La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina. Conflictul rezultat este cel mai mare și mai sângeros război din Europa, după cel de-al Doilea Război Mondial. Este, de fapt, o escaladare majoră a războiului dintre cele două țări, care a început când Rusia a atacat Ucraina în 2014. Luptele au provocat sute de mii de victime militare și zeci de mii de victime civile de ambele părți. În februarie 2026, trupele ruse ocupau aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei. Din populația de 41 de milioane de locuitori, aproximativ 8 milioane de ucraineni au fost strămutați intern, iar 6-7 milioane au fugit din țară, provocând cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial.

Marea Neagră a devenit o găleată de deșeuri în urma războiului dintre Ucraina și Rusia.

Rusia a provocat un dezastru ecologic în Marea Neagră, după ce a lovit rezervoare de ulei din portul Odesa, pe data de 23 mai 2025.

Catastrofă de mediu în Marea Neagră. O scurgere de ulei a ucis mii de viețuitoare.

Numeroase viețuitoare au fost ucise de poluare. O poluare masivă cu ulei de floarea-soarelui pe coasta Mării Negre a fost înregistrată ca urmare a atacului aerian rusesc asupra portului Odesa. Numeroase păsări și pești au fost uciși ca urmare a acestui eveniment tragic.

Pe coastă au fost găsite zeci de păsări moarte, în special corcodei tineri. Medicul veterinar Leonid Stoianov a declarat că păsările afectate mor de hipotermie după ce uleiul le îndepărtează stratul natural de grăsime de pe pene, esențial pentru menținerea temperaturii corpului.

De asemenea, pești precum guvidul sau hamsia au pierit în masă, din cauza stratului de ulei care a împiedicat dizolvarea oxigenului în apă. Au apărut numeroase bancuri plutitoare de pești morți în regiune și au fost scoase bărci cu voluntari pentru a-i pescui și distruge înainte de a se descompune și polua apele teritoriale cu produși de degradare.

În Marea Neagră, din cauza curenților marini, se așteaptă ca petele de ulei să atingă și litoralul de nord al României…

Începe perioada de îmbăiere și turiștii ar trebuie informați despre astfel de evenimente pentru a nu se îmbăia.

Totodată, în urma distrugerii materialului exploziv cu drone, se eliberează plumb și metale grele, care ajung în Marea Neagră, fie direct în cadrul luptelor navale de pe mare sau indirect prin vărsarea râurilor poluate în mare (bazinul hidrografic al Niprului face parte din bazinul Mării Negre).

În același timp, trebuie menționată contaminarea cu produse petroliere a râului Nistru, de la începutul acestei luni, ce a avut loc în urma bombardamentului unui complex hidroenergetic (Novodnestrovsk).

Poluare Nistru

Poluare Nistru

Bombardamentele asupra Insulei Șerpilor (aproape de teritoriul românesc) au continuat și în martie 2026, Rusia folosind rachete supersonice Kh-32, ceea ce contribuie la poluarea marină cu resturi metalice și combustibil.

Poluarea din 2026 se adaugă daunelor cumulate în anii precedenți, incluzând mine marine care plutesc în derivă, resturi de rachete, scurgeri de combustibil de la navele scufundate și distrugerea habitatelor naturale, cum ar fi Limanurile Tuzlei din Ucraina. Zone mari de coastă sunt poluate cu hidrocarburi, influențând negativ biodiversitatea marină.

Toate acestea pot afecta zona de îmbăiere a coastelor românești și consumul de pești și produse marine. Acest dezastru va fi de lungă durată, deoarece Marea Neagră este o mare semiînchisă, ce se va ”curăța”/ autoepura foarte greu de poluanți.

Bibliografie și webografie:

1)     Laboratorul de mediu comunitar al Institutul Național de Sănătate Publică București- probe de apa cu metale grele și plumb

2)     https://panorama.ro/razboi-ucraina-ecologie-poluare-impact-mediu-romania/

3)     https://www.google.com/amp/s/m.ziare.com/amp/poluare-marea-neagra/scurgere-ulei-pasari-moarte-terorism-ecologic-1993826

4)     https://stirileprotv.ro/stiri/international/marea-neagra-e-in-pericol-sa-fie-poluata-dupa-ce-un-petrolier-rusesc-s-a-rupt-in-doua-zmor-vietuitoarele.html

Surse foto:

https://ziare.com/poluare-marea-neagra/scurgere-ulei-pasari-moarte-terorism-ecologic-1993826

https://ziua.md/informatia-privind-camionul-ucrainean-rasturnat-la-otaci-care-ar-fi-poluat-raul-nistru-este-falsa-sustin-autoritatile/

https://timpul.md/articol/o-noua-tabara-de-gestionare-a-crizei-de-poluare-a-nistrului-amenajata-la-unguri-militarii-si-salvatorii-au-instalat-noi-baraje-absorbante.html

Anul II, Master Climatologie și Resurse de apă, Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Abstract: Articolul urmărește analiza războiului dintre Rusia și Ucraina, în care mai multe ramuri economice au fost afectate, doar în estul Ucrainei înregistrându-se 20 de incidente privind deteriorarea infrastructurii apei. La doar 7 săptămâni după începerea războiului, 1,4 milioane de oameni din Liov/Lvov, Ucraina, au fost privați și nu au avut acces la apă potabilă în estul țării, iar alte 4,6 milioane de persoane au avut accesul limitat. În prezent, peste 6 milioane de oameni se luptă zi de zi pentru apa potabilă, necesară vieții și traiului de zi cu zi. De-a lungul anilor, mai multe organizații au încercat să repună pe picioare sistemul de alimentare cu apă din Ucraina; astfel, organizația WASH condusă de UNICEF a furnizat generatoare și echipamente necesare reparației infrastructurii deteriorate, pentru alimentarea pompelor de apă și operaționalizarea sistemului de apă din orașele Sumî și Cernihiv. Pentru sistemul de apă din Harkov Vodokanal, au fost procurate aproximativ 57,4 tone de clor lichefiat, pentru purificarea apei, și aproximativ 4,5 tone de gaz clor lichefiat pentru operarea Ujhorod/Ujgorod Vodokanal. Atacurile asupra infrastructurii civile de apă încalcă convențiile internaționale. Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață.

Cuvinte cheie: impact, conflict militar, calitatea apei, poluarea apei, Rusia, Ucraina.

1.        Introducere

Ameninţările la adresa mediului sunt tot mai numeroase şi mai complexe, semnalele de alarmă privitoare la deteriorarea mediului înconjurător s-au înmulţit, criza ecologică ambientală agravându-se continuu. Dacă la început omul era dominat şi supus naturii, de-a lungul timpului, prin forţa cunoaşterii, inteligenţei şi creaţiei, omul s-a transformat pe sine, transformând şi natura conform trebuinţelor sale. De multe ori această transformare a fost făcută în defavoarea condiţiilor normale de dezvoltare a vieţii, deşi progresele majore în domeniile ştiinţei şi tehnicii constituie dovada unor înalte performanţe ale muncii şi creaţiei umane. Utilizarea unor descoperiri ştiinţifice şi a unor invenţii tehnice în defavoarea omului şi a raporturilor sale cu natura a determinat şi determină degradarea mediului natural. Cu alte cuvinte, întreaga relaţie dintre om şi mediu a suferit profunde modificări, urmare a faptului că din neglijenţă şi ignoranţă, uneori chiar din rea-credinţă, omul a ajuns să devină autorul crizei cu care se confruntă mediul înconjurător, criză ce pune sub semnul întrebării propria sa supravieţuire.

Ne este greu să ne imaginăm că civilizaţia umană reprezintă cauza schimbărilor mediului înconjurător, dar este necesar să acceptăm ideea, să recunoaştem aceasta şi să ne trezim la realitate până nu este prea târziu.

Ca suport al vieţii, mediul natural a imprimat şi imprimă acţiunilor de luptă, conflictelor sociale, numeroase particularităţi. Acţiunea de desconsiderare a contextului şi configuraţiei mediului natural în momentele de luptă sau de conflict social s-a amplificat pe măsură ce mijloacele de luptă au evoluat. Aşa s-a ajuns ca astăzi, armele şi sistemele de armament să constituie prin însăşi existenţa lor un permanent şi un potenţial pericol de dezechilibre ecologice.

Continua perfecţionare a mijloacelor de luptă a condus la crearea armelor chimice şi bacteriologice, care au asupra organismelor vii atât efecte directe, cât şi indirecte, prin intermediul distrugerii mediului. Riscurile şi ameninţările militare la adresa mediului sunt considerate o problemă ce ţine de metodele de război, pentru că unele arme aduc atingeri condiţiilor de mediu atunci când sunt folosite într-un anume fel, cum ar fi bombardamentele realizate în metoda tip „covor“.

Poluarea apei este una dintre cele mai importante probleme de mediu cu care se confruntă administratorii de apă. Problema este evidentă în special în bazinele hidrografice mari, care sunt de natură internațională. Stabilirea unei politici comune de mediu, pentru managementul și protecția resurselor de apă, necesită acțiuni comune din partea tuturor țărilor din bazinul hidrografic respectiv.

Astfel, războiul produs între Ucraina și Rusia a adus schimbări semnificative în calitatea apei, schimbări negative ce până în ziua de azi nu au putut fi remediate sau eliminate, iar apele nu și-au mai “revenit” încă din 2020.

 2.      Date și metode

Pentru acest articol ce a avut ca scop observarea impactului conflictelor militare asupra poluării și calității apei în Ucraina, în urma războiului cu Rusia, materialele cartografice au fost realizate în soft-ul QGIS, cu ajutorul datelor și informațiilor de pe site-uri specializate, de exemplu pentru harta rețelei hidrografice (Fig. 1). Pentru realizarea ei, au fost combinate și decupate datele de pe mai multe site-uri și unite astfel încât să redea la scară cât mai bună rețeaua hidrografică a Ucrainei. Materialele fotografice au fost și ele extrase de pe site-uri de specialitate, ce s-au ocupat de studierea impactului conflictelor militare asupra poluării și calității apei din Ucraina, iar acestea au fost citate de fiecare dată când au fost utilizate în articol.

Tot pentru acest articol științific, ne-am informat nu numai de pe site-uri de specialitate și actualitate, dar și din surse academice, cercetări științifice și nu în ultimul rând din lucrări MDPI. În această lucrare, informațiile au fost luate din 7 articole științifice, analizate și prelucrate, iar mai apoi ideile fiind puse cap la cap, pentru a ne ajuta să ne dam seama ce impact a avut razboiul, și încă are, asupra poluarii rețelei hidrografice și a calității apei potabile din Ucraina. Toate aceste informații au fost legate în Soft-ul Word, ce aparține de Microsoft Office, și prezentate toate ideile de bază după cum urmează.

 3.      Rezultate

În războiul Rusiei împotriva Ucrainei, apa este atât o țintă, cât și o armă. La nici trei zile după începerea acestuia, forțele ruse au distrus un baraj în regiunea Herson din Ucraina, care blocase accesul la apă în Crimeea anexată de Rusia. În Mariupol, un oraș din sud-estul Ucrainei, soldații ruși au întrerupt alimentarea locală cu apă ca parte a unui asediu brutal asupra orașului, lăsând populația prinsă fără acces la apă potabilă sau canalizare. Orașul a căzut în mâinile Rusiei la începutul războiului.

Începând cu data de 24 februarie 2020, data începerii războiului dintre Rusia și Ucraina, mai multe ramuri economice au fost afectate, doar în estul Ucrainei înregistrându-se 20 de incidente privind deteriorarea infrastructurii apei (Fig. 1).

Figura 1. Rețeaua hidrografică și principalele bazine hidrografice ale Ucrainei

La doar 7 săptămâni după începerea războiului, 1,4 milioane de oameni din Liov/Lvov, Ucraina, au fost privați și nu au avut acces la apă potabilă în estul țării, iar alte 4,6 milioane de persoane au avut accesul limitat. În prezent, peste 6 milioane de oameni se luptă zi de zi pentru apa potabilă, necesară vieții și traiului curent. Calitatea slabă a apei, în urma războiului declanșat în Ucraina, poate duce la numeroase afecțiuni precum holeră, infecții dermatologice sau boli infecțioase mortale.

În zona orașului Mariupol, situat în sud-estul Ucrainei, situația este critică. Zeci de mii de persoane folosesc surse de apă poluată, murdară, deoarece apa potabilă este rară în această zonă. Orașele din regiunile Donețk și Luhansk sunt afectate și ele de lipsa de apă potabilă, iar aproximativ 340.000 locuitori riscă să nu mai aibă acces la apă, dacă rezervorul din Horlivka seacă. De la începutul lunii martie 2020, orașele Sumî și Cernihiv nu au mai fost aprovizionate cu apă, iar sistemul din orașul Harkov a fost afectat foarte grav.

Readucerea la starea ințială a accesului la apă pentru orașele menționate anterior a fost o misiune extrem de dificilă, mai ales din cauza rănirii sau decesului a cel puțin 35 de ingineri de apă, în orașele Donețk și Luhansk.

Copiii cu vârste sub 14 ani, care locuiesc în zonele de conflict, resimt un impact semnificativ și grav din cauza apei nesigure; astfel, aceștia au mai multe șanse să moară din cauza bolilor dobândite din apa contaminată, decât din cauza violenței și a războiului propriu zis. Reprezentantul UNICEF pentru Ucraina, Murat Sahin, a declarat faptul că, pentu copii, lipsa apei este o chestiune de viață și de moarte.

De-a lungul anilor, mai multe organizații au încercat să repună pe picioare sistemul de alimentare cu apă din Ucraina; astfel, organizația WASH condusă de UNICEF a furnizat generatoare și echipamente necesare reparației infrastructurii deteriorate, pentru alimentarea pompelor de apă și operaționalizarea sistemului de apă din orașele Sumî și Cernihiv. Pentru sistemul de apă din Harkov Vodokanal, au fost procurate aproximativ 57,4 tone de clor lichefiat, pentru purificarea apei, și aproximativ 4,5 tone de gaz clor lichefiat pentru operarea Ujhorod/Ujgorod Vodokanal. Atacurile asupra infrastructurii civile de apă încalcă convențiile internaționale. Tactica a devenit din ce în ce mai comună în ultimul deceniu, în special în Orientul Mijlociu, și este una pe care Rusia se bazează în mod obișnuit, potrivit Ashok Swain, președintele UNESCO pentru cooperarea internațională în domeniul apei. Tactica este atractivă nu numai pentru impactul rapid, ci și pentru demoralizarea populațiilor vizate, a declarat Mark Zeitoun, director general al Geneva Water Hub, un think tank. Accesul blocat la apă sau contaminarea acesteia, ca urmare a bombardării infrastructurii, pot provoca, de asemenea, daune pe termen lung economiei unei țări.

Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață. În cele ce urmează, sunt prezentate imagini cu privire la impactul conflictului militar dintre cele două țări, asupra apelor din Ucraina (Fig. 2).

Figura 2. a) Conductă deteriorată lângă satul Kiselevka din regiunea Herson (aprilie 2022); b) Oameni la coadă pentru apă în Mykolaiv (aprilie 2022); c) Demolarea barajului de pe râul Irpin, la data 26 februarie 2022, a provocat inundații în apropierea satului Demidov, în districtul Vyshhorod din regiunea Kiev; d) Apa poluată din râul Kamyshevakha/Komyshuvakha.
Sursă: https://www.nature.com/articles/s41893-023-01068-x

În orașul Mykolaiv/Nicolaev din sudul Ucrainei, locuitorii au pierdut apă anul trecut, după ce luptele au tăiat o conductă crucială. Sistemul de apă a trebuit să fie conectat la o sursă care să le ofere oamenilor acces la apă, pentru uz casnic și pentru un trai corespunzător.

Apa poate deveni și o armă, iar utilizarea ei pentru atingerea obiectivelor militare nu este un fenomen nou. Un baraj distrus poate inunda terenuri și orașe aflate departe în aval, cum ar fi cazul în bazinul râului Nipru. Sechestrarea infrastructurii strategice de apă poate deveni un scop militar în sine. De exemplu, Rusia a capturat hidrocentrala Kakhovska/Kakhovka, una dintre cele mai mari de acest gen din Ucraina. Hidrocentrala este situată pe rezervorul de răcire al centralei nucleare Zaporojie/Zaporizhzhya, care, la rândul ei, este cea mai mare din Europa și una dintre cele zece cele mai mari din lume.

Barajul uzinei Kakhovka reprezinta una dintre multele infrastructuri de apă atacate. Barajul deține aproximativ 18 milioane de metri cubi de apă din rezervorul Kakhovsky (Fig. 3), care a fost construit ca sursă de irigare și energie hidroelectrică. Dacă barajul ar fi distrus, peste 80 de așezări, inclusiv orașul Herson, ar fi inundate și sute de mii de oameni din zone mari ale sudului Ucrainei ar rămâne fără alimentare cu apă.

Figura 3. Nivelurile apei din rezervorul Kakhovka rămân sub normal
Sursă: https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir

Problemele de la Kakhovka sunt o reamintire importantă că impactul războiului asupra aprovizionării cu apă a Ucrainei este departe de a fi încheiat. La hidrocentrala Kakhovka, unele dintre ecluzele barajului au fost avariate în urma exploziilor și atacurilor, în timp ce altele par să fie lăsate în mod deliberat deschise, permițând scurgerea unui torent de apă din rezervor. După ce a scăzut la doar 14 metri, nivelul apei lacului de acumulare a început să crească din nou, deoarece guvernul ucrainean îl umple cu apă din alte rezervoare de pe râul Nipru, unde se află lacul de acumulare Kahovka. Dar pentru a umple Kakhovka, avertizează guvernul, ar trebui să se aprovizioneze cu apă din altă parte din Ucraina.

De la începutul lunii noiembrie 2022, apa țâșnește din lacul de acumulare Kakhovka, în sudul Ucrainei, prin porțile ecluzei de la o centrală hidroelectrică critică controlată de forțele ruse. Drept urmare, datele satelitare arată că nivelul apei din rezervor a ajuns la cel mai scăzut punct din ultimele trei decenii.

Acțiunile militare și poluarea gravă a mediului

Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață. Ape uzate poluate au fost eliberate în rezervorul Kakhovka, atunci când stația de tratare a apelor uzate de lângă Zaporojie/Zaporizhzhia și-a încetat funcționarea. Râurile și rețelele de canale de irigare, care sunt bariere naturale pentru mișcarea trupelor, au devenit, de asemenea, un loc de înmormântare pentru obiecte militare. Descompunerea subacvatică a muniției duce la eliberarea de metale grele și compuși explozivi toxici, cu impacturi care pot dura zeci de ani. Acest lucru poate fi critic în regiunile sudice ale Ucrainei, unde există o rețea extinsă de canale de irigare. Calitatea scăzută a apei de irigare afectează culturile agricole și calitatea producției alimentare. În perioada pre-conflict, concentrațiile de metale grele în apele Canalului Kakhovka au fost în conformitate cu standardele de calitate a apei, dar există îngrijorarea că conflictul va duce la o deteriorare a calității apei.

În iunie-iulie 2022, pentru prima dată, au fost semnalate urme de produse petroliere în zona captării de apă potabilă de suprafață din bazinul râului Siverkyi Donețk, împreună cu concentrații depășite de mercur și alte metale grele, azotat de amoniu, nitriți, compuși poliaromatici și insecticidul cipermetrin din unele râuri din bazin. În plus, întreruperile electrice multiple din regiunea Donbas/Donbass au crescut amenințarea de poluare a surselor de apă cu apele de mină, din cauza defecțiunilor în funcționarea echipamentelor de pompare. Inundarea minelor conectate geologic, o problemă prezentă în regiune de mult timp, duce la creșterea concentrației de săruri în apa de mină cu până la 20–70% (cu excepția clorurii) şi poate dubla concentraţiile de substanţe organice şi hidrocarburi. Concentrațiile mari de sulfați, cloruri și metale grele în apele de mină prezintă riscuri severe pentru calitatea apelor subterane și de suprafață (de exemplu, râul Kamyshevakha a devenit grav poluat cu apele de mină, din 2018).

Deteriorarea sistemului de alimentare cu apă al inamicului a fost o strategie de război cunoscută de secole. Utilizarea armelor (chimice, biologice sau nucleare) poate contamina sursele de apă, fiind periculoase atât pentru sănătatea umană, cât și pentru ecosistem (Biswas, 2000). Ucraina, în special regiunea de est, este puternic industrializată și astfel un număr mare de mine, rafinării, rezervoare de stocare, depozite de petrol, linii de gaz și alte unități industriale sunt situate în această regiune. Unele dintre aceste infrastructuri au fost lovite de atacurile rusești, iar pagubele ar fi putut cauza eliberarea de substanțe toxice în corpurile naturale de apă. Războiul a dus la închiderea mai multor mine de cărbune din regiune. În absența unor mecanisme adecvate de pompare și tratare, a apărut problema drenajului acid al minelor. Toxinele se vor infiltra probabil în acviferul de apă subterană. Satele din jurul acestor mine se bazează pe apa subterană pentru băut.

Aproximativ 6 miliarde de tone de deșeuri lichide sunt depozitate în sute de rezervoare din Ucraina. Dacă aceste rezervoare sunt deteriorate, deșeurile toxice pot polua râurile și pâraiele din aval. Deși este dificil să se evalueze amploarea daunelor cauzate mediului, concentrațiile de amoniac și nitrați în probele de apă ale râului Poltava la est de Lvov/Liov au fost de 163, respectiv de 50 de ori peste limitele normale, după ce resturile de rachete au deteriorat rezervoarele de îngrășăminte. Deoarece alimentarea cu apă și infrastructura sanitară au fost afectate, lipsa de apă și deteriorarea condițiilor sanitare sunt deja evidente în multe locuri, ceea ce va conduce la diferite boli transmise prin apă (Fig. 4).

Figura 4. Un locuitor umple găleți și sticle cu apă dintr-un camion aprovizionat cu apă, pe data de 20 martie 2023, în Konstantinivka, Ucraina. ONU spune că milioane de ucraineni au pierdut accesul la apă curată.
Sursă: https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir

 4.      Concluzii

Conflictelor militare le este asociat adesea un impact negativ semnificativ asupra mediului înconjurător, inclusiv asupra calității apelor. Acest lucru este cauzat de faptul că în timpul conflictelor militare adesea au loc distrugeri de infrastructură, în afara resurselor naturale, cum ar fi uzinele de tratare a apei, conductele de apă, depozitele de combustibil și alte facilități industriale.

De asemenea, armele chimice sau explozibilii folosiți în timpul conflictelor pot cauza daune serioase apelor, prin contaminarea cu substanțe chimice sau alte materiale periculoase.

În plus, conflictele militare sunt deseori însoțite de un impact negativ important asupra infrastructurii de tratare a apelor, care poate duce la o scădere semnificativă a calității apei și creșterea nivelului de poluare. În unele cazuri, poluarea poate fi atât de severă încât afectează grav sănătatea și siguranța publică, ducând la probleme de sănătate la nivelul comunității și la reducerea disponibilității apei potabile.

Conflictele militare pot avea un impact semnificativ asupra calității apei și a mediului în general, iar prevenirea conflictelor și gestionarea adecvată a resurselor și infrastructurii de apă în zonele afectate de conflict sunt esențiale pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului înconjurător și a asigura accesul la apă curată și sigură pentru comunități.

Conflictul militar dintre Rusia și Ucraina a avut un impact negativ însemnat asupra poluării și calității apei din regiune. De-a lungul anilor, infrastructura de apă din Ucraina a fost distrusă în mare măsură de conflictul militar, iar rețelele de canalizare și stațiile de epurare au fost deteriorate sau distruse, ceea ce a dus la o creștere a poluării apei și a problemei de salubritate.

Acest conflict militar a avut și un impact major asupra râurilor care traversează teritoriul Ucrainei și care se varsă în Marea Neagră. Apele râurilor au fost poluate cu substanțe chimice și toxice provenite din muniția și armele folosite în timpul conflictului, precum și din alte surse de poluare, cum ar fi industriile chimice și de producție. Aceste substanțe chimice și toxice au afectat nu numai mediul înconjurător, ci și sănătatea oamenilor care depind de aceste surse de apă.

De asemenea, conflictul militar a afectat și infrastructura de alimentare cu apă din Crimeea, care a fost anexată de Rusia în 2014. Sistemul de alimentare cu apă din Crimeea a fost construit pentru a furniza apă Ucrainei, iar anexarea a dus la o scădere a aprovizionării cu apă, calitatea apei fiind și ea afectată, întrucât Crimeea are resurse limitate de apă și nu există infrastructură corespunzătoare pentru a trata apa.

În concluzie, conflictul militar dintre Rusia și Ucraina a avut un impact major asupra poluării și calității apei din regiune. Este necesară o intervenție imediată pentru a repara infrastructura de apă și pentru a îmbunătăți calitatea apei, pentru a proteja sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător.

 5.      Bibliografie

 Xenarios, S. Water at time of war. Nat Sustain (2023);

Shumilova, O., Tockner, K., Sukhodolov, A. et al. Impact of the Russia–Ukraine armed conflict on water resources and water infrastructure. Nat Sustain (2023);

https://www.unicef.org/press-releases/14-million-people-without-running-water-across-war-affected-eastern-ukraine, accesat în martie 2023;

https://www.politico.eu/article/russias-war-on-water-in-ukraine/, accesat în aprilie 2023;

https://ceobs.org/ukraine-conflict-environmental-briefing-water/, accesat în martie 2023;

https://www.nature.com/articles/s41893-023-01068-x, accesat în martie 2023;

https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir, accesat în aprilie 2023.

Este stabilit că Rusia va pune pe tapet la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci cele mai generoase peisaje din istorie, întrucât deja Vladimir Putin a cheltuit 51 miliarde dolari pe tot ce a însemnat pregătiri pre-olimpiadă, ”încasând” și cele mai generoase critici de mediu. Motivul?  … Rusia a transformat unul dintre cele mai frumoase regiuni naturale ale Europei, regiunea Caucaz din jurul orașului Soci, într-o imensă zonă de construcție.

Noua Rusie va prezenta la Jocurile Olimpice de Iarnă ce vor debuta în mai puțin de o lună zone de schi nou-nouțe, stațiuni de coastă de un adevărat iz turistic transformate în arene de luptă ale sportivilor, facilități de cazare modernizate în Munții Caucaz și de-a lungul Mării Negre, sau  construite de la zero, infrastructură rutieră din cauza căreia naturii i s-au răpit din teritorii și resurse naturale scoase la lumină pentru a ”împodobi” locațiile olimpice ”ca în Occident”.

Râul Mzymta  – deșeuri toxice rezultate din construcțiile la parcul olimpic (Februarie 2013)

Și totuși, comitetul de organizare de la Soci 2014, a anunțat că, printr-un parteneriat cu Worldwide Olympic Partner Dow, se va diminua întreaga amprenta de carbon legată de pregătirea și punerea în scenă a Jocurile Olimpice de Iarnă.

Pentru prima dată în istoria jocurilor olimpice, organizatorii se angajează în mod voluntar la acțiunea de  neutralizare a amprentei de carbon, prin monitorizarea spectatorilor și reprezentanților mass-media care ajung la Soci și în celelalte localități din împrejurimi, în perioada desfășurării probelor sportive. Compania cu Worldwide Olympic Partner Dow a lansat un program revoluționar pentru a reduce amprenta de carbon și îl va testa la Soci prin implementarea tehnologiilor eficiente energetic pentru a îmbunătăți performanța emisiilor de GES în domenii cheie ale economiei ruse.

“Pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, amprenta de carbon a evenimentului va fi atenuată prin utilizarea unor tehnologii eficiente energetic, care vor duce la o scădere generală a emisiilor de gaze cu efect de seră în Rusia în anii următori“, a declarat Dmitri Chernyshenko, președintele Comitetului de organizare Soci 2014. Tot acesta afirmă a afirmat că este nevoie de expertiza de inovare, de conducere spre durabilitate și de ”un mare sentiment de parteneriat pentru a furniza astfel de angajament îndrăzneț pentru jocuri cu impact minim asupra climei – și am găsit toate aceste caracteristici în Dow. Dow a fost cheia pentru a permite viziunea noastră pentru niște Jocuri Olimpice mai durabile“.

Amprenta de carbon a Jocurilor include emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu locurile de  cazare ale sportivilor, muncitorilor și voluntarilor, locurile în care se vor desfășura probele de sport și toate celelalte activități ale Comitetului de organizare Soci 2014, pornind de la momentul când Rusia a câștigat dreptul de a găzdui Jocurile de Iarnă din 2014, încă din timpul perioadei de licitație din anul 2007. După ce a câștigat suma licitată pentru a organiza primele Jocuri Olimpice de Iarnă din istoria Rusiei, Soci a lucrat cu o echipa de experți ruși și nu numai pentru a măsura amprenta de carbon directă a Jocurilor, estimată la 360.000 de tone metrice de emisii de CO2.

În plus față de angajamentul de a reduce amprenta de carbon, luat direct de comitetul de organizare Soci 2014, Dow va face un pas mai departe și pentru a permite compensarea emisiilor de GHG estimate legate de călătoriile până la Soci și în interiorul parcului olimpic. Amprenta de carbon de la biletele de avion ale spectatorilor și reprezentanților mass-media este estimată la 161 mii de tone metrice de emisii de CO2.

Activitate de construcție pe un teren expropriat din apropierea orașului Soci

De cealaltă parte a problemei stau pagubele de mediu pricinuite de toate activitățile de pregătire a Jocurilor Olimpice de Iarnă, 2014, mai ales cele de construcție. Astfel, putem cădea de acord cu experții în dezvoltare durabilă și protecția mediului care au analizat până acum impactul asupra mediului, conform cărora “Un mediu unic este deteriorat iremediabil pe o suprafață mare în Caucaz“. Potrivit informațiilor din presa americană, funcționalitatea de aproximativ 2.000 de hectare din jurul orașului Soci a fost schimbată radical, implicând exproprierea terenurilor agricole, distrugerea peisajelor naturale și modificarea radicală a aspectului peisajelor antropogene.

Spațiu forestier defrișat pentru construirea unei pârtii de ski

Deși rușii sunt dornici să ureze ”bun venit” sportivilor și spectatorilor Jocurilor Olimpice de Iarnă, prețul plătit este mare și străbate dincolo de valoarea economică. Decorul spectaculos, sălile mărețe unde se vor desfășura probele de patinaj sau hockey pe gheață, pârtiile de schi impresionante sunt departe de a constitui avanposturi ale naturii puțin atinse de om. Ecosistemele montane și costiere au avut mult de suferit de pe urma aranjamentelor, deoarece pe lista activităților de pregătire a spațiului olimpic au stat în frunte și defrișările, deversările, carierele de piatră concasată exploatate în zonele de rezervă ale Parcului Național Soci și depozitarea necontrolată a deșeurilor chiar în albiile râurilor.  Testimoniu este chiar valea râului Mzymta, defrișată și ”decorată” cu deșeuri toxice de pe urma construcțiilor. Teritoriile sit-urilor sportive de pe coastele din vestul Caucazului nu au fost nici ele ocolite, unele din acestea, în urma transformărilor din natural în antropizat sau chiar antropic, fiind chiar eliminate de sub protecția Patrimoniului Mondial UNESCO.  

Descărcare ilegală a deșeurilor din construcții continuă în dealurile din amonte de satul olimpic

De aici se profilează noi amenințări cu alunecări de teren, eroziune, avalanșe, care apar din ce în ce mai des pe pantele de Masivului Aibga, în urma defrișărilor și a construcției de trasee de schi, telescaune și alte obiecte. Pe lângă acestea, în conformitate cu Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), 3,5 miliarde de tone de deșeuri au fost generate în timpul preparării parcului olimpic doar în 2009.

Dacă mai adăugăm și dispariția a numeroase specii de plante și de animale de la Soci, se ajunge la un nivel critic de modificare a mediului natural și la sărăcirea într-un viitor nu prea depărtat a biodiversității.

Îngreunarea circulației pe străzile din Soci și transportul intens de materiale de construcție au stat la baza formării în timpul iernilor a unui strat gros de smog, iar centralele electrice (exemplu, centrala termica Kudepstinskaya) nu au respectat prevederile de funcționare în tot timpul pregătirii jocurilor olimpice.

În plus, obligațiile legale prevăzute în Cartea ofertei de organizare a jocurilor au fost încălcate de către Rusia, Comitetul Olimpic rus și orașul Soci. Grupul de mediu însărcinat cu supravegherea activităților de construcție spune că deșeurile din zona olimpică sunt transferat dincolo de zona de la Soci la groapa ecologică de gunoi Belorechensky, dar comisiile internaționale de mediu au descoperit  mari încălcări ale garanțiilor asupra deșeurilor.

Distrugerea mediului costier din Marea Neagră în apropiere de Soci

În Rusia, părerea nu este unanimă vis-a-vis de impactul asupra mediului a organizării Jocurilor Olimpice de Iarnă în 2014, dar obiecțiile cu privire la aceste încălcări și abuzuri au fost reprimate brutal, unii dintre membrii purtătorii de cuvânt ai grupurilor militante pentru mediu devenind chiar  victime. “De la momentul când Soci a fost selectat ca oraș gazdă pentru Jocurile Olimpice de iarnă 2014, Guvernul Federației Ruse a urmărit în mod deliberat politica de a degrada demnitatea umană a cetățenilor săi”, a declarat un purtător de cuvânt al unui grup pentru apărarea drepturilor omului din Rusia. Prin urmare, politica guvernamentală în Rusia contrazice obiectivele principale ale olimpismului de a promova respectul pentru demnitatea umană.

Încheiem această primă parte prin a preciza faptul că CIO (Comitetul Olimpic Internațional) s-a angajat la dezvoltarea durabilă prin stabilirea propriei Agende 21 și prin menținerea unei strânse cooperări cu Programul de Mediu al ONU, UNEP, prin organizarea Conferința Mondială privind Sportul și Mediul, precum și prin integrarea cerințelor de mediu în selecția de orașe-gazdă ale jocurilor olimpice. Pentru Comitetul Olimpic Internațional mediul este al treilea pilon al Mișcării Olimpice, alături de sport și cultură și sperăm că în final i se va da câștig de cauză.

Surse:

http://ens-newswire.com/2013/02/11/dark-side-of-the-sochi-winter-olympics-environmental-damage/

http://www.olympic.org/news/sochi-2014-and-dow-set-to-minimise-games-impact-on-the-environment/216665

http://www.outsideonline.com/adventure-travel/europe/russia/The-Zoich-Olympics.html

http://sochi2014.blob.core.windows.net/storage/games/strategy/OGI%20Digest_Eng_fin.pdf

http://bellona.org/news/russian-human-rights-issues/sochi-russian-human-rights-issues/2013-12-exiled-activists-olympic-torch-illuminates-sochis-environmental-ruin-kremlin-graft

http://www.takepart.com/photos/5-ways-sochi-olympics-are-bad-human-rights

Miercurea aceasta a fost importantă nu numai pentru mediul înconjurător din România, dar chiar și la nivel internațional, câteva țări, precum Australia, Franța, Statele Unite ale Americii, sprijinite de Uniunea Europeană, s-au reunit pentru a cere Rusiei să accepte crearea de sanctuare marine mari din Antarctica. Statele membre convenției privind conservarea vieții sălbatice și a vieții marine din Antarctica (CCAMLR) – Foto 1 - urmează să se întâlnească săptămâna viitoare pentru a ajunge la un acord cu Rusia, după ce aceasta a refuzat în nenumărate rânduri să legifereze în favoarea extinderii ariilor protejate din apele ce înconjoară Antarctica.

Antarctica (etimologie – ”antarktikos” gr.= opusul nordului) este regiunea polară din emisfera sudică ce cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic sau Oceanul de Sud. Având 14,0 milioane de km², este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km.

Pe continent – Foto 2, nu există nicio rezidență umană permanentă, dar între 1.000 și 5.000 de oameni de știință locuiesc la stațiile de cercetare. Numai plantele și animalele adaptate la rece supraviețuiesc acolo, dintre care pinguinii, pinipedele și nematodele sunt cele mai cunoscuți reprezentanți, iar dintre plantele marine, o serie de specii de alge populează apele din jurul continentului. 

Cel mai important document legislativ ce caracterizează starea mediului din Antarctica este Tratatul Antarctic din 1959 semnat inițial de 12 țări, până în prezent semnând tratatul încă 34  de țări. Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale, susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului. O arie protejată din Antarctica, oricum și oricând ar fi aceasta instituită, trebuie să respecte litera acestui tratat. Până în prezent, au fost concepute 3 tipuri de arii protejate  (Foto 3):

• Arii strict protejate (Antarctic Specially Protected Area – ASPA) ce aplică principiile Înțelegerii privind măsurile în favoarea conservării faunei și florei antarctice (1964) și Anexa V la Protocolul de Mediu, semnat în 2002
• Monumente de sit istoric (Historic Site or Monument – HSM)
• Arii strict manageriate (Antarctic Specially Managed Area – ASMA), aflate tot sub Anexa V a Protocolului de Mediu (2002).

Pentru mai multe informații, puteți accesa baza de date a CCAMLR la link-ul http://www.ats.aq/devPH/apa/ep_protected.aspx. Baza de date conține textele planurilor de management pentru ariile de protecție specială din Antarctica și zonele special manageriate, statutul lor juridic, locația în continentul Antarctica și un scurt rezumat al scopului de desemnare. Baza de date conține, de asemenea, informații referitoare la lista și localizarea siturilor istorice și monumentelor din Antarctica.

Printre țările care ar putea fi interesate din punct de vedere al proximității față de continentul antarctic, numai Australia și Noua Zeelandă s-au anunțat voitoare a decide alături de țările nordice mai sus menționate pentru protecția apelor din zona Mării Ross, situată în Antarctica orientală. Această inițiativă a apărut în urma punerii în comun a ideii pentru crearea de arii protejate în conformitate cu viziunea exprimată de către toate națiunile la Forumul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg în 2002 și Conferința de la Rio din 2012. CCAMLR este o organizație creată în 1982 pentru a gestiona resursele marine din Antarctica și în prezent este formată din 24 de membri. Scopul primordial al instituirii unui regim de protecție în această parte a globului ar putea părea superfluu, din moment ce dincolo de Cercul Polar de Sud nu se mai întâlnesc așezări permanente care să pună în pericol mediul înconjurător. Cu toate acestea, viața marină din apele Antarcticii a fost pusă deseori la încercare de către navele de pescuit trimise de marile puteri cu drepturi în această zonă până în punctul în care o serie de specii au ajuns pe cale de dispariție. Se impune astfel o protecție sporită și o limitare a activităților de pescuit. Propunerea pentru declararea apelor Mării Ross arii protejate marine de interes global a fost discutată încă din luna iulie, la o întâlnire în Germania, dar nu s-a ajuns la nici un acord deoarece, potrivit ONG-urilor, opoziția rusă susținută de Ucraina, a considerat că restricțiile privind industria pescuitului sunt prea scumpe.
Viitoarea arie protejată propusă de Statele Unite și Noua Zeelandă are o suprafață de aprx. 2 milioane km² și reprezintă un areal dublu față de cel protejat în prezent. Un alt proiect, condus de Franța, Australia și Germania, ce însemna crearea a șapte arii protejate marine de pe partea de nord a Antarcticii a fost, de asemenea, respins.
Apele din Oceanul de Sud sunt ecosisteme unice conservate în mare măsură împotriva activităților umane de pescuit.  
“Propunerile de zone marine protejate prezentate la Convenție se bazează pe cele mai bune rezultate științifice și, de asemenea, ele oferă un laborator unic pentru cercetarea marină și vor avea un efect pozitiv și de durată asupra conservării oceanului, inclusiv utilizarea durabilă a resurselor piscicole“, au subliniat țările în comunicatul lor de presă în urma dezbaterii.
Țările membre CCAMLR se întâlnesc din nou miercurea viitoare la Hobart, Tasmania, pentru continuarea negocierilor.  

Comisia pentru conservarea vieții sălbatice și a vieții marine din Antarctica (CCAMLR) va avea în vedere adoptarea de două zone marine protejate (ZMP) în Oceanul de Sud. Există două propuneri în fața Comisiei – o propunere pentru un sistem reprezentativ de arii protejate marine din Antarctica de Est invocate de Australia, Franța și Uniunea Europeană și o propunere pentru Marea Ross – (Foto deapta jos), aparținând Noii Zeelande și Statelor Unite. Ambele propuneri vor fi luate în considerare de către Comisie în cadrul reuniunii sale anuale din Hobart în octombrie 2013.
Propunerea asupra Antarcticii de Est ar duce la conservarea zonelor reprezentative ale biodiversității în latitudini mari din sectorul indian al Oceanului de Sud. Zonele conțin specii de floră de adâncime diferită, care au roluri importante pentru ecosistemul marin, cum ar fi  alimentarea zonelor populate de mamifere marine, pinguini și alte păsări. Ariile de protecție marină propuse ar oferi, de asemenea, zone de referință pentru înțelegerea efectelor pescuitului, precum și consecințele schimbărilor climatice asupra ecosistemului Antarcticii.
Există multe regiuni biogeografice diferite, în Oceanul de Sud și noile arii de protecție marină; dacă vor fi acceptate, vor juca un rol esențial în conservarea de porțiuni reprezentative din fiecare dintre acestea.
Propunerea privind ariile din estul Antarcticii recomandă șapte domenii de declarare ca arii de protecție marină, fiecare cu valori biogeografice distincte. Aceasta prevede planuri complexe de management, cercetare și monitorizare pentru gestionarea pescuitului.

Referințe:

1. http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Creations-de-zones-protegees-en-Antarctique-appel-a-la-Russie.htm?&rub=20&xml=newsmlmmd.urn.newsml.afp.com.20131016.26a35335.07af.46c8.9610.8319cf9b7209.xml
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Antarctic_Protected_Area
4. http://www.antarctica.gov.au/law-and-treaty/ccamlr/marine-protected-areas
5. http://www.antarctica.ac.uk/about_antarctica/environment/special_areas/protected_areas.php

Introducere

S-a scris mult referitor la apă, mulţi oameni de ştiinţă şi-au pus întrebări asupra originii şi compoziţiei ei, s-au formulat răspunsuri, s-au întocmit statistici. Misteriosul lichid a fost aclamat ca fiind dătător de viaţă, a fost blestemat când a măturat bunuri şi a înghiţit vieţi. Şi totuşi, ne amintim de apă atunci când ne lipsește. Constatăm că lăcomia ne-a adus reducerea resurselor de apă și ne panicăm. Se organizează conferinţe, se creează un brainstorming mondial în vederea obţinerii unor idei care să salveze omenirea de la pieire. Drept consecinţă, s-a decis o mai buna gestionare a resurselor de apa si recurgerea la activităţi de modificare a vremii, între care însămânţarea norilor.

Discuţii şi rezultate

Însămânţarea norilor reprezintă un aspect important al activităţilor de modificare a vremii, ce viza cel puţin în prima fază fertilizarea zonelor semiaride şi aride, reducerea precipitaţiilor în cazul zonelor inundabile, suprimarea grindinii în preajma aeroporturilor, şi a zonelor agricole şi evaporarea rapidă a ceţii pe aeroporturi. Avântul oamenilor de ştiinţă s-a diminuat treptat, din cauza efectelor slabe sau nerelevante obţinute în urma experimentelor.

Cercetarea în domeniul însămânţării norilor a devenit activă la sfârşitul anilor 40, după faimosul experiment Schaefer&Langmuir realizat în Laboratoarele General Electric, când s-a recurs la injectarea cu gheaţă carbonică a norilor. Entuziasmul general a condus la realizarea mai multor experimente care să grăbească apariţia rezultatelor pozitive. S-au investit sume impresionante în experimente care de multe ori erau conduse de meteorologi fără cunoştinţe de fizica atmosferei şi de chimie.

În definitiv, s-a plecat de la ideea că norii reprezintă volume mari de picături de apă în suspensie şi uneori şi de cristale de gheaţă, care se formează în jurul unor nuclee pe care vaporii de apă condensează sau îngheaţă.  Aceste nuclee reprezintă aerosol activat, cu origine minerală sau biogenă. S-au studiat grosso modo procesele atmosferice şi un grup de oameni de ştiinţă a pornit la drum cu ideea imitării proceselor atmosferice naturale.

Ca prime experimente de însămânţare a norilor cu rezultate nerelevante, însă, pot fi menţionate:

• Cloud Seeding Project (Proiectul de însămânţare a norilor), derulat cu ajutorul Weather Bureau (SUA), în anul 1957, când particule fine de gheaţă au fost injectate cu ajutorul unor avioane în norii stratiformi din zona statului Ohio.

• Experimentul Artificial Cloud Nucleation Project, derulat în anul 1951, a adus cunoştinţe noi în domeniu, prin dovedirea faptului că apa pulverizată folosită ca agent de însămânţare a grăbit iniţierea precipitării, ceea ce a dus la reducerea timpului necesar creării apei din nor, scăzând astfel cantitatea de apă precipitată.

• Experimentele din cadrul Missouri Project Whitetop sunt cunoscute drept “double blind” din cauza lipsei specialiştilor în domeniu şi a rezultatelor neconcludente.

Organizaţia Mondială de Meteorologie semnala în 1999 existenţa a circa 100 de activităţi de însămânţare a norilor, în derulare în 24 de ţări, majoritatea având drept scop sporirea cantităţii de precipitaţii.

Treptat, SUA au redus investiţiile în programele de însămânţare a norilor în vederea sporirii precipitaţiilor şi pentru reducerea secetei; în schimb, fonduri importante sunt alocate în vederea disipării ceţii pe aeroporturi. La nivelul anului 2003, National Research Council raportează o reducere de 43- 45 % a cererilor de asigurare împotriva grindinii (pe o perioada de 7 ani), în arealele acoperite de activităţile de însămânţare a norilor, cu scopul de a reduce efectele devastatoare ale grindinii.

În cazul Rusiei, interesul pentru activităţile de însămânţare a norilor se manifestă din anii 30 ai secolului al XX-lea, când este înfiinţat Institute of Rainmaking la Leningrad. Ca agent de însămânţare, era folosită clorura de calciu (1934- 1939), iar după război, sunt folosite în mod constant gheaţa carbonică (1947) şi iodura de argint (1949). În iarna 1960- 1961, sovieticii susţin că însămânţând norii, au înseninat cerul pe o suprafaţă de circa 20.000 kmp (Keith, 2000).

Începând cu anii 70, interesul în domeniul însămânţării norilor scade, pe de o parte din cauza înfiinţării organizaţiilor de mediu, iar pe de altă parte din cauza eficienţei îndoielnice.

Întrucât entuziasmul general a trezit interesul marilor puteri, în special SUA si Rusia, a fost necesara semnarea Convenţiei asupra modificării mediului, în vederea interzicerii utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scop militar. A fost adusă în discuţie şi deschisă spre semnare în anul 1977 la Geneva şi a intrat în vigoare in anul 1978. Printre statele care au ratificat convenţia se numără Canada (1981), Finlanda (1978), Germania (1983), Italia (1977), Polonia (1978), România (1977), Rusia (URSS, 1978), SUA (1980), Marea Britanie (1978). Dintre statele semnatare, dar care nu au ratificat convenţia: Bolivia, Siria, Turcia, Luxemburg, Iran.

Concluzii

• Cu toate că însămânţarea norilor nu a avut rezultatul scontat, oamenii de ştiinţă sunt optimişti în ceea ce priveşte cercetarea în domeniu, punând această stare de spirit pe seama aprofundării cunoştinţelor asupra proceselor atmosferice.

• Ceea ce este cert în domeniul însămânţării norilor este faptul că s-a convertit rapid într-o mare industrie, în parte datorită apariţiei unor noi device-uri pentru eliberarea agenţilor de însămânţare (AgI) şi pe de altă parte datorită popularizării procedeului.

• Pentru validarea acestui procedeu de ”generare artificială a precipitaţiilor”, este necesară îndeplinirea a două aspecte: să se dovedească ştiinţific (prin descrierea proceselor fizice) validitatea rezultatelor obţinute (lanţul de procese care au loc) şi să se obţină rezultate statistice concludente.

• Nu se ştie dacă, într-un caz de precipitare a unui nor însămânţat, nu este şi o coincidenţă la mijloc. Este posibil ca acesta sa fi precipitat şi în condiţii naturale.

• S-a sperat mult în ceea ce priveşte proiectele derulate şi s-au depus eforturi care au fost răsplătite prin cunoştinţe asupra principalelor procese atmosferice şi de microfizică a norilor.

BIBLIOGRAFIE

Cotton W. R. (2007), Basic Cloud Seeding Concept, Colorado State University

David K. (2000), Geoengineering the Climate: History and Prospect, Annu. Rev. Energy Environment 25: 245-84, Carnegie Mellon University, Pittsburgh, Pennsylvania

Koloskov B.P. &co Cloud Seeding Operations to Modify Weather Conditions over Cities: 2003- 2006,St. Petersburg, Rusia

National Research Council (2003), Critical Issues in Weather Modification Research, Washington DC, NY

Surse foto:

http://tanstaaflcanada.blogspot.ro/2011/01/debunking-chemtrails.html

http://www.joe-anybody.com/id18.html

http://science.howstuffworks.com/nature/climate-weather/atmospheric/control-weather.htm

Articol realizat de Marţin Elena-Gina, noul redactor al revistei Greenly, masterandă anul II, Master Climatologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti