Vestea bună din 16 Iulie 2013 este adusă de Societatea Ornitologică Română, care ne anunță că a fost montat ultimul transmițător satelitar pe o acvilă țipătoare mică (Foto 1).

Ultimul transmițător a fost montat de o echipă mixtă a Societății Ornitologice Române, a Asociației ”Grupul Milvus” și a Agenției Pentru Protecția Mediului Sibiu. Pasărea capturată pentru acest experiment se află printre acvilele țipătoare mici care populează situl Natura 2000 din Piemontul Făgăraș, din zona localității Berivoi. Acvila are o vârstă estimată la 4 ani și o greutate de 1,515 kg. Experimentul este al XVIII-lea de acest gen din România, de 4 ani de când se desfășoară proiectul LIFE, iar cele trei situri Natura 2000 în care au fost monitorizate acvilele se află în Transilvania.

Aparatele sunt de mici dimensiuni (Foto 2) si funcționează pe baza unor baterii solare. Prin implementarea acestui program de monitorizare, cercetătorii au putut afla date importante legate de viața acvilei țipătoare mici, una dintre speciile de păsări răpitoare a cărei populație se află în declin la nivel global.

Poalele Munților Făgăraș au găzduit pentru mai multe zile echipa de cercetători, care, în final, au capturat pasărea cu ajutorul unei plase speciale (ornitologice), construită în așa fel încât să împiedice evadarea exemplarului, dar în același timp să nu îl rănească. Munca de capturare a fost destul de grea, atât din punctul de vedere al condițiilor în care ornitologii au lucrat (invazii de țânțari și, uneori, soare puternic), cât și al încercărilor nereușite ce au precedat capturarea, încercări ce datează din luna iunie, când exemplarele au reușit să scape din plasă. Odată capturat exemplarul de acvilă, a fost montat micul aparat de numai 42 grame pe spatele păsării, ca un ghiozdan. Pasărea a primit și inele de recunoaștere pe picioare, adică marcaje (Foto 3), a fost măsurată, i s-a verificat starea de sănătate și imediat după aceea a fost eliberată.

Până acum, transmițătoarele au procurat informații prețioase specialiștilor. Conservarea și cercetarea amănunțită a acestor păsări este de o deosebită importanță cel puțin la nivel european, întrucât acvila țipătoare mică este în declin în mai toate habitatele sale, începând din nordul Europei până pe teritoriul Turciei. Populația mondială de acvilă țipătoare mică este estimată la 20.000 de perechi, doar în România (cu cele mai importante zone de cuibărit) populaţia de acvilă ţipătoare mică fiind estimată la 2000 – 2300 de perechi, aproximativ 22% din populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie mondială. Cele mai multe perechi cuibăritoare de acvilă ţipătoare mică se găsesc în Transilvania, în vestul României şi pe pantele estice ale Carpaţilor.

Măsurile de conservare elaborate pe baza datelor culese și prelucrate de la transmițătoarele satelitare au fost inserate în paginile Ghidului de Management al Habitatului specific Acvilei Țipătoare Mici și ale Planului Național de Acțiune pentru Specie. Importanța practică a măsurilor se traduce prin faptul că acestea pot fi folosite de administratorii și custozii de situri Natura 2000 în care apare specia la elaborarea Planurilor de Management pentru aceste arii protejate. La nivel local, pentru o protecție eficientă a acvilei țipătoare mici pe termen lung este necesar ca măsurile cuprinse în aceste documente să fie luate în considerare în momentul adoptării politicilor și practicilor de gestiune a terenurilor agricole și silvice unde este prezentă acvila țipătoare mică (Foto 4).

Iubitori sau nu de păsări răpitoare, nouă nu ne rămâne decât să ne bucurăm de realizările ornitologilor noștri și să luăm la cunoștință că Transilvania nu este numai un ținut deosebit de interesant din punctul de vedere al reliefului, oamenilor și tradițiilor, dar și al privilegiului de fi gazda uneia dintre cele mai mari populații de acvile țipătoare din Europa.

Acest articol este un comunicat de presă și îi mulțumim pentru informații și fotografii domnului Ovidiu Neculai Bufnila, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română.

Corb otrăvit

Acum o săptămână, am primit de la Societatea Ornitologică Română un comunicat trist, un semnal de alarmă cu privire la braconajul păsărilor şi la folosirea de otrăvuri pentru a ucide animalele din Dobrogea. In luna iunie, au existat două astfel de cazuri extrem de grave pentru avifauna României.

Vi le aducem şi dumneavoastră la cunoştinţă şi dacă vă veţi confrunta cu situaţii similare cu cele descrise aici, vă rugăm să acţionaţi în conformitate cu precizările de la finalul acestui articol!

Primul caz se referă la folosirea de cadavre otrăvite pentru a ucide animale, practică interzisă de lege şi considerată infracţiune. Un grup de herpetologi a găsit în Aria de Protecţie Specială Avifaunistică Allah Bair-Capidava corpul neînsufleţit al unui corb (Corvus corax) şi o gaie neagră (Milvus migrans), alături de cadavrul otrăvit al unei oi. Gaia neagră încă era în viaţă, dar a murit în decurs de câteva ore după ce a mâncat din cadavrul otrăvit care fusese lăsat intenţionat pe câmp. Societatea Ornitologică Română a alertat autorităţile pentru a combate astfel de practici barbare. Se ştie că metoda cadavrelor otrăvite este folosită în special de zootehniştii care doresc să îşi protejeze animalele de lupi, şacali şi vulpi sau de către cei care speră să decimeze păsările de pradă pentru a crea condiţii de înmulţire a fazanilor.

Gaie otrăvită

Folosirea de cadavre otrăvite este una din principalele cauze care au dus la dispariţia păsărilor mari de pradă din România – vulturii – şi încă este o cauză a mortalităţii crescute în rândul celorlalte păsări de prada de dimensiuni mai mici.

Un alt caz la fel de îngrijorător este cel al braconierilor de… pui de pasăre. Indiferent cât de pufoşi şi de simpatici sunt, bobocii de raţă au devenit o ţintă a braconierilor. Pentru că în această perioadă păsările scot pui, există persoane care intra în colonii cu scopul de a lua bobocii, de a-i creşte şi de a-i mânca. Un astfel de caz a fost întâlnit de Emil Todorov, biolog al SOR, la Vadu. Un cioban din zonă a lăsat turma să pască şi, însoţit de mai mulţi câini, a intrat într-o colonie de păsări de apă pentru a le lua puii. Angajatul SOR a pretins că este turist, iar braconierul i-a permis să fotografieze păsările capturate: erau boboci de raţă cu cap castaniu (Aythya ferina). În timpul discuţiei dintre cei doi, un boboc de raţă a avut noroc şi a scăpat. Fără să se supere, ciobanul a spus că va reveni şi cu altă ocazie, oricum a mai făcut acest lucru. Puii de pasăre erau luaţi din cuib, imediat după eclozare, când nu se pot feri de duşmani, duşi apoi în gospodărie, lăsaţi să se îngraşe şi apoi mâncaţi. “Cu varză, cu orez…bun, bun”, i-a spus braconierul specialistului SOR care poza în turist străin.

Şi în acest caz, SOR a alertat autorităţile.

Păsările sălbatice din România sunt protejate prin legislaţia naţională cadru pentru ariile naturale protejate (OUG nr. 57/2007 aprobată prin Legea nr. 49/2011), act normativ care transpune Directivele Europene Păsări şi Habitate. Directiva Păsări impune statelor membre ale Uniunii Europene să ia măsuri pentru conservarea tuturor speciilor sălbatice de păsări.

Faptele descrise mai sus sunt considerate infracţiuni, iar persoanele care vor fi găsite vinovate riscă închisoarea de la trei luni la un an sau amendă penală de la 30.000 lei la 60.000 lei.

Daca veţi întâlni astfel de practici, braconaj sau otrăviri, vă rugăm să informaţi imediat cea mai apropiată unitate de Poliţie, a Gărzii de Mediu sau autorităţile locale. Faceţi poze cu păsările decedate lângă cadavre otrăvite, dar nu atingeţi animalele. Fotografiile dvs. şi informaţiile le vor fi de folos autorităţilor în anchetele viitoare.

Mulţumim pentru comunicat şi fotografii dlui Ovidiu Neculai Bufnilă, responsabil comunicare SOR. 

“Narcis, una dintre acvilele țipătoare mici urmărite cu ajutorul transmițătoarelor satelitare, a ajuns în zonele de cuibărit de la poalele Munților Făgăraș. Dacă anul trecut Narcis ajunsese deja pe data de 3 aprilie în centrul Transilvaniei, anul acesta la aceeași dată se afla în sudul României, undeva în apropierea localității Dragomirești din județul Dâmbovița. A întârziat o singură zi față de anul trecut.

Narcis, acvila tipatoare. Fotografii realizate de biologul SOR Sebastian
Bugariu

Narcis este prima pasăre dintre acvilele monitorizate în cadrul proiectului LIFE „Conservarea acvilei ţipătoare mici în România”, derulat în parteneriat de către Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu, Asociaţia Grupul Milvus şi Societatea Ornitologică Română, care a ajuns anul acesta în zona de cuibărit. Aceeași performanță a reușit-o și anul trecut, când după un drum lung de 8632 km, din zonele de iernare din sudul Africii, a ajuns prima în zona de cuibărit de la poalele Munților Făgăraş.

Narcis, acvila tipatoare. Fotografii realizate de biologul SOR Sebastian
Bugariu

După aproape doi ani de monitorizare cu ajutorul transmițătoarelor satelitare, Narcis este una dintre acvilele care a furnizat specialiștilor în studiul și conservarea păsărilor din cadrul proiectului LIFE multe date importante legate de arealul de cuibărire, folosirea habitatului de hrănire, ruta de migraţie şi locurile unde iernează acvilele în sudul Africii.

Narcis a pornit în migrația de primăvară din sudul Mozambicului, unde și-a petrecut cea mai mare parte a iernii. A urmat traversarea statelor Zimbabwe, Zambia, Tanzania, Uganda, Sudanul de Sud, Etiopia, Eritrea, Sudan, pentru ca în final să ajungă pe teritoriul Egiptului. După traversarea canalului Suez, poarta de trecere a acvilelor dinspre Africa către Asia Mică și ulterior Europa, Narcis a urmat linia țărmului Mării Mediterane, aceeași rută pe care a folosit-o în drumul către Africa din toamnă. După trecerea rapidă peste teritoriile Israelului, Libanului și Siriei, pasărea a ajuns pe continentul european odată cu traversarea Turciei. De aici nu a mai rămas decât traversarea Bulgariei până la intrarea lui Narcis pe teritoriul țării noastre. Narcis a parcurs în migrația de primăvară peste 10.000 de kilometri, în mai bine de o lună de zile de zbor întrerupt doar de scurte pauze de odihnă și adăpare.

Narcis este un mascul adult echipat cu transmiţător la data de 20 iulie 2011, de o echipă formată din specialişti ai Societăţii Ornitologice Române, cei ai Grupului Milvus, respectiv ai Agenţiei Regionale de Protecţie a Mediului Sibiu, la poalele Munţilor Făgăraş, în partea estică a sitului Natura 2000 desemnat pentru protecția păsărilor „Piemontul Făgăraş”.

Narcis, acvila tipatoare. Fotografii realizate de biologul SOR Sebastian
Bugariu

Eforturile specialiștilor de a urmări aceste păsări se datorează faptului că acvila ţipătoare mică este o specie vulnerabilă, populația mondială fiind estimată la aproximativ 20.000 de perechi cuibăritoare. Conform celor mai recente studii, populaţia de acvilă ţipătoare mică din România este estimată între 2000 – 2300 de perechi, reprezentând aproximativ 22% din populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie la nivel global. Specia cuibăreşte în păduri depresionare, păduri de luncă, păduri din zone de deal şi de munte, cea mai mare concentrare a populației din țara noastră fiind întâlnită în centrul Transilvaniei. Este o specie migratoare, plecând de obicei în septembrie pentru a ierna în ţările din Africa Centrala şi de Sud.”