragi prieteni Greenly?]

Părintele Suciu nu făcea excepţie: pătrundea în sufletele elevilor şi studenţilor săi, remarcându-se prin bunătate, generozitate, integritate morală şi pricepere. Cei care l-au cunoscut spuneau că „Vlădica nu vorbea ci săpa în inimi.” Pentru tineri, Ioan Suciu era simbolul „tinereţii fără bătrâneţe”…

Elevilor li se părea că timpul petrecut cu profesorul lor, Părintele Suciu, era prea scurt, considerându-l ca pe un frate. Ora se desfăşura imprevizibil, ca un spectacol. Tinerii din bănci nu aveau în faţa lor un dascăl pedant şi auster, gata mereu „să taie şi să spânzure”, ci un prieten mai mare, binevoitor, întotdeauna bine dispus, o „comoară” (cum îl numeau mulţi blăjeni), la care pot avea acces cu toţii, dar cu sfiala şi respectul cuvenit celui mai în vârstă decât ei. O întâmplare povestită de un fost student al Părintelui Suciu spune totul! O întâmplare care i-a revoltat pe studenţii din anul II, de la Academia Teologică, la cursul de Morală. Doi dintre studenţi au jucat şah tot timpul cursului, nefiind atenţi la părintele-profesor. Ceea ce a condus la respectul şi admiraţia definitivă a studenţilor au fost calmul şi răbdarea Preasfinţitului, care şi-a ţinut până la capăt ora iar la sfârşit le-a comunicat, cu blândeţe, celor doi „regretul că este împiedicat să-i mai poată primi la alte ore de curs”. Aceasta a fost pedeapsa dată, nespunând rectorului cele întâmplate.

Şi acum să vă mărturisesc ceva, aducător de zâmbete dar şi de multe emoţii: Părintele Suciu iubea fotbalul! În adolescenţă, a făcut parte din echipa reprezentativă de fotbal a Blajului, remarcată în judeţul Târnava Mică, spunând că fotbalul „este o modalitate excepţională de a ne oxigena creierul şi plămânii”. Vara, când era timpul frumos, juca fotbal cu elevii sau studenţii. Era plăcerea lui acest joc! Iată ce spune un martor ocular la jocul lui de fotbal: „El (părintele, adică) era extrema stângă, foarte bun şuteor, driblior; cât era de mic (părintele era micuţ şi slăbuţ), aşa nişte şuturi dădea, încât pe noi ne uimea; cel din poartă, în loc să apere mingea, se ferea să nu-l lovească. Era aşa simpatic cum îşi lua reverenda (haina preoţească) în mâna stângă, ca să poată alerga…călca mărunt şi repede.” Acelaşi fost elev mărturiseşte: „Tot timpul era între noi, ne cunoştea toate problemele, frământările, niciodată nu ne certa, discuta frumos; nici nu au fost cazuri de indisciplină, în prezenţa lui nu-ţi permiteai, aveai un respect pentru zâmbetul dânsului, cu care te întâlneai pe coridor: îi răspundeai în acelaşi fel.” Un alt martor, de data aceasta o fostă elevă, spunea că „Tinerii îşi doreau foarte mult să se întâlnească cu Părintele la fotbal; el (părintele) a continuat să practice acest sport şi după ce a fost numit Episcop; noi, fetele admiratoare, îl urmăream de departe”. Alt fost elev dezvăluie că părintele era foarte talentat, „driblându-ne chiar şi pe cei mai buni jucători ai echipelor din clasele superioare. Nu putea să-l enerveze nimeni; râdea chiar şi atunci când era păcălit de vreun elev”. În acelaşi timp, părintele avertiza că omul nu-i atât o putere fizică, cât o putere morală. Iată ce frumos spunea: „Ca să fie omenesc şi creştinesc sportul tău, caută să-l găseşti ca un prilej de a realiza anumite virtuţi, ce greu le-ai realiza fără el. La fotbal, de pildă, spiritul de colaborare. Egoismul este duşmanul oricărui astfel de joc. El omoară sportul social. Dreptatea îţi cere să recunoşti inferioritatea ta. Sportul îţi exercită atenţiunea, te îndepărtează de lenevie, de gânduri rele. Stăpânirea de sine îşi găseşte prilej nenumărat în joc. […] Iubiţi efortul sportului care degajează spiritul de patimile trupului şi-i dă prilej de practică a multor virtuţi”. „În aceste cuvinte alese, cu metafore explicative, putem spune că găsim un fel de decalog al unui sport şi sportiv sănătos. Nu trebuie să ne mire faptul că de multe ori Părintele nu era de găsit, în schimb, cu reverenda în mână, înscria goluri pentru Împărăţia lui Dumnezeu, în sufletele tinerilor”.

Părintele Suciu era şi un mare iubitor al naturii şi tainelor ei. Ca elev, a dovedit o deosebită înclinaţie spre ştiinţele naturii, botanică şi zoologie, cutreierând văile şi dealurile după plante rare şi insecte. Într-o perioadă creştea chiar pui de şerpi. Vacanţele însemnau, de fapt, excursii, cu sacul în spinare şi cu bâta în mână, savurând frumuseţile naturii. Adesea îi atenţiona pe ceilalţi: „Nu călcaţi pe furnici, sunt creaţii ale lui Dumnezeu.” Student fiind, la Roma, a reuşit să îmblânzească şi să obţină prietenia unei cobre. Apoi, ca părinte-profesor, organiza frecvent excursii în timpul anului şcolar, împreună cu elevii sau studenţii. Iată ce spune un fost elev: „În excursii era cel mai fermecător ghid. Urca cu uşurinţă nemaipomenită mereu spre înălţimile montane, ne atrăgea mereu lângă el şi sus rămânea într-un adevărat extaz. Spunea: „Să iubim natura, ea este darul lui Dumnezeu”. În unele excursii, Părintele Suciu demonstra cum se îmblânzesc şerpii sau şopârlele. El mărturisea următoarele: „Când în primăverile trecute, soarele şi foamea scoteau din sălaşurile subterane plăcutele lungi reptile ale pădurilor noastre, şerpii, se deştepta în mine simţământul de frăţie şi prietenie cu natura vie, pe care iarna îi acopere luni de-a rândul cu omăt.”

Dintre toate vietăţile pământului, cel mai mult îl atrăgeau şerpii. Această pasiune a căpătat-o în timpul studiilor teologico-filosofice din Italia, când călătorea prin munţii Apenini. Mulţi oameni erau îngroziţi că părintele creştea şerpi, dar el spunea că nu intenţionează să sperie pe cineva ci vrea numai să transmită că „multe dobitoace sunt rele pentru că noi suntem răi. Blestemul păcatului strămoşesc a căzut în aşa chip asupra naturii încât de la polomida şi spinii ce opăcesc socoteala ţarinilor noastre, până la cele mai smerite gângănii, toate şi-au pierdut încrederea în om…[…] Păcatul nu vine nicicând singur, el nu-i pustnic. Are familie mare, bogată în dezastre. El a rupt legătura dintre noi şi făpturile nouă inferioare. Ne speriem şi ne scârbim de animale şi ele se’ngrozesc de noi ca de propria-le osândă.” Un martor dezvăluie următoarele: „În nenumărate rânduri, am fost la mansarda unde locuia părintele Nelucu; am văzut şerpi în cameră. Vara, fiind geamul deschis, ieşeau afară şi se plimbau pe acoperişul caselor, după aceea se întorceau în cameră”. Cel supranumit „îmblânzitorul de şerpi”, cu siguranţă a folosit metode similare, în viaţa de zi cu zi, în rândul tinerilor. Părintelui îi plăcea tot ce mişuna prin natură, tot ce este viu, ştiind că Dumnezeu le-a creat şi pe ele. Vorbea apoi foarte frumos despre vietăţi şi îi învăţa pe ceilalţi să le iubească şi să le ocrotească. Preasfinţitul ştia că animalele sunt foarte sensibile la încredere, la blândeţe şi, mai ales, la glasul oamenilor. El zicea: „Învaţă să observi însuşirile animalelor, ca să înţelegi de ce le-a lăsat Bunul Dumnezeu. De la ele avem multe de învăţat. Dar fi bun cu ele, numai aşa ele vor fi bune cu tine”.

Pe 20 iulie 1940, Părintele Ioan Suciu este numit episcop auxiliar de Oradea, ca ajutor al Episcopului Valeriu Traian Frenţiu. După dictatul din 30 august 1940, rămâne singur la conducerea diecezei Oradea, Episcopului Frenţiu nepermiţându-i-se întoarcerea la Oradea. Pe 27 octombrie 1948, securitatea l-a „ridicat” pe Părintele Suciu. În octombrie 1950, este dus la Sighet şi încarcerat. Frecvent zdrobit în bătaie, torturat, umilit, înfometat, Preasfinţitul Părinte Suciu moare în noaptea de 27 iunie 1953. „Când l-au scos, l-au tras de picioare pe coridor până jos, iar capul îi sălta de pe o treaptă pe alta. A fost aruncat în căruţă şi dus la cimitirul vagabonzilor şi al sinucigaşilor, aruncat într-o groapă comună, fără sicriu”. Aşa se făceau înmormântările la Sighet…

Acesta a fost Părintele Preaiubit de tineri Suciu…Strălucitor, carismatic, puternic, viu şi cald…Un adevărat model pentru orice tânăr!

La finalul acestui articol, aş vrea să mulţumesc unui tânăr, întâlnit pe stradă, în faţa Catedralei din Blaj, într-un moment în care căutam adresa unui preot. Şi cum nimic nu este întâmplător în viaţă, am ajuns să discutăm despre valorile spirituale din aceste timpuri prezente iar la finalul discuţiei mi-a dăruit o carte scrisă de el, principala sursă bibliografică a articolului de faţă, alături de povestirile bunicii: „Amator juventutis Episcopul martir Ioan Suciu”, apărută la Editura Surorilor Lauretane, Baia Mare, în 2012. Autorul cărţii se numeşte Ciprian Vestemean iar cartea este o adevărată încântare pentru cel dornic de cunoaştere. Se citeşte pe nerăsuflate, fiind scrisă cu talent şi iubire. Ciprian Vestemean scrie din pasiune, este la a zecea lui carte (deşi e foarte tânăr), iar lucrările lui pot fi comandate prin mail sau puteţi să-i scrieţi pe blog. Multe cărţi sunt oferite gratuit sau la un preţ extrem de mic. Datele lui de contact sunt următoarele:

E-mail: cipriandeblaj@yahoo.com

Web: http://cipriandeblaj.blogspot.com

Dragi prieteni Greenly, vă doresc cât mai multe întâlniri cu oameni remarcabili, de neuitat!

Surse foto:

-         autoarea articolului

-         http://www.catholica.ro/2003/03/12/simpozionul-episcopul-ioan-suciu-episcopul-tineretului/

-         http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2011/02/iubire-vie-inimi-fierbinti-oameni.html

Cine sunt organizatorii?

Centrul pentru Access la Expertiza Studenților și Absolvenților Români (CAESAR) este think-tank-ul tinerei elite intelectuale și profesionale a României și puntea de legatură dintre noua generatie de experți români din țară și din străinătate și experții români consacrați. Proiectul are ca scop implicarea tuturor acestora în procesul de dezvoltare și modernizare a României. CAESAR este un cadru de afirmare pentru studenți, un spațiu de recunoaștere pentru absolvenți și experți, o bază de recrutare pentru companii și instituții și un mediu de acces la expertiză pentru dezvoltarea României. CAESAR urmărește implicarea activă a tinerilor cu educație la nivel înalt în dezvoltarea și progresul țării noastre.

Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) oferă studenţilor și absolvenților români de peste hotare un cadru deschis de dialog și acţiune. LSRS promovează inițiativa, profesionalismul şi solidaritatea membrilor săi, ca reprezentanți de valoare ai României, şi o atitudine pozitivă față de perspectivele reorientării lor spre țară. Obiectivul principal al LSRS este de a apăra şi promova drepturile şi interesele academice, profesionale, sociale, civice şi culturale ale membrilor săi, precum și de a sprijini contribuția lor la dezvoltarea României. LSRS este o organizaţie neguvernamentală, apolitică și echidistantă.

Care este scopul colocviului?

Colocviul CAESAR „Mediu 2030” este un eveniment în cadrul căruia membrii Centrului pentru Access la Expertiza Studenților și Absolvenților Români (CAESAR), organizații non-guvernamentale din domeniul protecţiei mediului și actori din sfera publică și privată vor participa, în grupuri, la discuții pe tema inundațiilor anuale din România.

Scopul acestui Colocviu este de a pune bazele unui proiect la scară largă, pentru evitarea acestor fenomene în România, pâna în 2030. Ca și organizatori, Liga Studenților Români din Străinătate și CAESAR oferă platforma de comunicare și dezbatere pentru actori din domeniul public, academic și privat, cu expertiză relevantă acestui subiect, facilitând ulterior și aplicarea proiectului rezultat din aceste discuții.

După cum probabil se cunoaşte, inundațiile din România au cauzat pagube de 700 milioane de euro in anul 2011, iar suma totală a pagubelor, produse în urma inundațiilor din țară, în ultimul deceniu, atinge 6 miliarde de euro. La Colocviul CAESAR “Mediu 2030”, participanţii, grupaţi în ateliere de lucru, vor defini un plan pentru întâmpinarea strategică a cauzelor inundațiilor anuale din România. Evoluția aplicării planului va fi monitorizată periodic, iar progresul va fi publicat prin intermediul canalelor de comunicare CAESAR.

Cui se adresează evenimentul şi cine sunt partenerii?

Colocviul CAESAR “Mediu 2030” este realizat cu sprijinul Regiei Naţionale a Pădurilor și al Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA). Evenimentul se adresează reprezentanților ONG-urilor pentru ecologie și protecția mediului, experților și studenților din domeniul energetic, economic (industrie, agricultură, turism, dezvoltare durabilă), tehnologic și antreprenoriat, și tuturor celor interesați de modernizarea și dezvoltarea României.

Printre partenerii evenimentului se află organizaţii recunoscut implicate în societatea civilă, precum MaiMultVerde şi Plantăm Fapte Bune în România (recent, premianţi de top ai Galei Societăţii Civile). De asemenea, şi-au anunţat susţinerea EcoMagazin, Asociaţia Partener pentru Tine, dar şi parteneri din străinătate, precum Români in UK, comunitate de peste 50.000 persoane.

De ce Greenly?

Dat fiind că Greenly are deja o frumoasă tradiție în promovarea proiectelor cu inițiative pentru conservarea mediului, organizatorii Colocviului CAESAR „Mediu 2030” s-au gândit la un parteneriat media cu noi, constând în publicarea periodică de știri și noutăți despre eveniment, precum și participarea Greenly la lucrările colocviului.

După cum vă imaginaţi, răspunsul nostru a fost pozitiv şi abia aşteptăm să participăm!

Dragi prieteni, vă rugăm să ne „răsfoiţi” periodic, pentru a fi la curent cu dezbaterile din cadrul acestui eveniment dar şi cu evoluţia proiectului în următorii ani.

Surse foto:

http://www.smartfinancial.ro/smartfinancial/marketing+-+branding

http://www.ecomagazin.ro/caesar-mediu-2030/

http://www.actualitateaprahoveana.ro/editia-electronica/actual/studentii-din-strainatate-organizeaza-un-colocviu-pe-tema-inundatiilor-din-romania-04659

Ziua de 12 iunie 2012 a fost a unei sărbători de neuitat pentru promoţia (cu numărul 112 !!) de absolvenţi ai Facultăţii de Geografie din Universitatea din Bucureşti.

La ora 10.00, în Aula Magna a Facultăţii de Drept, neîncăpătoare cum nu am mai văzut-o vreodată, aşteptam cu nerăbdare festivitatea de absolvire, imaginându-ne cam câte emoţii au studenţii-absolvenţi, dacă noi, profesorii, ca simplii spectatori sau participanţi în măsură mică la eveniment, abia ne stăpâneam tremurul vocii iar unii chiar îşi ascundeau câte o lacrima sub perdeaua pleoapei…

Festivitatea a fost deschisă de discursul emoţionant al Decanului Facultăţii de Geografie, dna conf. univ. dr. Laura Comănescu, care i-a felicitat pe proaspeţii absolvenţi şi i-a îndemnat să privească viitorul cu multă încredere. Apoi, am fost onoraţi să o avem printre noi şi s-o ascultăm, la debutul acestui eveniment important, pe doamna prof. univ. dr. Magdalena Iordache-Platis, Prorector al Universităţii din Bucureşti, care a adresat câteva cuvinte de suflet sutelor de studenţi prezenţi în Aula Magna, alături de dragii lor însoţitori (părinţi, alte rude, prieteni etc), amintindu-ne că aparţinem, prin activitatea depusă şi prin anii de viaţă trăiţi aici, celei mai bune universităţi din ţară!

…Şi a început înmânarea diplomelor de absolvire, pe specializări, studenţii purtând cu mândrie ţinuta de absolvent – tocă şi robă – personalizată printr-o anumită culoare a eşarfei, bentiţei şi ciucurelui de la tocă, în funcţie de specializare. Eu cred că în asemenea momente, Aula Magna este cea mai frumoasă, „împodobită” fiind cu aceste ţinute, dar şi cu sublime emoţii!…Înmânarea diplomelor s-a făcut de diferiţi profesori şi sper să nu se supere dragii mei colegi dacă doar îi voi enumera şi voi menţiona că fiecare dintre ei a adresat cuvinte minunate studenţilor-absolvenţi, cuvinte pline de iubire şi admiraţie! Aşadar, în aulă sau la pupitrul unde s-a desfăşurat înmânarea diplomelor, au fost prezenţi conf. univ. dr. Laura Comănescu, decan al Facultăţii de Geografie, prodecanii prof. univ. dr. Cristian Tălângă, lector univ. dr. Mioara Clius şi lector univ. dr. Octavian Cocoş, directorii de departamente prof. univ. dr. Nicoleta Ionac şi conf. univ. dr. Cristian Ioja şi colegii prof. univ. dr. Liliana Zaharia, conf. univ. dr. Marian Marin, lector univ. dr. Ştefan Iordache, lector univ. dr. Ionuţ Săvulescu, lector univ. dr. Robert Dobre, lector univ. dr. Constantin Nistor, lector univ. dr. Bogdan Suditu, lector univ. dr. Camelia Teodorescu, lector univ. dr. Gabriel Vânău, lector univ. dr. Laura Târlă, asist. univ. dr. Mihai Niţă, preparator dr. Roxana Cuculici şi…îmi cer scuze dacă am omis din cauza emoţiilor vreun drag coleg.  

Au fost ore de vis, cu aplauze, îmbrăţişări, flori, discursuri emoţionante ţinute de studenţii-reprezentanţi ai fiecărei specializări, de şefii de promoţie, cu jurământul de credinţă şi respect pentru profesia aleasă, ore în care, parcă mai mult ca niciodată, am simţit profund că suntem membrii unei familii frumoase, „familia” celei mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din ţară şi, am aflat de curând, ai celei mai bune facultăţi din Universitatea din Bucureşti!! Mulţumesc din suflet studenţilor organizatori ai acestui eveniment, pentru că m-au făcut părtaşă la clipe de neuitat!…

Aş dori ca în  încheierea acestui articol să vă împărtăşesc câteva cuvinte-gânduri, unele poate repetate în aceste zile de final de an universitar, dar – vă asigur! – pline de admiraţie şi iubire pentru voi, dragii mei studenţi-absolvenţi!

Dragii mei, aş vrea să vă mulţumesc pentru anii frumoşi petrecuţi împreună în sălile de curs şi seminar, să vă mulţumesc pentru dăruirea voastră, pentru dorinţa voastră de a cunoaşte cât mai mult, pentru spiritul vostru deschis şi neîngrădit în tipare şi prejudecăţi, pentru sufletele voastre pline de puritate…Pentru că dacă n-aţi fi voi, studenţii, noi nu ne-am mai avea rostul de dascăli…

Vă rog să aveţi încredere în voi, în cunoştinţele dobândite şi…în visele voastre! Să vă urmaţi visele şi să faceţi în viaţă exact ceea ce simţiţi că vă place şi vă împlineşte! Nu vă temeţi de eşecuri! Pe calea visului ales de voi, viaţa vă poate încerca din când în când. Nu vă pierdeţi încrederea în voi şi în ceea ce faceţi, fiindcă o lovitură a vieţii înseamnă de multe ori un pas înainte, pe care poate nu-l vedeţi sau nu-l înţelegeţi imediat…Trăiţi fiecare clipă la maxim! Cu gândul la viitor sau la amintirile din trecut, uităm de multe ori să trăim clipa prezentă. Viaţa este scurtă…Nu o risipiţi! Nu vă irosiţi trăind viaţa impusă de altcineva sau preluând idei şi dogme transmise de alţii! Aveţi încredere în intuiţie şi inimă, cei doi „clopoţei” din  interiorul nostru, care nu greşesc niciodată şi care ne „anunţă” când ceva merge bine sau dimpotrivă…Păstraţi-vă puritatea tinereţii, entuziasmul, curiozitatea vie, spiritul ludic! Să vă fie călăuze în viaţă adevărul, binele, iubirea şi frumosul!

Şi pentru că a fi educator înseamnă a fi un poet al iubirii, vă rog să nu uitaţi niciodată că voi lua în propria mea fiinţă un pic din fiinţele voastre, pentru totdeauna…

Vă mulţumesc că existaţi!

Valentina-Mariana Mănoiu

Autor fotografii: Mihaela Ştefania Bogdan, absolventă specializarea Geografia Mediului, Facultatea de Geografie

Astfel, fara sfiala, fara retineri si fara orgolii, uitand de statut sau valoare, au pus mana pe maturi si perii si au muncit cot la cot profesorii cu studentii lor la infrumusetarea locului unde ne petrecem o parte din viata. Fie ca a fost vorba de frecat podele, dezlipit gume, sters peretii, dezlipit afise sau de sters praful si facut ordine, totul s-a facut de bunavoie, in echipa, dar si cu mult umor si glume savuroase.

A fost o actiune in care ne-am demonstrat in primul rand noua ca putem sa facem ceva ca sa ne curatam mediul inconjurator cu resurse si forte disponibile oricand. Greul a fost facut, gheata sparta sau cum vreti sa-i spuneti; speram ca de acum incolo aceste actiuni sa aiba loc mai des. Imaginati-va 2000 de studenti (numai de la o facultate) sa vina intr-o zi sa faca ordine si curat… delirez, o sa spuneti, si totusi… ce frumos aratau cele doua sali de curs si holul dupa ce frecasem si spalasem totul in ziua aceea… nu ne mai saturam sa ne uitam si sa admiram. Caci pana la urma adevarata este si vorba aceea din popor care spune… Omul sfinteste locul!

Sursa foto: Florin Unguroiu

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.