The main goal of this project is to increase the area’s natural value by ensuring an optimal preservation of important habitats found in the Natura 2000 Danube Delta Site – Carasuhat Pilot Area, thus aiding to accomplish the objectives postulated by the EU Environmental Operational Plan – Priority Axis no. 4. This project will breathe new life into 924 hectares of Carasuhat, which will be reconnected to the natural circuit of the Danube Delta over the following 12 months.

After a press conference held on July 24th 2014, a decision was taken to begin the project “Environmental reconstruction of publicly owned lands belonging to the Mahmudia Local Council in the Carasuhat agricultural area – Danube Delta”. This project is partly funded by the Cohesion and Regional Development Fund of the European Union and is run by the Local Council of Mahmudia. It will involve a number of environmental reconstruction actions that shall soon be undertaken in the Carasuhat agricultural area by the Mahmudia Council, WWF – Romania and the Administration for the Danube Delta Biosphere Reserve (picture no.1)

The actions envisaged are aimed at recreating the complex network of ponds and canals which, before the drainage an damming that occurred in the 1980s, offered food, shelter and breeding grounds for all the plants, birds and fish species one can find in the Delta, and which are now endangered. These works will create the necessary conditions for the recreation and preservation of 18 different types of habitat, acknowledging at the same time the socio-economic needs of the local community (Picture no. 2).

This project is co-financed by the European Fund for Regional Development and is a part of the Environmental Operational Plan 2007-2013.  Work was supposed to begin two years ago, based on the financing contract no. 128266/01.03.2012  signed by the Ministry for the Environment and Climate Changes, acting as managing authority for the Environmental Operational Plan and the Mahmudia Local Council, the beneficiary of this operation.

It is important to know that the “Environmental reconstruction of publicly owned lands belonging to the Mahmudia Local Council in the Carasuhat agricultural area – Danube Delta” project is certainly the first environmental reconstruction action undertaken by a local community, and through “the involvement of locals in such actions, we can prove their strong connection to the values offered by the Delta’s ecosystems, even after 50 years of anthropization suffered by certain areas”. Therefore, at the end of this action, 18 types of habitats will be reconstructed and preserved, while also taking into account the economical needs of the local community.

We would like to thank all WWF Romania and Mahmudia Local Council members for their involvement in this project and we are eagerly awaiting its results!

Source of information: Ioana Cenușă – WWF Romania

Photo source: Cristian Mititelu Răileanu

Article written by Gabriela Moroșanu and translated by Mihail Mitoșeriu.

În urma unei conferințe ce a avut loc ieri, 24 Iulie 2014, s-a decis demararea proiectului „Reconstrucţia ecologică a terenurilor aparţinând domeniului public al Consiliului Local Mahmudia în cadrul incintei agricole Carasuhat din Delta Dunării”. Proiectul este cofinanțat din Fondul de Coeziune/ Fondul European de Dezvoltare Regională este de competența domeniului public al Consiliului Local Mahmudia. Acesta va presupune ca în cadrul incintei agricole Carasuhat din Delta Dunării, Consiliul Local Mahmudia, în parteneriat cu WWF-România și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, vor realiza în perioada următoare o serie de lucrări de reconstrucție ecologică în zona Carasuhat, Mahmudia (Foto 1).

Obiectivul principal al proiectului este de a adăuga o valoare naturală zonei prin asigurarea statutului favorabil de conservare a habitatelor prioritare din situl Natura 2000 Delta Dunării – zona pilot Carasuhat, contribuind astfel, în mod direct, la atingerea obiectivelor Axei Prioritare 4 POS Mediu.Prin prisma acestui proiect, 924 ha din zona Carasuhat vor prinde viață din nou însumând, prin reconectarea lor la circuitul natural al deltei în următorul an.

Lucrările își propun refacerea complexului de japșe, bălți, gârle și canale care ofereau înaintea desecării și îndiguirii din anii ΄80, hrană, adăpost și loc de reproducere pentru toate speciile de plante, păsări și pești caracteristice deltei, astăzi amenințate cu dispariția. Realizarea acestor lucrări vizează asigurarea condițiilor de refacere și conservare a 18 tipuri de habitate, ținând cont de nevoile socio-economice ale comunității locale (Foto 2).

Proiectul este co- finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională și se derulează în cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013,  iar acum este al doilea an de când ar fi trebuit să înceapă lucrările, în baza contractului de finanțare nr. 128266/01.03.2012 semnat între ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice ca Autoritate de management POS Mediu și Consiliul Local al Comunei Mahmudia, ca beneficiar.

De reținut este și faptul că proiectul „Reconstrucţia ecologică a terenurilor aparţinând domeniului public al Consiliului Local Mahmudia în cadrul incintei agricole Carasuhat din Delta Dunării” este cu siguranță prima acțiune de reconstrucție ecologică din Delta Dunării implementat de către o comunitate locală, prin “implicarea localnicilor în astfel de proiecte dovedește putenica lor legătură cu valorile oferite de ecosistemele Deltei Dunării chiar și după ce timp de mai mult de 50 de ani o parte din zonele deltei au fost transformate în ecosisteme artificiale”. Astfel, la terminarea acestor lucrări, se vor asigura condițiile de refacere și conservare a 18 tipuri de habitate, ținând cont de nevoile socio-economice ale comunității locale.

Le mulțumim membrilor organizației WWF România și Consiliului Local Mahmudia pentru implicarea în acest proiect și așteptăm rezultatele cu cel mai mare interes!

Sursa Informațiilor: Ioana Cenușă – WWF România

Sursă fotografii: Cristian Mititelu Răileanu

În continuare, vom prezenta pe scurt ideile care au fost dezbătute în cadrul work-shop-ului, acestea reflectând pilonii centrali pe care o astfel de inițiativă trebuie să se sprijine pentru a încerca să implementeze politica de protecție a teritoriului României contra inundațiilor și despăduririlor. Ce ar trebui să nu lipsească din România pentru monitorizarea periodică și administrarea terenurilor supuse unor astfel de riscuri?

-     un sistem de informare prin SMS a prognozelor meteo;

-      în cazul defrișărilor – injectări de beton pentru stabilizarea solului și împăduriri pe terenurile publice;

-    plantarea unor perdele verzi urbane;

-       modificările legislative pentru schimbarea destinației unor terenuri;

-      reprezentarea statului în probleme de litigii în ceea ce privește pădurea, care ar trebui sa înceapă cu suplimentarea corpului juridic al Rom Silva;

-     procesul de accesare a fondurilor Euro – realizarea unor programe nișate și scoaterea la licitație a unor secțiuni private -  redactarea master-planurilor;

-       lobby la Ministerul Mediului pentru transferul fondului silvic în GIS (care, datorită utilității lui necontestate în zilele noastre, ar trebui impus ca lege), cu aplicații pentru Smart Phone-uri + balloon Mapping (folosirea pe scară largă a imaginilor satelitare, capabile să semnaleze mult mai bine situația de fapt a terenurilor, inclusiv compoziția vegetației, gradul de umiditate al suprafețelor…etc);

-       pentru reducerea până la stoparea tăierilor de păduri în ariile protejate, Coaliția de Mediu ar fi o voce răsunătoare în încercarea de a rezolva această problemă. Planul ar fi sesizarea în scris a problemei, stabilirea direcției de implementare – prin activism și colaborarea cu persoane care pot oferi o acoperire mediatizată;

-      reconstrucția după inundații – este imperios necesară realizarea de studii de fezabilitate, precum și conceperea unor planificări teritoriale contra-risc, mergându-se până la o eventuală și necesară strămutare a populației din imediata vecinătate a zonelor vulnerabile la inundații și procese hidro-morfologice cauzate de restrângerea forțată a învelișului forestier;

-       implicarea partenerilor privați în proiectele de mediu – strategia pentru turism corelată cu rezolvarea problemelor de mediu;

-      certificatele verzi (co-interesare a micilor proprietari și a organizațiilor de mediu), în acest sens o soluție ar fi să cerem crearea acestei piețe ”verzi”;

-      materialul biologic al celor care împăduresc este de asemenea foarte important. Achiziționarea materialelor de împădurire trebuie să aibă în vedere etajul de vegetație în care se află viitoarea pădure, natura substratului edafic – suport al vegetației, tipul speciilor de arbori care se pretează…etc;

-     identificarea problemelor și soluțiilor potențiale. Crearea unor baze de date este cea mai potrivită soluție pentru a gestiona superior problemele apărute în legătură cu pădurile, terenurile supuse riscurilor la inundații, mărimea pagubelor potențial produse…etc;

-         măsuri nestructurale -  publicarea unui ghid de bune practici în toate cele trei momente legate de un risc (prevenție, pregătire și refacere), investiții în școli, pentru o mai atentă educare a tinerilor în privința comportamentului lor de zi cu zi și în caz de inundați;

-         vegetația forestieră – importantă pentru atenuarea viiturilor. Trebuie văzut care specii sunt mai rezistente;

-      proprietăți piscicole – nu rare au fost dățile când proprietarii au refuzat să pregolească lacurile de acumulare după ce au fost avertizați de iminența unei inundații;

-       abordarea holistică a bazinelor hidrografice – amenajarea holistică a lor, atât pe albie, cât și pe versanți;

-         analize Cost-Beneficiu (componenta socială și financiară);

-         întocmirea unui indice de stare a lucrărilor;

-     retrocedarea unor secțiuni de pădure din ariile protejate. Pentru aceasta s-au propus ca soluții compensațiile pecuniare și posibilitatea de răscumpărare a pădurilor de către stat;

-      cum convingem micul proprietar de pădure să nu mai taie?  – prin certificate de mediu, albia de mal plantată cu răchită, cătină, practicarea acvaculturii, bambus, stejar pufos;

-         realizarea unor hărți de hazard care să conțină limitele potențiale ale zonelor inundabile;

-         delimitare – acțiuni cu acordul Autorității Centrale și Locale – a zonelor către care trebuie să ducem cu prioritate strategia;

Amenințările sau punctele slabe identificate în cadrul grupului de discuții sunt mai departe enumerate și, unele din ele, scurt explicate:

-      insuficienta presiune publică asupra problemei gestiunii pădurilor, care ar putea fi concretizată printr-un trend de trimiteri de scrisori către Primul Ministru, sau alți factori de decizie locali, dar mai ales formarea unor grupuri de lucru pe tematici punctuale;

-         lipsa unui sector de cercetare axat pe refacerea fondului genetic forestier;

-       lipsa capacității de investiție pentru prevenirea dezastrelor. NU există un incentive (o motivație reală, susținută) pentru investirea de către mediul privat în prevenirea și atenuarea inundațiilor și a celorlalte riscuri induse de defrișări;

-       lipsa de organe consultative;

-       proasta administrare a pădurilor;

-       vulnerabilitate: lipsa unor indicatori socio-economici și demografici corelați în scopul diminuării riscurilor la inundații induse de efectele despăduririlor;

Organigrama care a rezultat în urma discuțiilor este sintetizată în următorul tabel:

Orice județ are un plan de amenajare a teritoriului, dar acesta este în cele mai multe cazuri unul rigid, dictat de Stat și nu întotdeauna bine fundamentat pe baze științifice. De aceea, au fost semnalate trei probleme, care merită și ele aduse în discuție în viitor:

1. Piața Materialelor Forestiere – Asociațiile de producători locali: cine vinde lemn să fie membru;

2. Fundamentarea tehnico-economică a fondurilor cerute – voința politică;

3. Corupția.

Managementul riscului la inundații ar trebui abordat nu neapărat strategic, ci în direcția progresului spre propuneri de strategii coerente pe perioade de timp finite. De aceea, totul trebuie privit global și trebuie căutat în experiența și a altor popoare, în rezultatele ce se pot obține implicând toți factorii (umani, de infrastructură, economici) care pot contribui la punerea în practică a strategiilor. De unde ne putem inspira și ce precedente favorabile avem în țara noastră?

-          existența la ora actuală a cca 3500 de acumulări cu rol de atenuare a undelor de viitură pentru prevenirea inundațiilor;

-          diguri, derivații la ape mari întreținute și menținute în stare de funcțiune;

-          strategia belgiană – până în 2035 (referitor la riscurile la inundații existente permanent în regiunea polderelor). Costul = cca 17 mld Euro;

-          documente: Directiva Cadru a Apei 2000;

-      Risc ”0” =  imposibil, dar se poate calcula un risc acceptabil (acceptat de populație și de factorii de decizie locali) direct proporțional cu fondurile primite;

-          1948- Anul Naționalizării – an de referință pentru retrocedarea proprietăților forestiere;

-          s-au lăsat resturi în urma exploatărilor forestiere – diguri, unde de viitură.

Dacă vi se par realizabile planurile gândite de participanții la Work-shop-ul de Energie și Mediu, dacă aveți soluții mai bune, sau dacă ați identificat și alte amenințări cu care se confruntă România la acest nivel, suntem nerăbdători să auzim părerile voastre.

Deocamdată, este bine să medităm la semnificația afirmației ilustrului academician Gh. Ionescu Sisești, ce ne-a întâmpinat și vegheat la intrarea în sala de conferințe a sediului central a Regiei Naționale a Pădurilor, pe tot parcursul dezbaterilor din cadrul Colocviului CAESAR, și care ne oferă argumentul suprem în baza căruia noi trebuie să luptăm pentru păstrarea pădurilor noastre:

”Pierderea pădurii nu înseamnă numai pierderea unei bogății, ci pierderea însăși a obârșiei din care se trage bogăția. Iată de ce problema silvică nu e o problemă tehnică de specialitate, ci o problemă națională! ”Gh. Ionescu Sisești