ZIUA 1,

VINERI, 21 IUNIE 2013

16.00 – 16.30 – Deschiderea oficială a conferinţei

16.30 – 17.00 – Evaluările integrate de mediu şi ecoturismul în contextul dezvoltării durabile.

17.00 – 18.00 – Stadiul implementării Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă

ZIUA 2,

SAMBATA, 22 IUNIE 2013

9.00 – 9.30 – Welcome coffee

SECŢIUNEA 1. Evaluarea integrată de mediu. Tendinţe europene şi naţionale.

9.30 – 11.00 – Concept şi implicaţii.

11.00 – 11.30 – Coffee break

11.30 – 12.00 – Managementul resurselor de apă.

12.00 – 12.30 – Politici şi strategii de dezvoltare a sectorului forestier.

12.30 – 13.00 – Utilizarea în ecoturism a rezultatelor evaluării integrate de mediu.

13.00 – 14.00 – Prânz

SECŢIUNEA 2: ARIILE PROTEJATE şi ecoturismul

14.00 – 15.30 –Ariile protejate şi dezvoltarea locală.

15.30 – 16.00 – Coffee break

16.00 – 16.45 – Rolul educaţiei ecoturistice în contextul societăţii bazate pe cunoaştere.

16.45 – 18.00 – Marketingul ariilor protejate.

ZIUA 3

DUMINICA, 23 IUNIE 2013

9.00 – 9.30 – Welcome coffee

9.30 – 11.00 – Concluzii

Dacă doriţi să participaţi la eveniment, vă rugăm să o contactaţi pe dra Mădălina Petrescu (căreia îi mulțumim pentru comunicatul de presă și afișul evenimentului), Responsabil Comunicare – Fundaţia Amfiteatru.

E-mail: madalina.petrescu@gm.ro

Fundaţia Amfiteatru şi Academia Română – Centrul de Economia Industriei şi Serviciilor organizează la Bucureşti, în perioada 21 – 23 iunie 2013, Conferinţa Internaţională “Ecologie, Ecoturism şi Evaluări Integrate de Mediu”.

Conferinţa aduce în prim plan conceptul de “evaluări integrate de mediu”, urmărind relaţia natură – societate – economie, în vederea identificării balanţei optime pentru o dezvoltare sustenabilă în condiţiile unui risc de mediu controlabil. Urmare a interpretării evaluărilor, conferinţa propune câteva strategii de valorificare ecologică a resurselor de mediu, prin intermediul ecoturismului.

Evenimentul îşi propune să creeze o platformă de comunicare şi schimb de experienţă între specialiştii din domenii, dar şi autorităţi publice şi reprezentanţi ai mediului academic.

În cadrul evenimentului, vor fi prezentate studii şi cercetări, dar şi exemple de bune practici.

Informaţii suplimentare găsiţi pe http://amphitheatreconferences.gm.ro/ sau www.turismulresponsabil.ro

PARTENERI: Facultate de Marketing – Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, Universitatea Ecologică Bucureşti, Universitatea “Petru Andrei” Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Universitatea “Ştefan cel Mare”  Suceava, Federaţia Romană de Turism şi Ecologie, Asociaţia EST, Agenţia de turism ECO ESCAPE.

PARTENERI MEDIA: revista Vacanţe&Călătorii, revista Infomediu Europa, Greenly Magazine, revista Green Report, Agenţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România,  www.CalendarEvenimente.ro, www.Privesc.Eu, www.metropotam.ro.

Dacă doriţi să participaţi la eveniment, vă rugăm să o contactaţi pe dra Mădălina Petrescu (căreia îi mulțumim pentru comunicatul de presă și afișul evenimentului), Responsabil Comunicare – Fundaţia Amfiteatru.

E-mail: madalina.petrescu@gm.ro

De ce o asemenea invitaţie? Un asemenea film? Fiindcă omenirea a ajuns la o răscruce de drumuri, dragii mei! Specia umană a ajuns într-un loc în care îşi va decide soarta. Şi să sperăm că vom lua cele mai bune hotărâri! Criza de astăzi este, de fapt, un moment de tranziţie al omenirii, în care resimţim “durerile facerii” unei noi viziuni a lumii. Este foarte important ca în aceste momente să înţelegem CINE SUNTEM şi CE ALEGEM SĂ FIM CU ADEVĂRAT!

Einstein spunea: “Problemele mari cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate cu acelaşi nivel de gândire care le-a creat!” Aceasta înseamnă că trebuie să ne schimbăm cu 180 de grade viziunea asupra vieţii, lumii, valorilor…

În prezent, riscurile economice, financiare, de mediu, geopolitice, sociale, tehnologice sunt interdependente. O criză ce afectează un anumit domeniu, într-o anume zonă, va declanşa rapid o altă criză, în alt domeniu, în alte zone!

Ceea ce vedem în această lume este, de fapt, o oglindire a cine suntem. De fapt, nu trăim doar o criză economică sau politică sau financiară sau spirituală…ci trecem printr-o criză a fiinţei umane!

„Egolution” (engl) – ego-luţia este ceea ce am trăit până acum! O competiţie egoistă, în care, în mod constant, ne-am întrecut unul pe celălalt, în toate domeniile! Dacă el are/face “asta”, eu de ce să nu am/fac? Dacă el nu are, hai să fiu primul care obţine “asta”! Hai să i-o iau înainte! Nu-i aşa, dragii mei? Recunoaşteţi “modelul”? Grav este că acest egoism a devenit uriaş, iar în prezent, dacă nu încetăm,  dacă nu „naştem” o nouă viziune, un nou model, competiţia de care vorbeam nu se va opri până nu-şi va atinge scopul. De aceea companiile distrug ecosisteme întregi, bancherii declanşează crize economice, o parte din oameni prosperă pe seama nereuşitei altora…Suntem pe un drum mort!

Este momentul schimbării! Momentul renunţării la egoism. Nu mai trebuie să ne concentrăm strategiile pe supravieţuirea individuală ci pe cea colectivă. Aceasta e soluţia!

Influenţa societăţii este probabil cea mai puternică forţă în psihologia umană. Dar…cum am folosit-o până acum? Influenţa mediului şi a grupurilor din care facem parte este definitorie. „Reţelele” sau grupurile în care trăim ne determină comportamentul, acţiunile, stările, emoţiile. Studii recente au arătat că fericirea MEA nu depinde doar de acţiunile MELE, gândurile MELE, comportamentul MEU, ci şi de acţiunile, gândurile, comportamentul  oamenilor cu care sunt în contact direct: fraţi, părinţi, soţ/soţie, iubit/iubită, vecini, prieteni, colegi de muncă, precum şi cele ale persoanelor cu care aceştia sunt conectaţi la rândul lor!!! Altfel spus: de acţiunile, gândurile, comportamentul VOSTRU, dragii mei prieteni! Comportamentul şi emoţiile noastre sunt răspândite în aceste „reţele” sau grupuri!

Pretinzând că suntem ceva/cineva, devenim, ne transformăm în acel ceva/cineva! Până acum, însă, am pretins că suntem doar materie! Până acum doar banii, bunurile, casele, maşinile, LUCRURILE ne asigurau un loc de onoare în această societate, într-o ierarhie impusă tot de oameni! Rezultatul? O suferinţă imensă la toate nivelurile ierarhiei, chiar şi la cele mai înalte (BUNURILE nu aduc fericire) şi o planetă „violată” de tot ce are mai de preţ! Dar ştiţi ceva? NOI inventăm toate acestea! De ce aurul are valoare? Pentru ca CINEVA a spus asta! De ce benzina costă cât costă? Pentru că cineva a zis aşa! Cineva speculează, cineva decide, cineva impune!…La un moment dat devine obositor, ne săturăm…şi atunci ar trebui să facem ceva diferit! Nu credeţi?

Din păcate societatea, mai ales mass-media, „împinge” oamenii normali în căutarea acestor bunuri materiale.  Acest fenomen nu era întâlnit acum 50-60 de ani…De exemplu, cetăţeanul american obişnuit consumă acum de două ori mai mult decât o făcea acum 50 de ani. Reclamele au un rol important în modelarea comportamentului privind consumul. În SUA, fiecare cetăţean este „bombardat” de peste 3000 de reclame zilnic!! Reclame care îi fac pe oameni nefericiţi cu ceea ce au!!! Reclame care spun că părul nu stă aşa cum trebuie, nu are luciul care trebuie, că pielea nu e suficient de catifelată, că hainele purtate nu sunt moderne, că mobila trebuie schimbată, că suntem constipaţi (sau invers…) şi nefericiţi, că nu ştim ce pierdem dacă nu cumpărăm noul detergent-minune, că avem o rablă de maşină…că, până la urmă, e ceva în neregulă cu noi, dar totul se va schimba dacă…MERGEM LA CUMPĂRĂTURI!!

Un fost prezentator TV din SUA spunea foarte frumos: „Spaţiul dintre televizor şi spectator ar trebui să fie sacru!” Acum, din păcate, acest „spaţiu sacru” înseamnă BANI! Dacă el poate aduce profit, dacă se poate transforma în bani, sacralitatea nu mai înseamnă nimic! Ne aflăm într-o cursă nebună, cu două slujbe, pentru a câştiga bani, pe care să-i cheltuim în neştire, pe lucruri ce nu ne sunt necesare etc etc…când am putea spune, simplu, STOP! Ştiind că la fiecare 5 secunde un copil moare de foame!…Că 75% din zonele mondiale de pescuit sunt aproape “golite” de peşti…Că 40% din terenul arabil la nivel planetar este arid…Că începând din anul 2000, sunt cu 66% mai multe dezastre în fiecare an…Că noi, oamenii, am stricat echilibrul naturii şi suntem cauza propriei noastre distrugeri…

Lumea s-a schimbat!…Din cauza noastră! Şi ajunşi aici, la această răscruce de drumuri, trebuie să luăm decizii majore! Trebuie să ne modificăm viziunea asupra lumii, să redefinim adevăratele valori personale şi sociale, să ne schimbăm gândirea, conştiinţa, să readucem armonia în natură…altfel nu se va putea realiza o schimbare totală reală! Va trebui să redefinim ce înseamnă să fii uman, să ne alegem o nouă identitate, în sensul de a ne recrea pe noi înşine ca umanitate, ca un grup şi nu ca indivizi separaţi!

Lumea pe care o vedem astăzi a fost creată de ego-urile noastre aflate în competiţie şi va trebui să învăţăm să cooperăm, să DĂRUIM, fiindcă prin dăruire eşti recompensat! Să renunţăm să-i folosim sau manipulăm pe semenii noştri! Să nu mai profităm de ei! Ar trebui să trăim ca şi cum, cu toţii, am fi un singur om, cu o singură inimă! „Omida” civilizaţiei noastre va trebui să se transforme în „fluture”! Iar de la „ego-luţie” să trecem la evoluţia conştiinţei şi să înţelegem că noi, toţi oamenii, reprezentăm o unitate, un singur organism!

Nu toată lumea trebuie să se schimbe în acelaşi timp! Vorbim de aşa-numita „masă critică”. Oamenii de ştiinţă au descoperit că atunci când 10% din populaţie este cu adevărat convinsă de o idee, gândind altfel, comportîndu-se altfel, ideea va fi adoptată de majoritatea societăţii! Este un salt spontan! Masa critică = 10%! Este nevoie doar de o scânteie, care va veni de la oamenii „treziţi”, o comunitate mică ce va aduce o mare schimbare, într-o „masă” numeroasă de oameni!

EU sunt conectată cu TINE…TU eşti conectat cu ALŢII…Acţiunile tale influenţează acţiunile şi sentimentele altora de lângă tine, care, la rândul lor, le vor răspândi mai departe…Prin urmare, dialogul şi comunicarea sunt esenţiale!

Schimbarea vine, dragii mei, şi trebuie să fim pregătiţi, conştienţi şi…să ne trezim!

[Sper că v-am incitat suficient şi acum sunteţi gata de vizionare!]

Surse foto:

http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/02/crossroads-labor-pains-of-new-worldview.html

http://aspo-deutschland.blogspot.ro/2013_02_01_archive.html

http://www.lifequake.net/tag/stress/

http://overcomingloneliness.com/category/death/

Școlile criminologice sunt nimic altceva decât teorii, concepţii, curente mai mult sau mai puţin sistematic elaborate în problemele de bază ale fenomenului infracţional, care pot duce la elaborarea unor legi de criminologie comparată, ale cărei cauze pot fi puse pe seama unor factori de natură diferită.

Școala geografică sau cartografică a criminologiei este unul dintre cele mai inovative sisteme de gândire a acestei științe, punând în vârful piramidei motivației ce poate stârni comportamentul infracțional al individului mediul social și natural în care acesta este integrat. Scopul acestui demers de cercetare este acela de a stabili, în funcție de caracteristicile istorico-geografice și sociale ale țărilor, un model spațial în care să fie reprezentate zonele cu cel mai ridicat potențial de declanșare a comportamentului infracțional, corelate cu trăsăturile climatice și temporale.

Şcoala cartografică sau geografică a cunoscut o amplă dezvoltare între anii 1830 – 1880, cu precădere în Franța. Şcoala cartografică a fost dezvoltată pentru a da alte perspective criminologiei, prin dezvăluirea cunoștințelor și cercetărilor pe care geografia și criminologia le pot pune în comun una alteia.

Promotorii acestei şcoli au fost belgianul Lambert Jaques Quetelet (1796 – 1874) şi francezul Andre Michel Guerry (1802 – 1866), care au folosit o statistică a criminalităţii pentru a descoperi anumite legităţi ale dinamicii acesteia. Aceștia au refuzat acceptarea doctrinei clasice a „liberului arbitru” și și-au fundamentat cercetările pe primele statistici criminale europene.

Metoda statistică este cea folosită de reprezentanții şcolii cartografice. Aceasta s-a dovedit esențială în încercarea ei de a surprinde corelaţii între harta criminalităţii şi unele variabile economice, sociale şi culturale. Mediul, terenul, personalitatea şi actul au fost considerate concepte operaţionale descriptive privind factorii determinanți ai criminalității.

Cea mai importantă accepțiune a mediului infracțional ca și concept operativ al cercetărilor în criminologie, așa cum este percepută de școala cartografică, este aceea de mediu fizic sau geografic, în care oamenii își desfășoară viața. Cei doi erudiți susțin că actul infracţional este răspunsul pe care personalitatea îl dă unei anumite situaţii, unui anumit teren destinat unui anumit comportament vis-a-vis de societate. Formele de relief, clima, anotimpurile au o amprentă deosebită asupra personalităţii omului, dar în niciun caz nu pot exercita o influență hotărâtoare asupra fenomenului infracționalității în lipsa mediului social, ce trebuie privit atât la nivel macrosocial, cât și microsocial, după cum poate îmbina şi accepţiunile de mediu ecologic, cultural, economic etc. Metoda de analiză descriptivă în criminologie distinge, pe de o parte, mediul social global, iar pe de altă parte, mediul personal.

Quetelet susține previzibilitatea comportamentului infracțional, identificată la nivelul grupurilor și nu al indivizilor. Așa cum lumea fizică este guvernată de legile naturii, așa și comportamentul infracțional  este condus de forțe exterioare individului. Quetelet accentuează, deci, importanţa educaţiei morale şi susţine că „discrepanţa dintre posibilităţile materiale şi nevoile, aspiraţiile oamenilor” generează criminalitatea.

Prezentarea teoriilor școlii cartografice franceze, în tabele şi hărţi tematice, a arătat că ratele de criminalitate şi suicid au rămas deosebit de stabile în timp, atunci când au fost analizate în funcţie de vârstă, sex, regiune şi chiar sezon al anului.

In ideea de a da cercetărilor sale o mai buna conturare a fenomenelor analizate, în lucrările sale, dar și în scopul de a corela metodele statistice (corelație și regresie), care erau în fază incipientă, Guerry și-a sprijinit studiul pe comparații grafice de hărți și de semi-tabele. În  încercarea de a transpune rata criminalității și suicid, destul de stabilă în timp și spațiu la nivelul departamentelor din Franța, Guerry și Quetelet au apelat la ajutorul geografului venețian, Adriano Balbi, în 1829. Au rezultat hărți statistice, numite “hărţi cu choroplethe”, inventate cu doar trei ani în urmă de către baronul Charles Dupin, dar au fost mult mai bine valorificate de cercetătorii în criminologie. Hărțile ilustrând repartizarea crimelor comise contra persoanei și proprietății, dar și a crimelor comise din lipsa accesului la instruire, la școlarizare, sunt reprezentate în cele ce urmează:

Harta 1: Crimele comise impotriva persoanelor, din „Eseu despre statisticile morale din Franta”, 1833, Paris, Crochard.

Această hartă pune accent pe reprezentarea departamentelor din Franța, în funcție de frecvența și intensitatea cu care se comit crimele contra  persoanei, relevând astfel departamentele din Franța de Sud și Nord-Est ca având valori ridicate, în jur de 18%, în timp ce pentru partea centrală, cea mai putin afectată de acest fel de crime, valorile scad până la 7%. Pe de altă parte, cea mai bogată regiune a Franţei avea rata cea mai ridicată în ceea ce priveşte infracţiunile asupra proprietăţii (nord, centru și nord-est), dar numai jumătate din rata naţională a infracţiunilor comise în mod violent. De aici s-a ajuns la concluzia că factorul principal în cazul infracţiunilor contra proprietăţii este oportunitatea, deoarece se găsea mai mult de furat în provinciile bogate decât în cele sărace.

Harta 2: Crimele comise contra proprietatii, din „Eseu despre statisticile morale din Franta”, 1833, Paris, Crochard.

Pentru a întocmi aceasta hartă, Guerry a mai studiat statisticile franceze din anii 1826 – 1830, subliniind constanţa criminalităţii în acea perioadă. Astfel, a sesizat faptul că infracţiunile contra persoanei predomină în timpul sezonului cald, în regiunile din sudul Franţei, în timp ce infracţiunile contra proprietăţii sunt comise mai ales în regiunile din nord, în timpul sezonului rece. Constata și el, ca și Quetelet, că nu sărăcia sau proasta instrucție școlară sunt factorii care exercită o influență directă asupra dinamicii criminalității, ci mediul geografic în general. Rămânând prudent în comentariile sale, el se limitează la descriere, edificatoare și ea pentru stabilirea unor tendințe în unele departamente ale Franței.

Se poate observa din vizualizarea celei de-a doua hărți că în insula Corsica, rata criminalității se menține ridicată și în cel de-al doilea caz, aici punându-se problema nu numai a unor factori geografici restrictivi și declanșatori pentru anumite comportamente, dar și a izolării de care e caracterizată insula față de regiunile de pe continent, unde populația este mai bine supravegheată, mai bine instruită și are un sentiment al rolului constrângător, preventiv și curativ al societății asupra libertății individuale, gradul de conștientizare fiind mai scăzut aici decât în restul teritoriului Franței. Temperatura, de această dată, s-a dovedit a fi un factor esențial în ecuația stabilirii unei cauzalități a criminalității, fiind bine știut și în țara noastră că cele mai multe acte infracționale se produc în timpul sezonului rece, când nevoia subiecților de hrană, adăpost, siguranță este mai mare. Se poate vorbi chiar de săvârșirea unor ”infracțiuni salvatoare”, determinate de starea de sărăcie în care se găsesc mulți infractori, pentru care comiterea unui act criminal care să le asigure un minim confort în arest este o tehnică de supraviețuire.

Harta 3: Crimele comise din lipsa de instruire a populatiei, din „Eseu despre statisticile morale din Franta”, 1833, Paris, Crochard.

Fiind interesat de aspectele  geografice, Guerry grupează departamentele franceze în cinci regiuni in așa fel încât să poată observa o regularitate în ceea ce privește criminalitatea. Din această regularitate rezultă ideea potrivit căreia “precum fenomenele naturale, comportamentul uman este și el supus unor legi”.

În materia factorilor crimonogeni geografici, Guerry şi Quetelet și-au pus definitiv pecetea pe această știință prin așa-numita “lege termică a criminalităţii”, confirmată și continuată ulterior prin rezultatele studiilor americane de criminologie care susţin următoarele:

-      temperatura afectează echilibrul emoţional;

-      presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporţional: când presiunea scade, creşte criminalitatea violentă;

-     umiditatea şi criminalitatea violentă variază, de asemenea, invers proporţional.

Deși studiile concrete (materializate prin hărți ale criminalității) au început și s-au oprit pe teritoriul Franței, nu putem ști dacă legile școlii cartografice se pot aplica și altor state, sau dacă, în funcție de potențialul geografic ale fiecărei țări, se poate ajunge la o delimitare spațială a tipului și intensității infracțiunilor. Cu toate acestea, cunoașterea existenței unei asemenea școli poate fi o veste bună pentru geografi, în sensul că acest lucru este o dovadă că viziunea asupra spațiului nu trebuie să se oprească doar la stabilirea unor situații fără aplicabilitate în mediul social, ci că aceștia pot fi utili și altor tipuri de cercetări ”în folosul societății”.

În concluzie, lucrând independent la relaţia dintre statisticile infracţionalităţii şi factorii de sărăcie (mai ales șomajul), vârstă, sex, rasă, climat, susținătorii școlii cartografice au căzut de comun acord că societatea, şi nu deciziile individuale ale infractorilor, era responsabilă pentru comportamentul infracţional. Mai mult decât atât, s-a constatat statistic faptul că în timpul persistenței crizelor economice, a dezastrelor naturale, sau sub influența unor factori fizici sau cosmo-telurici (climatul, natura solului, anotimpurile, condițiile atmosferice etc.), sau a unor factori ce țin de mediul social și demografic (densitatea populaţiei, structura familială, rata natalității, a morbidității, mobilitatea internă și internațională și urbanizarea), în psihicul individului infractor se proiectează înclinația spre săvârșirea faptei incriminate de lege.

Bibliografie:

1. Balbi, A., Guerry, A., M., 1829, Statistique comparée de l’état de l’instruction et du nombre des crimes dans les divers arrondissements des Académies et des Cours Royales de France. Paris.
2. Cioclei, V., 1996,  Criminologie etiologică  Ed. Actami, Bucureşti
3. Gheorghiu, B.,I., 1993, Criminologie generală românească, Ed. Tipocart, Braosv.
4. Nistoreanu, G., Păun, C., 1996,  Criminologie  Ed. Euro Nova, Bucureşti
5. Stănoiu, Rodica, Mihaela, 1981, Metode şi tehnici de cercetare în criminologie, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti.
6. Guerry, A., M., 1864, Statistique morale de l’Angleterre comparée avec la statistique morale de la France, d’après les comptes de l’administration de la justice criminelle en Angleterre et en France, etc. Paris: J.-B. Baillière et fils.
7. Pinatel, J., 1963, Traité de droit pénal et de criminologie,Tome III, Criminologie, Paris;
8. http://en.wikipedia.org/wiki/Adolphe_Quetelet
9. http://www.carti-gratuite.eu/doc/969445/40-orientarea-sociologica-scoala-cartografica

Un pas necesar in adoptarea unei atitudini eco este cautarea de alternative, iar momentul cumparaturilor poate fi un inceput. Desi „eco-instructiunile” pot fi considerate fara importanta, ele pot avea efecte pozitive considerabile prin raspandirea lor la nivelul intregii societati.

“Eco-instructiuni” utile:

• Renunta la pungile din plastic; nu lua punguta de la vanzator decat daca ai cu adevarat nevoie de ea si foloseste o punga personala (de panza),  rezistenta in timp si reutilizabila;
• In cazul in care ai cumparat pungutele, pastreaza-le pentru a le refolosi (in loc sa arunci pungile din plastic goale la gunoi, foloseste-le pe post de saci menajeri);
• Cumpara o punga realizata din material reciclat, pe care sa o folosesti de fiecare data cand mergi la cumparaturi. Daca achizitionam o sacosa, o alta va fi produsa in locul ei. Cererea sustine oferta;  daca exista cerere pentru pungi, atunci vor fi produse in continuare iar numarul lor va creste. Pungile obisnuite din plastic, au la baza petrol (resursa naturala epuizabila si neregenerabila), sunt nebiodegradabile iar foarte multe ajung mai devreme sau mai tarziu in mediu, pe care il polueaza, imprastiindu-se pe dealuri, campii, prin paduri, in ape si mari. Foarte multe animale si pesti mor din cauza plasticului din natura. Pungile care ajung sa fie arse in incineratoare polueaza atmosfera.

In Romania se folosesc anual 1,3 miliarde de ambalaje din plastic, iar numarul acestora este in crestere cu peste 30%. Un roman foloseste aproape zilnic o punga pentru maxim 20 de minute si, in medie, utilizeaza 250 de pungi din plastic intr-un an.

• Evita sticlele din plastic, dozele din aluminiu de suc/alcool si incearca sa le cumperi pe cele din sticla sau alt material reciclabil (de exemplu carton);
• Alege produsele care nu sunt impachetate. Cumpara fructe, legume, peste proaspat, diferite tipuri de carne, paine in stare naturala si nu pe acelea ce se gasesc in vid sau in plase/sacose/casolete sigilate. In acest fel, poti ajuta la reducerea costurilor si a combustibilului consumat, necesare procesului de productie si impachetare. Apoi, cand ajungi in bucatarie, eviti astfel sa arunci cantitati mari de deseuri;
• In cazul in care produsele de care ai  nevoie se gasesc doar ambalate, orienteaza-te spre ambalajele biodegradabile (hartie si carton), deoarece pot fi reciclate nepoluand mediul, spre deosebire de cele fabricate din plastic, care au nevoie de 250-300 de ani;
• Organizeaza-te inainte de a pleca la cumparaturi, fa-ti o lista si cumpara doar ce iti este necesar. Daca nu ai multe cumparaturi de facut,  renunta la masina personala si alege transportul in comun. De asemenea, puteti face cumparaturile impreuna cu alte familii (prieteni/vecini/rude); astfel, in loc de mai multe masini in trafic, care polueaza, va fi doar una. O alta idee si mai buna: mergi pe jos. In acest mod, faci si miscare dar adopti si o „atitudine verde”;
• Atunci cand ne cumparam un aparat care functioneaza cu energie electrica (frigider, televizor, mașina de spalat, calculator etc.) este important sa ne orientam spre cele cu un consum cat mai mic de energie. Pentru aceasta ne putem folosi de etichetele cu clasele de eficienta energetica, care se gasesc pe cele mai multe electrocasnice, sau ne putem uita la consumul de curent electric.

Nu uita! Suntem 7 miliarde de oameni pe planeta si fiecare miscare pe care o facem conteaza. Un pas facut pentru mediul inconjurator inseamna si un pas pentru sanatatea si bunastarea noastra!

Articol realizat de Netcu Ancuta Gabriela

(Netcu Ancuta Gabriela este studenta in anul II la Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucuresti, specializarea Geografia Mediului)

Surse informatii:

http://www.eco-style.ro/eco/stilviata-noutati/; http://www.scribd.com/doc/56365371/Ghid-Eco-Cetatean

Surse foto:

http://www.ecomagazin.ro/atelierul-de-sacose-eco-timisoara-12-mai-2010/; 
http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/fructe-si-legume-care-previn-imbatranirea-4790997

Daca v-a placut acest articol, va rugam sa-l votati si nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly !