But, as it is the case with so many other human endeavors (including here our own ability to reason) this space adventure generates waste and debris, which is now scattered around the outer space. What is space debris – how and when did it appear up there?

All the objects and man-made materials carried into space by man that have no use up there fall into the category of space debris. Those that form the subject of this article are currently floating in the Earth’s orbit, up to an altitude of 2000 kilometers, with the highest concentration encountered between 750 and 800 kilometers. Beginning in the 1950s, during the dawn of space flight, and until 2007, abandoned satellites and spacecraft parts that fall off during launch have formed the vast majority of space junk.

After 2007, things have changed, first with the intentional destruction of the Fengyun-1C Chinese weather satellite, followed in 2009 by the accidental collision of two communication satellites, one American and the other Russian. From the destruction of the Chinese satellite alone, 150.000 pieces of debris were released into space.

Early in 2012, NASA estimated that above the Earth’s atmosphere there were more than 21.000 objects larger than a basketball, around 500.000 objects the size of hailstones and more than 100.000.000 particles with a diameters of less than 1 centimeter. Space debris has grown so much because all these pieces constantly collide with each other and thus their number increases with every passing day.

If you though about the distances that space junk has to cross in order to rotate around our planet, it is worth knowing that this cloud of debris travels very fast, at around 7 to 8 kilometers per second, and the average velocity during collisions between space junk is around 10 kilometers per second (360.000 kilometers/hour), thus generating a substantial amount of energy.

Their numbers and speed make space debris an imminent threat. It is no wonder that NASA monitors every object larger than 10 centimeters in diameter that flies freely into space. At such speeds, even a small chip of paint can leave a crater in a weather, communications or military satellite. And in our modern world, we are dependant on the information offered by these machines for our broadcasting needs, our data transmission services and, of course, our GPS.

Neither the International Space Station is safe, as it has been forced to change its orbit several times so far, consuming precious fuel resources in order to avoid a collision with space junk. As time passes, the ever growing amount of debris will make it even harder for spacecraft to take off and reach orbit. Therefore, any attempt to leave our planet will be blocked, and we will be isolated on Earth.

According to Nicholas Johnson, the director of NASA’s Space Debris Program, we can wait no more than 10 to 15 years before we are forced to take action. Thus, the Americans are hard at work on a laser that could hit space junk and knock it out of the skies, not by destroying it, but by slowing it down just enough to remove it from orbit and force those bits and pieces to crash back into the atmosphere, where they will be vaporized before reaching the Earth’s surface.

The Swiss have also thought about a solution for the issue of space debris, and their proposal is called ClearSpace One, a satellite that will hunt down useless space junk and throw it back into the atmosphere.

Whatever method we will choose in order to clean up the Cosmos, it is essential that we preserve our ability to travel into the outer space and dream among the stars.

Web sources:

http://www.huffingtonpost.com/2012/01/22/space-debris_n_1222385.html

http://orbitaldebris.jsc.nasa.gov/faqs.html#3

http://www.zmescience.com/space/space-janitor-clean-space-junk-321334/

http://actu.epfl.ch/news/cleaning-up-earth-s-orbit-a-swiss-satellite-tack-2/

http://www.geek.com/articles/gadgets/nasa-working-on-ground-ba%3Cx%3EseD-satellite-to-destroy-space-junk-20110315/

Photo sources:

http://www.universetoday.com/13587/space-debris-illustrated-the-problem-in-pictures/

http://www.star.le.ac.uk/edu/ISS.shtml

http://gamma.msnbc.msn.com/id/34826762/ns/technology_and_science-space_debris?q=Space%20debris

http://www2.electronicproducts.com/Swiss_to_launch_janitor_satellite_to_clean_up_space-article-fajb_cleanspace_one_feb2012-html.aspx

Article written by Alexandra Petre and translated by Mihail Andreas Mitoșeriu.

Google, un nombre d’organisations écologiques et plusieurs gouvernements ont présenté cette semaine une base de données très sophistiquée, réalisée spécifiquement pour analyser le procès de déforestation au niveau global, dans l’espoir d’intensifier la lutte contre un des facteurs les plus importants qui cause le réchauffement climatique.

Le site  www.globalforestwatch.org suivra la disparition des arbres dans tout le monde, grâce aux images d’haute résolution, fréquemment actualisées. Les informations, qui s’adressent aux facteurs de décision du monde politique et aussi aux entreprises qui souhaitent d’acheter les terrains affectés par la déforestation, peuvent être consultées gratuitement. 

La Terre a perdu 2,3 millions de kilomètres carrés de foret entre 2000 et 2012, selon les informations découvertes par Google et l’Université Maryland des Etats Unis.

globalforestwatch.org

La difficulté dans le procès d’obtenir les renseignements n’a pas été la manque de volonté de la part des états, ni la manque des lois pour contrôler la déforestation. ,,Le problème principal était l’absence des moyens pour déterminer avec certitude ce qui se passe en réalité’’, nous a dit Andrew Steer, directeur général de l’Institut Mondial pour les Ressources (World Ressource Institute), qui a joué un rôle important dans la création de cette base de données.

,,Malgré les lois correctes adoptées par le gouvernement indonésien pour protéger les forets, en réalité, c’était très difficile de savoir ce qui se passe vraiment sur le terrain’’, disait Mr. Steer devant les journalistes présents à l’inauguration du projet, au siège de Global Forest Watch, en Washington.  

Toute personne peut consulter en-ligne cette carte pour apprendre, par exemple, quelles sont les forets protégées ou les entreprises qui achètent l’huile de palmier provenant des exploitations illégales. 

Global Forest Watch, Romania

La déforestation joue un rôle essentiel dans le phénomène du réchauffement climatique au niveau global, et les forets, qui occupent 1/3 de la surface de notre planète, représentent une sorte de piège pour le carbone, en l’empêchant d’arriver dans l’atmosphère. 

Pour obtenir cette base de données, Google a compilé millions d’images satellitaires réalisées pendant les derniers 40 ans par l’Institut Américain de Géologie. 

Rebecca Moore, ingénieur qui travaille pour Google, nous a expliqué la principale difficulté du projet, qui était ,,d’administrer toute cette quantité de données’’ à un niveau de détail qui est en même temps pertinent et utile. Pour arriver à ce résultat, Google a employé la technologie cloud. La Norvège, La Grande Bretagne et les Etats Uni ont participé aussi à l’implémentation de ce projet. 

John Kerry, Secrétaire d’Etat des Etats Unis, a déclaré à Jakarta que le réchauffement climatique est ,,une des plus grandes armes de destruction en masse’’, et il a encouragé la communauté internationale de lutter plus fortement et avec plus d’efficacité contre ce phénomène.    

Global Forest Watch, Roumanie.  
Rose: déforestations
Bleu: reforestations

Global Forest Watch TImeline

Le service Global Forest Watch peut être visité à l’adresse http://www.globalforestwatch.org/. Dans la cassette SEARCH, vous introduisez la région que vous voulez étudier (par. ex. la Roumanie). Puis, vous cliquez sur PLAY pour observer la dynamique des forets entre 2000 et 2013.

Global Forest Watch Timeline

Source: Ecomagazin, http://www.ecomagazin.ro/observatorul-despaduririlor/

Article écrit par Ioana Stoicescu et traduit par Mihail Andreas Mitoșeriu.

Site-ul, www.globalforestwatch.org, va urmări dispariția copacilor pe plan mondial cu ajutorul unor imagini de înaltă rezoluție, cu actualizări frecvente. Informațiile, care se adresează factorilor de decizie politici, dar și companiilor care doresc să cumpere terenurile apărute după despăduriri, pot fi consultate în mod gratuit.

globalforestwatch.org

Terra a pierdut nu mai puțin de 2,3 milioane de kilometri pătrați de păduri intre 2000 și 2012, potrivit informațiilor reunite de Google și Universitatea Maryland din Statele Unite.

“Problema pentru a colecta aceste cifre nu a fost lipsa de bunavoință a țărilor, nici măcar absența legilor pentru a reglementa despăduririle. Problema a constat mai ales în absența mijloacelor pentru a verifica ceea ce se petrece exact”, a explicat Andrew Steer, director general al World Resources Institute, care a jucat un rol important în crearea acestei baze de date.

“Deși președintele indonezian a adoptat legi bune pentru protejarea pădurilor, în realitate, a fost foarte dificil pentru el să afle exact ceea ce se petrecea în timp real”, a explicat el în fața jurnalistilor prezenți, înainte de prezentarea acestui proiect, la Global Forest Watch din Washington.

Oricine poate să consulte online aceasta hartă care delimitează pădurile protejate sau să vadă numele companiilor care cumpără ulei de palmier provenind din exploatările forestiere ilegale.

Despădurirea joacă un rol capital pentru fenomenul de încălzire globală, iar pădurile, care ocupă o treime din suprafața planetei, functioneaza ca niste “puțuri de carbon”, asimilând acest gaz care, făra ele, ar ajunge în atmosferă.

Pentru a alcătui această bază de date, Google a compilat milioane de imagini din satelit realizate în peste 40 de ani de Institutul american de geologie.

Rebecca Moore, inginer la Google, a explicat că principala dificultate a constat în “a administra această masă de date” la un nivel de detaliere care poate fi pertinent și util. Pentru a face acest lucru, Google a utilizat tehnologia “cloud”.
Norvegia, Marea Britanie și Statele Unite au participat și ele la implementarea acestui proiect.

John Kerry, secretarul de Stat american, a declarat duminică, la Jakarta, că încălzirea globală este “una dintre cele mai mari arme de distrugere în masă”, îndemnând comunitatea internațională să depună eforturi mai mari pentru a lupta eficient contra acestui fenomen.

Global Forest Watch, Romania.
Roz: despăduriri
Albastru: împăduriri

Serviciul Global Forest Watch poate fi accesat AICI. În căsuța de Search- introduceti zona dorită (de ex. Romania). Click pe butonul de PLAY pentru a vizualiza dinamica pădurilor în perioada 2000- 2013.

Global Forest Watch TImeline

Sursă: Ecomagazin

Dar, cum multe dintre activităţile umane, inclusiv gândirea, pot genera deşeuri, aventura noastră extraplanetară a dus la apariţia lor şi în spaţiu. Ce reprezintă deşeurile spaţiale, de unde şi când au apărut acolo?

Toate obiectele şi materialele de origine terestră duse în spaţiu de către om şi care nu îşi găsesc o utilitate au fost denumite deşeuri spaţiale. Cele de care discutăm acum plutesc în orbita Pământului până la înălţimea de 2000 km, cea mai mare concentrare a lor fiind între 750-800 km altitudine. Începând cu anii ’50, pe la începuturile zborurilor spaţiale, şi până în anul 2007, sateliţii dezafectaţi şi părţile componente ale navetelor spaţiale care se desprind în momentul lansării constituiau majoritatea deşeurilor din orbită.

Din 2007 situaţia s-a schimbat, prin distrugerea premeditată a satelitului meteorologic Fengyun-1C de către China, urmată în 2009 de coliziunea accidentală a doi sateliţi de comunicaţii, unul american şi altul rusesc. Doar din spargerea satelitului de către chinezi au fost eliberate în spaţiu 153.000 de bucăţi cu diferite componente.

La începtul anului 2012, NASA estima că deasupra noastră plutesc mai mult de 21.000 de obiecte mai mari ca o minge de baseball, cam 500.000 de bucăţi de dimensiunile boabelor de grindină şi peste 100 de milioane de particule cu un diametru mai mic de 1 cm. Deşeurile au atins un număr atât de mare deoarece se ciocnesc în continuu între ele, numărul lor crescând cu fiecare zi ce trece.

Dacă vă puneţi problema unui spaţiu extrem de extins pe care acestea trebuie să-l străbată pentru a înconjura Pământul, trebuie să ştiţi şi că acest nor de sfărâmături circulă cu viteze foarte mari, între 7 şi 8 km/s. Iar viteza medie în timpul coliziunii a două gunoaie spaţiale este de aproximativ 10 km/s (36.000 km/h !!!), implicând şi o energie considerabilă.

Numărul şi rapiditatea lor fac ca deşeurile spaţiale să devină un pericol iminent. Nu-i de mirare că NASA monitorizează toate obiectele cu un diametru mai mare de 10 cm care circulă nestingherite prin spaţiu. La asemenea viteze, chiar şi o bucată de vopsea poate crea un crater într-un satelit, fie de comunicaţii, fie de navigare, meteorologic sau militar. Iar lumea modernă, să nu uităm, depinde de informaţiile oferite de aceste maşinării, de la serviciile de comunicații audiovizuale şi de transmitere a datelor până la actual banalul GPS.

Nici  Staţia Spaţială Internaţională nu este în siguranţă, fiind de mai multe ori nevoită să-şi schimbe orbita, consumând resurse preţioase de combustibil, pentru a evita coliziunea cu deşeurile spaţiale. În ultima fază, numărul mare de deşeuri va îngreuna din ce în ce mai mult decolarea navetelor spaţiale. Practic, acest lucru va duce la blocarea oricărei tentative de părăsire a planetei, izolându-ne pe Pământ.

După spusele lui Nicholas Johnson, conducătorul Programului Deșeuri Spațiale creat de NASA, mai ne putem permite între 10-15 ani de așteptare înainte de a începe să facem ceva. Așa că americanii lucrează de zor la un laser cu care ar putea lovi gunoaiele din cer, nu pentru a le distruge, ci pentru a le încetini îndeajuns, pentru a le scoate de pe orbită și a le face să cadă în atmosfera terestră, unde vor fi vaporizate înainte de a atinge suprafața terestră.

Și elvețienii s-au gândit la o soluție pentru problema deșeurilor spațiale, aceasta fiind materializată sub forma lui ClearSpace One, un satelit ce va vâna bucățile nefolositoare din spațiu și la va arunca, de asemenea, în atmosfera terestră. Orice metoda se va alege pentru curățarea spațiului, este imperios să ne păstrăm posibilitatea de a călători și visa printre stele.

Webografie:

http://www.huffingtonpost.com/2012/01/22/space-debris_n_1222385.html

http://orbitaldebris.jsc.nasa.gov/faqs.html#3

http://www.zmescience.com/space/space-janitor-clean-space-junk-321334/

http://actu.epfl.ch/news/cleaning-up-earth-s-orbit-a-swiss-satellite-tack-2/

http://www.geek.com/articles/gadgets/nasa-working-on-ground-ba%3Cx%3EseD-satellite-to-destroy-space-junk-20110315/

Surse foto:

http://www.universetoday.com/13587/space-debris-illustrated-the-problem-in-pictures/

http://www.star.le.ac.uk/edu/ISS.shtml

http://gamma.msnbc.msn.com/id/34826762/ns/technology_and_science-space_debris?q=Space%20debris

http://www2.electronicproducts.com/Swiss_to_launch_janitor_satellite_to_clean_up_space-article-fajb_cleanspace_one_feb2012-html.aspx