Numele ştiinţific (Centaurea cyanus) provine de la Centaurul Chiron (centaurea), a cărui legenda spune ca acesta i-a învăţat pe oameni despre puterea terapeutica a plantelor medicinale, iar celalalt nume latin (cyanus) vine de la zeiţa Cyanus (Flora) a cărei floare preferata era albăstreaua.

Albăstrelele cresc de obicei in locuri pline de soare, uscate, pe soluri bogate in nutrienti, ajungând la maturitate la o inaltime de aproape un metru. Inflorescenţa acestei specii durează de la începutul verii pana la începutul toamnei.

Floarea paiului se recunoaşte uşor in principal datorita albastrului luminos al florilor, a căror structura este asemănătoare florilor de ciulin. Florile albăstrelelor pot capata si alte culori in afara de acel albastru viu si anume: violet, albastru-violet, violet-roz si chiar alb. Frunzele albăstrelelor sunt lungi, de forma unor lănci, pufoase, capatand o nuanţa de verde-gri.

Din punct de vedere terapeutic, florile de albastrele (Flores Cyani) sunt foarte apreciate datorita proprietatilor diuretice, astringente si calmante. Albăstrelele sunt cunoscute pentru puterea lor terapeutica împotriva iritaţiilor ochilor. Popular se spune ca acţionează cel mai bine in cazul persoanelor care au ochii albaştri in timp ce Pătlagina mare (Plantago major) era utilizata pentru ochii căprui. Aceasta planta medicinala este numita si Iarba frigurilor, deoarece tradiţional era folosita împotriva frigurilor.

Printre cele mai utilizate tratamente cu albastrele se enumera:

- tratamentul împotriva reumatismului cu decoct din frunze de albastrele;

- creşterea rezistentei organismului la infecţii si imbunatatirea digestiei cu ajutorul infuziei din petale de albastrele;

- vindecarea afecţiunilor rinichilor si vezicii cu ceaiul din flori de albastrele amestecate cu frunze de merişor, cozi de cireşe si frunze de mesteacăn;

- tratamentul împotriva ridurilor prin aplicarea de comprese din flori de albastrele peste ochi;

- tratarea constipaţiei cu ajutorul tincturii de albastrele si aloe;

- tonifierea muşchilor prin aplicarea compreselor cu flori de albastrele pe zona afectata.

Albăstrelele au o vasta utilizare terapeutica, de aceea trebuie sa le preţuim utilizându-le raţional atât din punct de vedere al lumii vegetale, cat si al efectelor asupra sanatatii (cunoaşterea compoziţiei chimice si a modului de întrebuinţare in diverse afecţiuni).

Articol scris de Alina Tudor, doctoranda a Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Geografie

Surse: Constantinescu, C. (1978) Plante medicinale in apărarea sanatatii, Ediţia a VI-a, Editura RECOOP, Bucuresti, http://www.indianmirror.com, http://www.herbgarden.co.za

Sursa foto: http://www.naturespot.org.uk/species/cornflower

Pedicuta este vesnic verde, asemanatoare muschiului si ferigilor, cu tulpina taratoare, ale carei vrejuri lungi de aproximativ 1,5 metri se intind pe sol, avand radacini subtiri, de mici dimensiuni.

Din vrejuri se dezvolta tulpinite lungi de 7-10 cm, moi la pipait si ramificate, care seamana cu iarba neagra (Calluna vulgaris), dar au frunzele mai moi si mai dese.

Calluna vulgaris (iarba neagra) este o planta medicinala a carei actiune terapeutica este asemanatoare cu a pedicutei, in ceea ce priveste tratamentul reumatismului si afectiunilor cailor urinare.

Pedicuta este considerata o specie rara in unele tari din Europa de Vest, fiind nativa atat in Europa cat si in America de Nord. Lycopodium clavatum este o planta apreciata datorita actiunii terapeutice, vindecand in special dependenta de tutun si alcool, dar si reumatismul. Pedicuta contine radiu, fiind recomandata pentru proprietatile de detoxifiere a ficatului si pancreasului, contribuind la detoxifierea generala a organismului.

Efectele antialcoolice si eliminarea dependentei de nicotina se obtin daca se consuma ceaiul din pedicuta (1 singura cana pe zi). De asemenea, compresele cu pedicuta aplicate extern vindeca durerile musculare, reumatismul si carceii. Lycopodium clavatum vindeca si afectiunile organelor genitale si cailor urinare. In acest sens, se consuma 1 cana de ceai de pedicuta dimineata, pe stomacul gol.

Pedicuta este o planta toxica, de aceea orice tratament pe baza acestei plante trebuie administrat numai la recomandarea unui specialist, deoarece depasirea dozelor atunci cand se prepara de exemplu infuzia de pedicuta poate produce grave intoxicatii. Un alt sfat daca intentionati sa folositi pedicuta ca tratament naturist este de a o evita daca suferiti de diverse afectiuni insotite de diaree.

Terapiile naturiste sunt din ce in ce mai cautate si dau rezultate miraculoase. Chiar si cele mai grave boli se pot vindeca cu ajutorul plantelor medicinale; important este sa stim ca plantele medicinale pot fi toxice si pot crea reactii adverse daca suferim si de alte afectiuni. Este important sa ne adresam unui specialist in materie de fitoterapie atunci cand dorim sa urmam un tratament naturist!!

Articol scris de Alina Tudor, doctoranda a Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Geografie

Sursa fotografii:

http://www.homeopathyandmore.com/forum/viewtopic.php?t=291

http://www.smartflor.ro/plante_perene.html

Surse:

http://www.henriettesherbal.com

http://www.sanatatecuplante.ro

database.prota.org/

Nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly, dragi prieteni!