What is biodiversity?

When we discuss biodiversity, we essentially refer to the variations of life on Earth. Nevertheless, for practical reasons, we need a more complex approach of this notion.

Thus, we can speak of a diversity of ecosystems – their variability across the world, and by ecosystems we mean a community of organisms and environments, with both biotic and abiotic components; a diversity of species, the entire array of plant and animal species and, finally, a genetic biodiversity, all the genetic characteristics of a species.

May the 22nd was proclaimed the International Day of Biological Biodiversity through a decision taken by the General Assembly of the UN on December 20^th 2000, when the date of adoption for the Convention on Biological Biodiversity was adopted – 22^nd of May. For 2014, the theme was Island biodiversity, because islands represent a treasure-trove for scientists working in the field of biodiversity: each one is a unique ecosystem due to its isolation, which determined the apparition and evolution of endemic plant and animal species

Why are islands so important?

Probably the most important example of the importance and biological uniqueness of islands comes from the research of Charles Darwin in Galapagos. Among other, he observed the local populations of finches (Geospizinae) and noticed elements that later would form the pillars of his theory of evolution by natural selection. All finches looked similar, except for their beaks, which were either short and narrow, or long and wide, rounded, and so on. Darwin came up with the hypothesis all these birds evolved from a common ancestor who migrated on the islands, and the differences in beaks appeared as an adaptation to different diets.

Therefore, islands provide a favorable environment for the development and evolution of unique species because of their isolation from continents. An island species tends to become narrowly adapted in order to occupy a small ecological niche in order to survive, due to the fact that resources are limited on an island. Thus, creatures end up possessing specific characteristics and adaptations, such as gigantism, dwarfism, particular defense mechanisms, the loss of flight (for birds), etc.

Islands, seen as hotspots of biodiversity, harbor a greater concentration o endemic species than continents. For example, more than 98% of all species found in Hawaii are endemic to this region. In Mauritius, around 50% of plants, mammals, birds, reptiles and amphibians are endemic. Cuba has 18 endemic mammal species whereas Guatemala and Honduras, both located on the mainland, only have 3.

Because they are isolated and have limited surface and resources, islands are also very vulnerable. Among the 724 extinctions recorded over the last 400 years, around half affected island-dwelling species. Among the changes that impacted on our relation with the environment during the last decades, islands face new threats to their fragile environment: pollution, invasive species, habitat destruction, over-exploitation of resources and species and finally, climate change. These alterations harm not only biodiversity, but also the local economies, since inhabitants of islands belonging to developing nations depend more than us on natural resources.

For more information on island biodiversity, visit the website of the Convention on Biodiversity.

Pictures taken from: 1, 2, 3.

Sources of information: 1, 2, 3, 4, 5.

Article written by Magda Baidan and translated by Mihail Mitoșeriu.

Ce este biodiversitatea?

Cand vorbim despre biodiversitate, ne referim, in esenta, la variatatile formelor de viata de pe Terra. Insa este necesara o abordare mai complexa a termenului, in primul rand din considerende practice.

Astfel, putem vorbi despre o biodiversitate ecosistemica – variatatea ecosistemelor de pe glob, adica a comunitatilor de organisme si medii, componente biotice si abiotice; o biodiversitate specifica, inteneasa ca intreaga paleta a speciilor vegetale si animale si, in fine, o biodiversitate genetica, adica totalitatea caracteristicilor genetice a unei specii.

22 mai este Ziua Internationala a Diversitatii Biologice, stabilita astfel de catre hotararea Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) care, la 20 decembrie 2000, a proclamat data adoptarii Conventiei pentru Diversitate Biologica – 22 mai. Tema anului 2014 este Biodiversitatea insulelor, intrucat acestea reprezinta adevarate comori pentru oamenii de stiinta care lucreaza in domeniu: insulele constituie, fiecare in parte, ecosisteme unice, deoarece prin izolarea lor au determinat mentinerea si evolutia unor specii de plante si animale endemice.

De ce sunt importante insulele?

Probabil cel mai cunoscut exemplu care indica importanta si unicitatea biologica a insulelor ne-a fost dat… de la sursa, adica prin cercetarile naturalistului Charles Darwin in insula Galapagos. Printre multe altele, acesta a realizat o serie de observatii referitoare la populatiile locale de cinteze (Geospizinae) si a remarcat ceea ce, mai tarziu, avea sa fie unul dintre pilonii teoriei evolutiei prin selectie naturala. Toate cintezele aratau asemanator, cu exceptia ciocurilor, care erau fie scurte si ascutite, lungi si late, rotunjite etc. Darwin a lansat ipoteza conform careia toate aceste pasari au evoluat dintr-un stramos comun care a migrat pe insula, iar ca diferentele dintre ciocuri au aparut ca urmare a adaptarii acestora la diferite tipuri de diete.

Insulele ofera, asadar, un mediu propice pentru dezvoltarea si evolutia speciilor unice, tocmai prin izolarea lor fata de uscat. O specie insulara tinde sa devina extrem de specializata, sa ocupe o nisa ecologica fina, pentru a putea supravietui, avand in vedere faptul ca resursele sunt extrem de limitate. Astfel, acestea ajung sa posede caracteristici si adaptari specifice, cum ar fi gigantismul, nanismul, mecanisme de protectie speciale, pierderea capacitatii de zbor (in cazul pasarilor).

Insulele, considerate puncte fierbinti din punct de vedere al biodiversitatii, adapostesc o concentratie mai ridicata de specii endemice decat continentele. De exemplu, mai mult de 95% dintre speciile existente in Hawaii sunt endemice acestei zone. In Mauritius, circa 50% dintre speciile de plante superioare, mamifere, pasari, reptile si anfibieni sunt endemice. Insula Cuba are 18 specii de mamifere endemice, pe cand statele Guatemala si Honduras, aflate pe continent, au doar cate 3.

Fiind izolate si avand o suprafata si resurse limitate, acestea sunt si extrem de vulnerabile. Din cele 724 de extinctii inregistrate in ultimii 400 de ani, cam jumatate s-au referit la specii insulare. O data cu modificarile in relatia om-mediu din ultimele decenii, insulele au inceput sa fie supuse unei noi serii de amenintari, care le pun in pericol mediul fragil: poluare, specii invazive, modificarea habitatelor, supraexploatarea resurselor si speciior, schimbarile climatice. Aceste modificari nu pun in pericol doar biodiversitatea, dar si economia locala, intrucat locuitorii insulelor apartinand statelor in curs de dezvoltare depind intr-o importanta masura de resursele naturale.

Pentru mai multe informatii privind biodiversitatea insulelor, vizitati site-ul Conventiei pentru Biodiversitate.

Surse foto: 1, 2, 3.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5.

Specialiştii au în vedere mai multe caracteristici specifice: în primul rând, izolarea continentului, stabilitatea să tectonica, precum şi caracteristicile unice ale climatului. Astfel, continentul se afla în Oceanul Pacific, iar cea mai apropiată insula mai importantă se găseşte la 150 km distanţă (Noua Guinee). Din punct de vedere geologic, Australia este localizată în mijlocul plăcii tectoice australiene, ceea ce face că regiunea să fie mai stabilă. Climatul continentului este puternic influenţat de fenomenul El Niño, care determină prezenţa unor lungi perioade secetoase. Deşerturile (sunt 10, dintre care cele mai importante sunt Victoria, Tanami, Gibson şi Marele Deşert Nisipos) se suprapun peste o parte importantă a teritoriului: 1371000 km pătraţi sau 18% din suprafaţă. Însă peste 70% din teritoriu este clasificat ca arid sau semi-arid, ceea ce pune Australia pe locul 2 în topul celor mai uscate continente, după Antarctica.

În general, când vorbim despre fauna Australiei ne gândim automat la canguri – ceea ce este nepotrivit, având în vedere uriaşă biodiversitate existenta aici. Dovada este şi faptul că, anual, oamenii de ştiinţă descoperă numeroase specii. Ultima experienţa de acest gen a avut loc în iulie 2013, când oamenii de ştiinţă au aflat că diversitatea şerpilor australieni a fost extrem de subestimata şi că ar exista între 29 şi 35 de specii în plus faţă de cele 27 oficial recunoscute. Tot în iunie 2013 a fost descoperit pe Muntele Kaputar un limax roz…fosforescent, având o lungime de 20 cm, unic în lume. Dar aceste descoperiri interesante nu se limitează la uscat: în 2011, a fost descoperită o nouă specie de delfini în largul coastei Melbourne: delfinul Burrunan. 

Însă fauna „obişnuită” a Australiei impresionează la fel de mult. Continentul este cunoscut şi recunoscut pentru numărul important de monotreme şi marsupiale ce trăiesc aici. Două din cele 5 specii existente de monotreme – echidna şi ornitorincul – trăiesc în Australia. Cât despre marsupiale, continentul deţine recordul cu privire la numărul şi varietatea lor. Marsupialele carnivore includeau Tigrul Tasmanian, al cărui ultim reprezentant a murit în captivitate în 1936, precum şi Diavolul Tasmanian – care a devenit extinct pe continent acum cca 600 ani şi se găseşte în prezent doar în Tasmania. Oposumul, cangurul şi koala reprezintă poate cele mai cunoscute marsupiale australiene.

Continentul adăposteşte, însă, şi alte animale tipice : mamiferele placentale sunt mai puţin reprezentative şi mult mai recente decât marsupialele şi monotremele. Rozătoarele terestre şi liliecii (dintre care două genuri endemice) au apărut acum cca 15 milioane de ani, migrând, cel mai probabil, din Asia. Primul animal introdus de către om a fost câinele Dingo, acum cca 5000 de ani. Coloniştii şi-au adus animale pentru vânătoare, pentru companie ori hrana (vulpi, iepuri, diverse specii de ungulate, porci, pisici, cămile), care şi-au creat cu timpul populaţii sălbatice (sălbăticite). 

Ecosistemul australian a fost complet bulversat în momentul în care a început colonizarea continentului. Speciile străine au avut un efect devastator asupra echilibrului ecologic. Introducerea de animale precum iepuri, vite sau cai a determinat apariţia unui dezechilibru, întrucât acestea au intrat în competiţie cu ierbivorele native, făcând ca populaţiile acestora să atingă valori critice. Iepurii, în particular, aduşi de către primii colonişti, au produs un dezastru de neimaginat pentru acest continent. Utilizarea mixomatozei şi campaniile de vânătoare au ţinut sub control proliferarea acestor rozătoare,  al căror număr a depăşit în anumite ocazii 200 de milioane. Astăzi, o problemă similară este pusă de dromaderii de Afghanistan, care pun probleme în zonele deşertice şi semideşertice din centrul Australiei.

Australia deţine un veritabil record în ceea ce priveşte gradul de extincţie a mamiferelor: 50% dintre mamiferele care au dispărut la nivel global în ultimii 200 de ani trăiau aici.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. 

Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5. 

În prezent, există 34 de „puncte calde” terestre – „punctele calde” marine nu au fost încă identificate – unde se va lucra de acum înainte cât mai urgent. Prin urmare, acţionaţi susţinând asociaţiile de protecţie a naturii care se deschid în aceste regiuni.

Pentru a afla mai multe detalii, consultaţi pagina web: www.biodiversityhotspots.org

Sursă informații: 52 de sfaturi pentru biodiversitate – Comisia Europeană/Direcția Generală pentru Mediu

Surse foto: http://www.bitsofscience.org/flower-meadow-plant-biodiversity-hotspot-6492/

https://www.google.ro/url?q=http://go4biodiv.org/wp-content/uploads/2012/08/Module_4_Part_III_PPT.ppsm.

http://www.countdown2010.net/year-biodiversity

http://edition.cnn.com/2012/08/31/world/africa/madagascar-deforestation-baobab

http://worldin1001view.com/the-most-popular-dive-sites-in-indonesia/

Insulele Galapagos, sau Archipiélago de Colón (Arhipelagul lui Columb) sunt adăpostul celor mai multe endemisme (specii de găsit nicăieri altundeva pe pământ) de pe planetă. Aproximativ 80% dintre păsări, 97% dintre reptilele şi mamiferele terestre şi mai mult de 30% din plante sunt endemice. Mai mult de 20% din speciile marine din Galapagos sunt de negăsit altundeva pe pământ. Cele mai interesante includ broască ţestoasă gigant din Galapagos, iguana marină, cormoranul nezburator şi pinguinul de Galapagos – singură specie de pinguini care se găsesc în emisfera nordică.

Darwin însuşi scria: „Istoria naturală a acestor insule este foarte curioasă, şi merita atenţie. Majoritatea elementelor naturii sunt locale, nu se găsesc în alte locuri; există chiar şi o diferenţiere între populaţia diferitelor insule; deşi toate arată o relaţie vizibial cu speciile Americii, chiar dacă sunt separate de acel continent printr-o deschidere oceanică lată de 5-600 de mile. Archipelago-ul este o mică lume, sau mai degrabă un satelit ataşat Americii, de la care a obţinut câţiva colonişti rătăciţi, şi a primit caracterul general al populaţiei autohtone. Luând în considerare mărimea mică a insulelor suntem uimiţi de numărul mare al vieţuitoarelor indigene şi al ariei lor restrânse.  Observând craterele aflate pe fiecare înălţime, şi graniţele evidente ale majorităţii râurilor de lavă, deducem că într-o perioadă apropiată geologic oceanul acoperea totul. Prin urmare, atât în spaţiu cât şi în timp, părem a fi aduşi ceva mai aproape de acel mare moment – acel mister al misterelor – prima apariţie a unor noi fiinţe pe acest pământ.” (Continuarea, aici).

Ecoregiunea Marină Galapagos

Aproximativ o pătrime din biodiversitatea de aici este endemica, aşadar nu se găseşte niciunde altundeva pe Terra, dintre care o mare parte este reprezentată de specii marine. Arhipelagul Galapagos adăposteşte singura iguana marină din lume, dar şi singurii pinguini care trăiesc la latitudini tropicale. Dar de ce este această zonă atât de specială?

Unicitatea mediului din Galapagos este dată de o serie de factori:

-         Arhipelagul este format din insule vulcanice formate pe “puncte fierbinţi” (hotspot), cele mai vechi dintre ele având nu mai mult de 5 milioane de ani. Este, aşadar, un arhipelag tânăr. Vulcanii sunt încă activi – mai mult, cei de pe insulele Isabela şi Fernandina sunt unii dintre cei mai activi vulcani de pe glob. Acest vulcanism continuu modelează nu numai ţărmurile insulelor, dar şi evoluţia vieţii pe acestea.

-         Galapagos este izolat. Aflându-se la o distanţă de 972 km de ţărm, a fost arareori vizitat de specii care au reuşit să ajungă aici de pe continent. Astfel, fauna şi flora locale au evoluat şi s-au adaptat mediului natural, fără ca relaţiile dintre ele să fie perturbate de specii externe.

-         Insulele au fost nepopulate semnificativ de oameni până în anii 1900, ceea ce a permis păstrarea a 97% din biodiversitatea locală în prezent.

Rezervaţia marină Galapagos: ce protejează?

Pe suprafaţa rezervaţiei, există diferite tipuri de medii. Aşa cum ne prezintă site-ul ariei protejate, zonele “superficiale”, aşadar vulcanii subacvatici care ajung la mai puţin de 100m de suprafaţă, reprezintă importante zone de hrănire pentru păsările şi mamiferele marine de pe coastă. În jurul şi deasupra acestora, mediul marin este deosebit de bogat: specii migratoare, pelagice sau de coastă se hrănesc sau trăiesc aici.

Alte habitate includ fundul oceanic stâncos, pereţii verticali submarini, plajele nisipoase şi puţinele recifuri de corali. Mai mult decât atât, lagunele, zonele umede şi gurile de vărsare a apei dulci sunt deosebit de importante pentru speciile de aici. Zonele de coastă permit apariţia unei multitudini de specii vegetale endemice, precum şi a mangrovelor.

 Mai multe detalii despre aria protejată puteţi obţine pe site-ul acesteia.

Iată şi câteva informaţii punctuale, asa cum ne le indica Wikipedia:

  În arhipelag există 13 specii de cinteze care sunt endemice

  Iguanele marine sunt singurele iguane de acest fel din lume

  Pinguinul de Galapagos este singurul pinguin tropical din lume

  Specia de cormoran care nu zboară este cea mai mare specie din cele 29 existente pe glob si singura care si-a pierdut abilitatea de a zbura

  17% dintre speciile de pesti de aici sunt endemice

  Există în arhipelag 800 de specii de moluste, dintre care 18% nu se mai găsec în altă parte a globului

  În 1990, arhipelagul a primit titlul de Sanctuar al Rechinilor si Balenelor

Surse info: http://2.bp.blogspot.com/_nu9W7YLJy1U/TLRjKAsT7zI/AAAAAAAAAAQ/7xdVdG0xbOk/s1600/Galapagos_Islands_-_Overview.PNG, http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Gal%C3%A1pagos, http://www.galapagos.org/gallery/, http://www.discovergalapagos.com/,  http://www.galapagospark.org/nophprg.php?page=reserva_marina_sobre_la, http://www.cbd.int/doc/case-studies/inc/cs-inc-ec-galapagos-en.pdf

Surse foto: http://2.bp.blogspot.com, http://www.galapagosislands.com/galapagos-naturalwonders/wildlife-gallery.html, http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5109/4481097/1/galapagos.jpg?width=480, http://rezhadf.files.wordpress.com/2009/03/galapagos-penguin.jpg?w=614, http://www.destination360.com/south-america/ecuador/images/galapagos-sea-iguana.jpg, http://www.galapagosislands.com/galapagos-natural-wonders/galapagos-wildlife-gallery.html#galapagos-tortoise, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Galapagos-satellite-esislandnames.jpg, http://www.sangay.com/travelnews/wp-content/uploads/2011/10/GPS-MARINE-RESERVE.png